INSUSI, insusesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept. 2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pron. insusi, v. insumi.

INVATA, invat, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunostinte si deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a initia pe cineva intr-o meserie, stiinta, arta etc. 2. Tranz. A sfatui, a povatui pe cineva sa faca ceva (aratandu-i cum sa procedeze). 3. Tranz. a dobandi cunostinte prin studiu, a ajunge prin munca sistematica sa cunosti o meserie, o arta, o limba etc.; a studia. ♦ A-si intipari in minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. si refl. A (se) deprinde, a (se) obisnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o invatatura, a capata experienta. ◊ Expr. (Tranz. si refl.) A (se) invata minte = a castiga sau a face sa castige experienta, a trage sau a face sa traga invataminte dintr-o intamplare neplacuta. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”).

A ASIMILA ~ez tranz. 1) (substante nutritive) A transforma in materie proprie. 2) (cunostinte) A dobandi prin invatatura; a insusi. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce in procesul de fabricatie. 5) A face sa se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare

A INSUSI ~esc tranz. 1) (bunuri straine sau care nu apartin nimanui) A lua in stapanire; a-si apropria. 2) (cunostinte) A dobandi prin invatatura; a asimila. 3) (pareri, idei) A accepta considerand ca bun; a adopta. /Din insusi

PRACTICA, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutina. 2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ◊ Loc. adv. In practica = in mod concret, in realitate. ◊ Expr. A pune in practica = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte. 4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etc., un student sau un elev. Practica de productie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

CASTIGA, castig, vb. I. 1. Tranz. A obtine bani sau alte bunuri materiale (prin munca, prin speculatii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobandi, a obtine experienta, cunostinte etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Castigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obtine, a cuceri victoria (intr-o competitie sportiva, intr-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat in..., a-si spori continutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

APOSTERIORI adv., adj. Invar. (Fil.) Bazat pe experienta, dobandit in urma experientei. cunostinte aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. a posteriori.

APOSTERIORI adj. invar. (Fil.) Bazat pe experienta, (dobandit) in urma experientei. cunostinte aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Fr. a posteriori (lat. lit. a posteriori).

EXPERIENTA, experiente, s. f. 1. Totalitatea cunostintelor pe care oamenii le dobandesc in mod nemijlocit despre realitatea inconjuratoare in procesul practicii social-istorice, al interactiunii materiale dintre om si lumea exterioara. 2. Verificare a cunostintelor pe cale practica, prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experienta = a face o incercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. experience, lat. experientia.

ASIMILA vb. I. 1. A transforma in propria sa substanta materiile hranitoare absorbite de organism. 2. A face asemanator, a se prezenta ca asemanator. ♦ A face asemanator cu sine (o nationalitate, un popor) prin stergerea trasaturilor caracteristice (limba, obiceiuri etc.). 3. A dobandi, a invata, a-si insusi (idei, cunostinte etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influenta unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad – la, similis – asemanator].

ASIMILA vb. a dobandi, a-si insusi, a invata. (A ~ noi cunostinte.)

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire prin insusirea unor cunostinte si deprinderi de specialitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva, culturala etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinte sau unui lucru o anumita calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)