STI, stiu, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ◊ Loc. adv. Pe stiute = in cunostinta de cauza. Pe nestiute = a) fara sa-si dea seama; b) in ascuns, pe furis, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. Stiu eu (sau stii tu etc.) ce stiu (sau stii etc.) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. Stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie. Dumnezeu (mai) stie sau d****l (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva. Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunostinta de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie. 4. Intranz. A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se ingriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etc. ◊ Expr. A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; p. ext. a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat. A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ◊ Expr. A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura. A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de... A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) Stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire. 2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ◊ Expr. A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai. 3. A tine minte, a-si aminti. 4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva). Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa. Nu stiu cum = in mod inexplicabil. A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

CAPABIL, -A, capabili, -e, adj. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Care este in stare, care are posibilitatea de a savarsi ceva; apt pentru ceva. ♦ inzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis.

CAPABIL ~a (~i, ~e) 1) (urmat de determinari introduse prin prepozitia de) Care este in stare a savarsi ceva; apt. ~ de actiune. 2) Care poseda calitati deosebite; dotat cu calitatile necesare. /<fr. capable, lat. capabilis

CAPABIL, -A, capabili, -e, adj. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Care este in stare, care are posibilitatea de a savarsi ceva; apt pentru ceva. ♦ Inzestrat, valoros, destoinic. – Fr. capable (lat. lit. capabilis).

ADaptAT, -A, adaptati, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinte sau pentru a fi intrebuintat in anumite imprejurari; care a devenit apt pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Caruia i s-au adus modificari in vederea reprezentarii lui pe scena, a utilizarii ca scenariu de film etc. – V. adapta.

APROPRIAT, -A, apropriati, -te, adj. 1. (Despre un lucru strain) Insusit. 2. Potrivit, apt pentru ceva, adaptat unui scop; corespunzator. [Pr.: -pri-at] – V. apropria.

INapt ~ta (~ti, ~te) Care nu este apt (sa faca ceva); lipsit de aptitudini; incapabil. [Sil. in-apt] /<fr. inapte

IDONEU, -EE adj. (despre om) care are calitatile cerute si necesare pentru ceva. ◊ adecvat, convenabil, apt, potrivit. (< it. idoneo, lat. idoneus)

apt apta (apti, apte) 1) Care este bun sau potrivit pentru... 2) Care este in stare a savarsi ceva; capabil. ~ pentru munca. /<fr. apte, lat. aptus

CAPABIL, -A adj. Inzestrat; destoinic; valoros. ♦ apt, potrivit, in stare de a face ceva. [Cf. fr. capable].

CAPABIL, -A adj. 1. inzestrat; destoinic; valoros. ◊ apt, potrivit, in stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civila. (< fr. capable, lat. capabilis)

ASISTENTA s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asista la ceva (in special la o conferinta sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ◊ Asistenta sociala = sistem de ajutorare materiala a persoanelor care nu sunt apte de munca si nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenta mutuala = intelegere politico-militara intre doua sau mai multe state pentru apararea comuna impotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.

A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere