otet s. n. Lichid cu gust acru, obtinut prin fermentarea acetica a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apa a acidului acetic concentrat, intrebuintat in alimentatie drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou si cu otet = a batjocori, a ocari pe cineva. – Din sl. ocĩtu.

OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum

CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium