MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.

SFORTA, sfortez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se stradui. – Pref. s- + forta. Cf. it. sforzare.

FORTA ~e f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacitati fizice sau morale. 3) Persoana inzestrata cu multa energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenta deosebita asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armata. 5) Capacitate de rezistenta. 6) Intensitate de actiune. ~a vantului. 7) Putere de constrangere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuintei. 9) fiz. tehn. Cauza care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. fortei] /<fr. force, lat. fortia

ICNET ~e n. Sunet scurt si adanc produs in urma unui efort fizic depus sau a unei dureri neasteptate. /a icni+ suf. ~et

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se cazni, a se chinui. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

ESEC ~uri n. Nerealizare a unei actiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual sustinut; insucces; nereusita. /<fr. echec

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) a depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

STRADANIE ~i f. efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta; asiduitate. [G.-D. stradaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanije

STRADUINTA ~e f. efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; asiduitate. /a (se) stradui + suf. ~inta

OBOSI, obosesc, vb. IV. Intranz. si refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) in urma unui efort indelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile. ♦ Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi.

SILINTA ~e f. efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; sarguinta; straduinta; asiduitate. ◊ A-si da (toata) ~a a-si da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. /a sili + suf. ~inta