CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. 1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor. 2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face fata unei situatii, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. si refl. A scapa pe cineva sau a izbuti sa scape singur dintr-o primejdie, dintr-o incurcatura etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situatia = a reusi sa indrepte o situatie grea, neplacuta; a face fata unei situatii. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare capabila sa ascunda un rau launtric. – Din lat., it. salvare.

FASTACI, fastacesc, vb. IV. Refl. si tranz. (Fam.) A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul in fata unei situatii neasteptate; a (se) intimida, a (se) zapaci. – Probabil din fastac.

PERPLEXITATE s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire amestecata cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, in fata unei situatii neasteptate, dificile, confuze). – Din fr. perplexite.

EXPEDIENT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul caruia se poate face fata unei situatii grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procura bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expedient.

DEZORIENTAT, -A, dezorientati, -re, adj. Care nu se poate orienta in spatiu, care nu stie exact unde se gaseste, pe unde trebuie sa apuce. ♦ Fig. Care nu stie ce atitudine sa ia in fata unei situatii; descumpanit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. desoriente.

CONTESTATAR, -A, contestatari, -e, adj. Care contesta, care face obiectii sau protesteaza in fata unei situatii, fata de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.

A SE CONFRUNTA ma confrunt intranz. A se afla in fata unei situatii sau probleme dificile. /<fr. se confronter, lat. confruntare

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

A SALVA ~ez tranz. (fiinte sau obiecte) A scoate dintr-o situatie complicata; a scapa. ◊ ~ situatia a reusi sa faca fata unei situatii grele. /<lat., it. salvare

VITEL ~i m. 1) Pui de vaca (de s*x masculin) aproximativ pana la un an. ◊ A privi (sau a ramane, a sta) ca ~lul la poarta noua a privi, a ramane, a sta dezorientat in fata unei situatii neprevazute. 2) fig. Persoana lipsita de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /<lat. vitellus

ESPLANADA s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat in fata unui edificiu important. 2. (Mil.) Spatiu neted in panta usoara, situat in fata unei lucrari de fortificatie. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].

MAJORAT n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat

PERON, peroane, s. n. 1. Platforma (acoperita sau descoperita) amenajata intr-o statie de cale ferata, de-a lungul liniilor, pentru a usura urcarea si coborarea calatorilor. 2. Platforma situata in fata intrarii principale a unei cladiri. – Din fr. perron.

PUTINA, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etc. ◊ Expr. A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Lat. *putina.

DISIMULA, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevarata fata a unui lucru, a unei situatii etc. (dandu-i o aparenta inselatoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

CERDAC ~ce n. 1) Terasa cu balustrada si cu acoperisul sustinut de stalpi (uneori inchisa cu geamuri) situata in fata intrarii principale a unei case; pridvor. 2) inv. Constructie izolata, facuta pe o ridicatura de pamant sau pusa pe stalpi, servind ca post de observatie. 3) Acoperis facut deasupra unei fantani. [Pl. si cerdacuri] /<turc. cardak

FOISOR ~oare n. 1) Constructie usoara si pitoreasca intr-o gradina, intr-un parc sau in curtea unei case, care serveste, de regula, ca adapost; chiosc; pavilion. 2) Terasa deschisa cu balustrada, cu acoperis sustinut de stalpi, situata in fata intrarii principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyoso

PERON ~oane n. 1) Platforma intr-o gara, situata de-a lungul caii ferate si servind la inlesnirea urcarii si coborarii pasagerilor din vagoane. 2) Platforma, de obicei acoperita, situata in fata intrarii principale a unei cladiri. /<fr. perron

VASALITATE s. f. 1. (In evul mediu, in apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite intre membrii societatii, pe baza acordarii de catre seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligatii reciproce; calitatea de vasal. 2. situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta, cu pastrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

TRONC interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o ciocanire, de o cadere, de trantirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cadea cuiva (cu) tronc (la inima) = a-i deveni cuiva drag dintr-o data; a indragi (pe neasteptate). ♦ Exclamatie care exprima surpriza in fata unui lucru neasteptat sau a unei situatii neprevazute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune cand cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situatia in care se gaseste. – Onomatopee.

PRAPASTIE ~astii f. Rapa foarte adanca cu maluri priporoase; hau; genune; abis. ◊ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla intr-o situatie foarte critica; a fi in fata unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~astii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri infricosatoare. [G.-D. prapastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propasti

VASALITATE f. 1) (in evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite intre membrii clasei dominante, bazate pe acor-darea unor feude vasalilor de catre seniori. 2) situatie de dependenta politica a unei tari fata de alta tara cu pastrarea autonomiei. [G.-D. vasalitatii] /<fr. vassalite

REVERS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hartii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealalta, neplacuta a unei situatii, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, fata ascunsa si in contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a santului sau a transeelor. 4. (Geol.) Suprafata structurala slab inclinata. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

REVERS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hartii scrise etc. ♦ ul medaliei = partea cealalta, neplacuta a unei situatii, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, fata ascunsa si in contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situatii etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a santului sau a transeelor. 4. (geol.) suprafata structurala slab inclinata. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

EXIL ~uri n. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) situatie a unei persoane supuse unei asemenea masuri represive. 3) Plecare benevola a unei persoane din propria tara (de regula, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum

AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care il obtine cineva de la un lucru (in raport cu altul). 2. Drept exceptional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei institutii. 3. Superioritatea unei persoane fata de alta, bazata pe o situatie, pe o imprejurare mai favorabila. – Fr. avantage.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesa care, prin apasare sau invartire, transmite comanda pentru o actiune mecanica sau electrica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Fr. bouton.

FOTOLIU s. n. 1. scaun mare (capitonat) cu brate si spatar. ♦ ~-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma in pat. 2. loc intr-o sala de spectacol situat in fata. ♦ ~ de orchestra = loc in primele randuri ale unei sali de concert. (< fr. fauteuil)

FOTOLIU s.n. 1. Scaun mare (capitonat) cu brate si cu spatar; jilt. 2. Loc intr-o sala de spectacol situat in fata. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri ale unei sali de concert, (p. ext.) de spectacol. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri, var. (pop.) fotel s.n. / < fr. fauteuil].

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

REPORTAJ s. n. specie publicistica, care, folosind mijloace literar-artistice, informeaza operativ asupra unei situatii, a unor evenimente, realizari etc. pe baza unei documentari la fata locului. ◊ car de ~ = autovehicul special dotat pentru inregistrari sau transmisiuni de radiodifuziune ori televiziune in afara studiourilor. (< fr. reportage)

RAPORT s. n. I. 1. legatura intre obiecte, fenomene, notiuni etc. ◊ (pl.) relatie intre doua valori. ◊ (mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. (gram.) relatie stabilita intre cuvinte, constructii si propozitii. II. castig. ♦ casa de ~ = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seama, facuta de cineva in fata unei adunari, a unei autoritati etc., o relatare asupra unei activitati. 2. scurta prezentare orala asupra situatiei trupei facuta de un militar in fata superiorului sau. (< fr. rapport)

BALCON s.n. 1. Platforma (cu balustrada) iesita in afara, asezata pe una dintre fetele unei cladiri si comunicand cu interiorul. 2. Galerie circulara a unei sali de spectacole, situata de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].

METASTAZA, metastaze, s. f. 1. Aparitie in cursul unei boli a unui focar patologic secundar intr-o regiune a corpului situata in alta parte fata de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detenta. – Din fr. metastase.

PREFERINTA, preferinte, s. f. Intaietate acordata unui obiect, unei situatii, unei fiinte atunci cand exista posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situatii sau fiinte; inclinatie fata de o anumita fiinta. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferinta = cu deosebire, mai ales. [Var.: (inv.) preferenta s. f.] – Din fr. preference.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

BUTONIERA s. f. 1. deschizatura, tivita pe margine, la haine sau lenjerie, in care se incheie un nasture; mica taietura la reverul unei haine barbatesti. 2. depresiune excavata prin eroziune in zona centrala a unui dom¹ (2), marginita de cueste situate fata in fata. 3. mica incizie in piele care permite accesul in plan subiacent. (< fr. boutoniere)

CRAMPON s.n. 1. Piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. Mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ♦ Pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. [< fr. crampon].

CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)

BAZA s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fata unui poliedru, situata in pozitia cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esential, a ceva. ♦ Element principal al unei combinatii chimice. 3. Baza economica = totalitatea relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Baza militara = loc special pe teritoriul unui stat unde stationeaza trupe dotate cu mijloace de lupta necesare actiunilor de razboi. 5. Baza sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanta cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin].

ELEVATIE, elevatii, s. f. 1. Reprezentare grafica, la o scara data, a fetelor exterioare ale unei constructii, masini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situata deasupra terenului. 3. Fig. Insusirea de a fi elevat. – Din fr. elevation, lat. elevatio.

RASARIT¹, rasarituri, s. n. 1. Faptul de a rasari. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul aparitiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei cand rasare Soarele. ♦ Fig. Inceputul unei ere sau al unei vieti noi. 2. Punct c******l situat in partea orizontului de unde rasare Soarele; est. 3. Tara, tinut asezat in directia rasaritului (2) fata de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de tinut sau dintr-o astfel de tara. ◊ Expr. Rasaritul si Apusul = lumea intreaga. – V. rasari.

HIPERFOCAL, -A adj. situat mai departe de focarul unei lentile. ♦ distanta ~a = distanta cea mai apropiata la care trebuie plasat un obiect in fata unui aparat optic pentru a avea o imagine clara. (< fr. hyperfocal)

CULME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen

ATACA vb. I. I. tr. 1. A incepe o lupta, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (Fig.) A lua atitudine potrivnica, trecand la actiune, fata de o situatie, fata de o teorie etc. 3. A vatama, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere in justitie anularea sau reformarea unei hotarari judecatoresti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. A lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. A incepe executarea unei piese muzicale. [P.i. atac, conj. -ce, ger. -cand. / < fr. attaquer, it. attacare].

BUTONIERA s.f. 1. Deschizatura mica, tivita pe margine, la haine sau rufe, in care se incheie un nasture; mica taietura in reverul unei haine barbatesti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insigna etc. 2. (Geol.) Depresiune excavata in zona centrala a unui dom (2), marginita de cueste situate fata in fata si inchisa la un capat in forma de potcoava. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonniere].

ATACA vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnica fata de o situatie, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere in justitie anularea sau reexaminarea unei hotarari ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. a lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. a incepe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simti jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)

RAMPA ~e f. 1) Platforma situata la nivelul care inlesneste operatiile de incarcare si de descarcare a unui vehicul. 2) Balustrada a unei scari sau a unui pod. 3) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul in fata publicului; a intra in repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artistii sa revina pe scena la sfarsitul spectacolului. 4) Portiune inclinata a unui drum. 5) Excavatie miniera de legatura intre un put de extractie si galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe

INVERSIUNE s. f. 1. rasturnare, schimbare de sens, inversare. ♦ ~ uterina = deplasare spre inapoi si evaginare in zona perimetrica a uterului; ~ s*****a = h*************e. 2. (mat.) transformare geometrica ce permite sa se deduca dintr-o figura o alta figura, punct cu punct. 3. procedeu stilistic constand in schimbarea topicii normale a cuvintelor intr-o fraza. 4. (med.) ~ termica = cresterea temperaturii in raport cu inaltimea (invers fata de situatia obisnuita); ~ de relief – stadiu avansat de evolutie a reliefului cand formele initiale pozitive devin negative si invers. 5. (fot.) operatie urmarind obtinerea unei imagini pozitive pe insasi emulsia fotosensibila folosita la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)

MENISC ~uri n. 1) Lentila cu o fata concava si alta convexa. 2) Suprafata convexa sau concava a unui lichid intr-un tub capilar. 3) Formatiune fibro-cartilaginoasa in forma de disc, situata intre unele articulatii ale corpului. /<fr. menisque

DISIDENTA s. f. deosebire de opinii (fata de o majoritate); dezacord. ◊ grup de persoane care sustin o parte diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. (< fr. dissidence, lat. dissidentia)

EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

DISIDENTA s.f. Deosebire de opinii (fata de o majoritate); sciziune, schisma; dezacord. ♦ Grup de persoane care sustin o parere diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. [Var. dizidenta s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].

AUTARHIE s.f. 1. situatia unui stat, a unei natiuni care isi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fara import sau ajutor strain. ♦ Stat care se afla in aceasta situatie. 2. (In scoala cinicilor) Independenta indivizilor fata de toate conventiile sociale, considerate ca straine naturii. [Pron. a-u-, gen. -iei. / < it. autarchia, cf. fr. autarcie < gr. autarkeia].

FOSA, fose, s. f. 1. Cavitate putin adanca, mai larga la deschidere decat in adancime, situata la suprafata unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; in sintagma) Fosa abisala, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinarile „orchestrei” sau „de orchestra”) Spatiu aflat sub avanscena unui teatru sau in fata acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.

TERASA s. f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), pentru odihna etc. ◊ platforma (acoperis plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafete plane, in trepte, situate in lungul cursului unui rau, la malul marii etc. ◊ suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (in parcuri sau gradini), ca loc de plimbare. ◊ portiune de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt asezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

OISTE ~i f. 1) Bara in partea din fata a unei carute, de partile careia se inhama caii si care serveste pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. o-is-] /<bulg. oiste

NIVEL s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

MEDIAN, -A, mediani, -e, adj. Care se afla la mijloc; medial. ♦ situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse varfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui tetraedru cu centrul de greutate al fetei opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. median, lat. medianus.

INCIDENTA s. f. 1. intretaiere a unui fascicul de radiatii cu o suprafata. ♦ punctul de ~ = punct in care un fascicul de radiatii intalneste o suprafata; unghi de ~ = unghi pe care il face un asemenea fascicul cu perpendiculara in punctul de incidenta; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident si normala in punctul de incidenta. 2. situatie a unei propozitii incidente. 3. (biol.) prezenta unui caracter, normal sau patologic, intr-o populatie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de imbolnavire provocata de o boala infectioasa intr-un interval de timp, raportata la populatia totala. ◊ (in radiologie) situatie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) fata de sursa de radiatii. 5. (fig.) repercusiune, consecinta. (< fr. incidence)

PANA², pene, s. f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a ramane) in pana = a nu putea continua o activitate, a duce lipsa de ceva; a ramane fara bani. 2. situatie in care se afla o nava cu vele care are vant din fata si nu poate inainta. – Din fr. panne.

TRECUT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.

MUCHIE ~i f. 1) Linie de intersectie a doua fete ale unui corp. ◊ Pe ~ la limita. 2) Margine ingusta a unui obiect, a unei suprafete; cant. ◊ ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic. 3) Partea opusa taisului la unele instrumente. ~a cutitului. ◊ A fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cutit a fi intr-o situatie critica, periculoasa. 4) Creasta, coama de deal sau de munte. [G.-D. muchiei; Sil. -chi-e; Var. muche] /Probabil lat. mutila

altern, -a adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in partile opuse secantei cind doua drepte paralele is taiate de alta. Unghiuri alterne interne, situate in auntru [!] celor doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri A si B. Unghiuri alterne externe, situate afara din cele doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri C si D. (Unghiurile alterne interne is egale intre ele, si tot asa si cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, asezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una in fata alteia.

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poarta luptele intr-un razboi. ♦ Grupare operativa constituita din forte militare numeroase sub o comanda unica. 2. Formatie de militari, de sportivi etc. asezati in linie. 3. (Fig.) Grupare unitara de forte stranse in vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical in care este situata fatada unei cladiri. ♦ Perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zona de tranzitie intre doua mase de aer diferite, caracterizata prin schimbari meteorologice bruste si cu consecinte directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtuna = masa de aer rece care, impinsa de furtuna, provoaca deplasarea aerului mai cald din fata ei. [< fr. front, cf. rus. front].

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

IMUNITATE s. f. 1. Rezistenta a organismului fata de actiunea microbilor patogeni sau a produsilor toxici ai acestora. 2. (In societatea medievala) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stapanilor de pamant de a judeca, de a strange impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fara amestecul reprezentantilor puterii centrale. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucura unele categorii de persoane. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legislative de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. – Din fr. immunite, lat. immunitas, -atis.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie¹. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

RAU DE MOARA, com. in jud. Hunedoara, situata in S depr. Hateg, la poalele N ale m-tilor Retezat, pe cursul superior al raului Rau Mare; 3.409 loc. (2005). Expl. de granit. Hidrocentrale in satele Ostrovu Moc (15,9 MW, intrata in functiune in 1986), Clopotiva (14 MW, 1987) si Ostrov (15,9 MW, 1988). In satul R. de M., atestat documentar in 1359, se afla ruinele Curtii cnejilor Cande (sec. 15), iar in satul Suseni, mentionat documentar in 1439, ruinele cetatii Colt (sau Cetatea Coltului), construita de cnejii Cande pe un pinten stancos din m-tii Retezat. A fost una dintre cele mai puternice cetati cneziale din Transilvania, Biserica Pogorarea Duhului Sfant (sec. 14), in satul Ostrov, si bisericile Cuvioasa Parascheva (1700) si Sf. Ioan Botezatorul (1768), in satul Clopotiva. Acces spre rezervatiile Gemenele (din Parcul National Retezat) si spre calcarele de la fata Fetei (cu planta endemica Centaurea pseudophrygia ssp. retezatensis).

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala