IAPA, iepe, s. f. 1. Femela calului. ◊ Expr. A bate saua (ca) sa priceapa (sau sa inteleaga) iapa = a da sa se inteleaga ceva in mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) Talpig (la razboiul de tesut). – Lat. equa.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a indrepta o arma, un aparat de masura etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a tinti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raporta, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – vazut].

atinge (ating, atins), vb. – 1. A lua contact direct, usor, cu un lucru sau o suprafata, a pune mina. – 2. A freca, a fi in contact. – 3. A ajunge pina la... – 4. (Arg.) a lua in stapinire, a-si insusi; a inhata. – 5. A veni in contact in mod neplacut, a dauna, a leza. – 6. A misca, a emotiona, a induiosa. – 7. A rani, a produce leziuni. – 8. (Arg.) A bate, a cirpi. – 9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. – 10. A se referi, a fi in legatura. – 11. (Arg.) A avea legaturi cu o femeie. Lat. attingere (Puscariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR); cf. it. attingere, v. prov. atenher, fata de lat. *attangere › fr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer. – Der. atingator, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emotionant); atinsatura, s. f. (inv., contact); atinsura, s. f. (inv., contact).

pontui, pontuiesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovai, a se ciondani. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.

RAPORTA vb. I. tr. 1. a relata unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. 2. a stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. 3. (mat.) a gasi valoarea pe care o are o marime, cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)

SUBINTELEGE, subinteleg, vb. III. Refl. si tranz. A (se) intelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine inteles, a rezulta, a reiesi. – Sub¹- + intelege (dupa fr. sous-entendre).

TINTI, tintesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A indrepta arma, luand drept tinta pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. a face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-si atinti, a-si fixa, a-si pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. si intranz. Fig. A nazui; a aspira, a ravni la ceva; a urmari ceva. – Din tinta.

SEMNIFICATIV, -A, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprima (cu claritate) ceva, care are inteles precis, care scoate in evidenta ceva; care are o anumita semnificatie. 2. Care exprima ceva, care este concludent, fara a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de inteles; expresiv. 3. Care are insemnatate; important. – Din fr. significatif (dupa semnifica).

aluzie s.f. Cuvant, fraza, expresie care evoca o persoana, un lucru sau o idee despre care nu se spune direct ceva. ◊ A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe ocolite despre cineva (sau ceva). [Gen. -iei, var. aluziune s.f. / cf. fr. allusion, lat. allusio – gluma].

aluzie ~i f. Cuvant, expresie sau fraza prin care se face indirect referire la cineva sau ceva. ~ discreta. [G.-D. aluziei; Sil. -zi-e] /<fr. allusion, lat. allusio, ~onis

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

aluzie, aluzii, s. f. Cuvant, expresie, fraza prin care se face o referire la o persoana, la o situatie, la o idee, fara a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza. [Var.: (inv.) aluziune s. f.] – Din fr. allusion, lat. allusio, -onis.

aluzie, aluzii, s. f. Cuvant, expresie, fraza prin care se sugereaza o idee, fara a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva). [Var.: (inv.) aluziune s. f.] – Fr. allusion (lat. lit. allusio, -onis).

REFERI, refer, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi in legatura cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) refera, vb. I.] – Din germ. referieren, fr. referer.

SOMETHING IS ROTTEN IN THE STATE OF DENMARK (engl.) e ceva putred in Danemarca – Shakespeare, „Hamlet”, act. I, scena 4. aluzie la o situatie tulbure, ascunsa inca aparentei.

pont (-turi), s. n. – 1. (Inv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. Moment oportun, punct fix. – 3. aluzie personala, insinuare. – 4. (Arg.) Loc de unde se poate fura ceva. Lat. punctum, prin intermediul mag. pont (sec. XVII). – Der. ponta, vb. (a miza la jocuri), din fr. ponter; pontator, s. m. (pontagiu, pontas); pontui, vb. refl. (Mold., a se ciorovai); pontoarca, s. f. (Arg., cheie), pare formatie glumeata din pont si intoarce „a se rasuci”; impontori, vb. (Bucov., a jigni).

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

aluziune f. (lat. allusio, -onis. V. iluziune. Modu de a spune pe departe ceva ca sa se inteleaga alt-ceva. A face aluziune la ceva, a bate saua sa priceapa iapa, a da sa inteleaga. – Si aluzie.

POTECA ~ci f. Drum ingustat pe care se merge pe jos; carare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A sti toate ~cile a) a cunoaste bine locul; b) a sti bine si amanuntit ceva. A-i sti cuiva ~cile a sti secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fara aluzii. /<bulg. pateka

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

BELCIUG, belciuge, s. n. Veriga de metal, fixata solid de ceva, prin care se trece un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam., cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu m-ai castigat la belciuge, se spune aceluia care iti pretinde sa faci un efort prea mare. – Slav (v. sl. belicugu).