Rezultate din textul definițiilor
PANA2, pene, s. f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a ramane) in pana = a nu putea continua o activitate, a duce lipsa de ceva; a ramane fara bani. 2. Situatie in care se afla o nava cu vele care are vant din fata si nu poate inainta. – Din fr. panne.
POSTI, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A respecta posturile3 prescrise de biserica, a se abtine de la alimentele interzise; a tine post3; 2. A rabda de foame, a nu manca nimic sau a nu avea ce manca; a flamanzi; fig. a se abtine de la ceva, a duce lipsa de ceva. – Din sl. postiti sen.
SUFERINTA, suferinte, s. f. Durere fizica sau morala; suferire; starea celui care sufera. ◊ Expr. A fi in suferinta = a duce lipsa de ceva. – Suferi + suf. -inta (dupa fr. souffrance).
pehni, pehnesc, vb. IV (inv. si reg.) a duce lipsa de ceva.
pehnit, -a, adj. (inv. si reg.) a duce lipsa de ceva.
PACATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) pacate; cu (multe) pacate. 2) (despre persoane) Care duce lipsa de mijloace de existenta; nevoias; sarac; sarman; mizer. 3) Care este de calitate proasta; cu (multe) defecte. Productie ~oasa. /pacat + suf. ~os
AUTOMULTUMIRE s. f. Multumire de sine insusi in urma unor succese (reale sau aparente), care duce la lipsa de vigilenta, de atitudine autocritica, la stagnare si regres. – Din auto1- + multumire.
UMILIT, -A, umiliti, -te, adj. 1. Cu atitudine supusa, smerita, plecata; care exprima umilinta; umil. ♦ Rusinat. 2. Care este plin de umilinte, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viata mizera, care suporta jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neinsemnat; sarac (2). – V. umili.
DUBIU ~i n. lipsa de incredere. [Sil. du-biu] /<lat. dubium
UMILIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A UMILI si A SE UMILI. 2) si substantival Care duce o viata umila, plina de lipsuri. /v. a (se) umili.
DUS ~a (dusi, ~e) fig. Care denota lipsa totala de atentie. ◊ ~ pe ganduri ingandurat. Ochi dusi in fundul capului ochi adanciti in orbite. /v. a duce
AUTOLINISTI vb. IV. refl. A-si linisti propria persoana in urma unor succese, ducand la o stare de pasivitate si lipsa de vigilenta; a se linisti pe sine insusi. [< auto1- + linisti].
AUTOMULTUMIRE s.f. Multumire de sine insusi in urma unor succese, care duce la suficienta, la stagnare, la regres si la lipsa de vigilenta; autoincantare. [< auto1- + multumire].
AUTOLINISTIRE s. f. Actiunea de a se linisti pe sine insusi, in urma unor succese (reale sau aparente), ducand adesea la o condamnabila atitudine de pasivitate, la o primejdioasa lipsa de vigilenta. – Din auto1- + linistire.
NEORANDUIALA, neoranduieli, s. f. 1. lipsa de organizare sau de disciplina; dezordine, debandada; p. ext. agitatie, revolta, rascoala; (fapta care constituie o) incalcare a legii, neregula, abuz. 2. lipsa de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ – Loc. adj. si adv. In neoranduiala = dezordonat. [Pr.: ne-o-ran-du-ia-] – Ne- + oranduiala.
CRIZA s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)
FRICA, (rar) frici, s. f. Stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj, teama, infricosare. ◊ Loc. adj. Fara frica = neinfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frica = cu teama, temandu-se. Fara (nici o) frica = cu curaj. Nici de frica = nicidecum, deloc, o data cu capul. ◊ Expr. A baga (cuiva) frica in oase = a infricosa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teama de cineva sau de ceva; b) a-i fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau. A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intr-o continua stare de neliniste, de teama. A sti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frica de el. – Cf. gr. phrikē.
