jir s. n. Fructul fagului, alcatuit dintr-o cupa ruginie ghimpoasa care contine doua-trei seminte, folosit ca hrana pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mana (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforaind (tare). – Din bg., scr. zir.

jir n. Fruct al fagului, avand forma de cupa ghimpoasa, care contine doua sau trei seminte, folosit ca hrana pentru porci. ◊ A mana (sau a duce) porcii la ~ a sforai in timpul somnului. /<bulg. zir

A MANA man tranz. 1) (animale, mai ales de tractiune) A indemna la mers; a sili sa urmeze un anumit traseu. ◊ ~ porcii la jir a sforai in timpul somnului. 2) pop. (vehicule, mai ales cu tractiune animala) A face sa se miste conducand intr-o anumita directie. 3) pop. (persoane) A obliga cu forta la ceva. 4) A misca din loc, ducand (cu sine) intr-o anumita directie. Vantul mana frunzele uscate. /<lat. minari

MANA, man, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tractiune animala); a imboldi, a stimula, a indemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mana porcii la jir = a sforai in somn. (Fam.) Mana magaru! = pleaca de aici! ia-o din loc! da-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva sa faca un anumit lucru, sa actioneze intr-un anumit fel; a indemna, a imboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grabi. Mana cat putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a tari cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva sa se duca undeva sau sa faca ceva. 4. (Pop.) A pune in miscare; a actiona. – Lat. minari „a ameninta”.