IESI, ies, vb. IV. Intranz. 1. A parasi un loc, o incapere, un spatiu inchis, limitat, plecand afara; a trece din interior in exterior. ◊ Expr. A iesi afara = a d****a (2). A-i iesi (cuiva) inainte sau a iesi in calea cuiva = a intampina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasa. 2. A se ivi, a aparea, a se face vazut sau auzit. ◊ Expr. A iesi in relief = a) a fi mai in afara decat cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i iesi (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice cand cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semanaturi) A rasari, a creste. ♦ A se naste din..., a-si trage originea; a proveni. 3. A parasi o pozitie, o situatie, o stare; a se desprinde, a se elibera. ◊ Expr. A-si iesi din sarite (sau din fire, din rabdari, din pepeni, din tatani, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mania. ♦ A se abate de la o hotarare, de la o decizie etc.; a incalca, a nu respecta. 4. A ajunge, a izbuti, a reusi (intr-un anumit fel). A iesit primul. ◊ Loc. vb. A iesi biruitor (sau invingator) = a birui, a invinge. ◊ Expr. A-i iesi (cuiva ceva) dupa plac = a-i reusi (ceva cuiva) asa cum a dorit. Cum o iesi, (numai) sa iasa, exprima indiferenta sau resemnarea fata de un rezultat (nefavorabil) asteptat. ♦ A promova, a avansa, a ajunge. A iesit ofiter. 5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activitati etc.; a obtine un castig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se incheia cu o concluzie. 6. A se decolora; a se spalaci. – Lat. exire.

FORTA, forte, s. f. I. 1. Capacitate pe care o au fiintele vii de a depune un efort, de a executa actiuni fizice prin incordarea muschilor; putere fizica, vigoare, tarie. ◊ Tur de forta = actiune greu de realizat, care cere multa putere fizica, multa abilitate si multa energie morala. 2. Tarie, putere. ♦ Energie (morala). ♦ Aptitudine, capacitate, putinta de a realiza ceva. ◊ Loc. adj. De forta = foarte capabil. 3. Persoana inzestrata cu putere si cu energie, care actioneaza intens intr-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. si urmat de determinarea „armata”) Totalitatea unitatilor militare ale unui stat; armata. ◊ Forte militare = subunitatile, unitatile, marile unitati si formatiile care intra in compunerea fortelor armate. Forta vie = termen prin care se denumeste in mod obisnuit pe campul de lupta personalul militar. 5. (Ec.; in sintagma) Forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale care exista in organismul omului si pe care el le pune in functiune atunci cand indeplineste o activitate sociala utila; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de munca. II.1. Energie existenta in natura. ♦ (Fiz.) Actiune care, exercitata de un sistem fizic asupra altuia, ii schimba starea de repaus sau de miscare sau il deformeaza; spec. actiune mecanica care schimba starea de miscare a unui corp; marime dirijata care reprezinta aceasta actiune. 2. (Fiz.; inv.) Energie. ◊ Forta motoare = energie folosita pentru punerea in miscare a corpurilor. Forta de tractiune = forta exercitata de un vehicul motor (locomotiva, nava, tractor etc.) asupra unei masini sau asupra unui vehicul pe care il remorcheaza. III. 1. Putere de constrangere, violenta. ◊ Loc. adv. Cu forta = in mod fortat, cu sila. Prin forta imprejurarilor = constrans de motive obiective. 2. (In sintagma) Caz de forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona sau proceda asa cum ar dori, din cauza unor imprejurari constrangatoare. – Din fr. force, it. forza.

MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.

SFORTA, sfortez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se stradui. – Pref. s- + forta. Cf. it. sforzare.

FORTA ~e f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacitati fizice sau morale. 3) Persoana inzestrata cu multa energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenta deosebita asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armata. 5) Capacitate de rezistenta. 6) Intensitate de actiune. ~a vantului. 7) Putere de constrangere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuintei. 9) fiz. tehn. Cauza care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. fortei] /<fr. force, lat. fortia

IROSI, irosesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) consuma facand risipa, a (se) cheltui in mod usuratic, a (se) imprastia in exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari si) inutile intr-o anumita directie. – Cf. a fierosi.

ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) obosi peste masura, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse. a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfarsi, a termina, a epuiza. – Din istov.

VALORIFICAT, -A, valorificati, -te, adj. Care este pus in valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maxima; a carui valoare este pusa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (in procesul de productie) cat mai rational, cat mai rentabil etc. – V. valorifica.

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi² + suf. -inta.

OSTENI, ostenesc, vb. IV. (Inv. si pop.) 1. Intranz. A-si pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl., Intranz. A depune eforturi, a se stradui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl., Intranz. A obosi umbland, mergand; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.

OBOSI, obosesc, vb. IV. Intranz. si refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) in urma unui efort indelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile. ♦ Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi.

NECAJI, necajesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplacere; a face cuiva sange rau; a mania, a amari, a supara. ♦ A sacai, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mania. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-si da osteaneala, a se trudi; a se cazni. [Var.: (reg.) nacaji vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de productie a unui muncitor, a unei masini, a unui utilaj intr-o unitate de timp data (si in raport cu consumul); raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate, actiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila, si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficienta. – Din fr. rendement.

KILOGRAM-FORTA-METRU, kilograme-forta-metru, s.n. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul depus de o forta de un kilogram-forta la deplasarea pe o distanta de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogramul-forta-metru; Simb. kgf.m]

SCREME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forta, a se incorda facand un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se stradui (zadarnic sau cu rezultate neinsemnate). ◊ Expr. A se screme sa... = a fi pe punctul de a..., a fi gata sa... Se screme sa ploua. – Cf. lat. excrementum.

SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gura saliva, f****a etc. cu o miscare specifica a buzelor si a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau in urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), in semn de batjocorire, de injosire, de dispret; fig. a-si manifesta dispretul fata de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvarli ceva afara din gura, p. ext. din gatlej sau din plamani; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-si scuipa plamanii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoza care tusesc si expectoreaza des; b) se spune pentru a arata ca cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fara rezultatele scontate). A scuipa sange = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de saliva) un corp strain aflat sau introdus in gura. 3. Intranz. si tranz. Fig. A arunca ceva cu forta. – Lat. *scupire.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violenta) pe cineva sa faca ceva; a constrange, a forta. ♦ A determina, a convinge, a indupleca. 2. Intranz. si refl. A da zor, a se grabi. ◊ Tranz. fact. Incepu sa sileasca vitele. 3. Refl. si intranz. A-si da toata osteneala, a depune eforturi, a se stradui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili intr-o parere = a se gandi in mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SFARAMA, sfaram, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) sparge, a (se) desface in bucati mici; a (se) faramita, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfarama lanturile (robiei) = a cuceri libertatea. A-si sfarama capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se framanta pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrama, a (se) spulbera, a (se) imprastia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omori, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se stradui sa... [Var.: sfarma vb. I] – Pref. s- + farama.

SPETI, spetesc, vb. IV. Refl. si tranz. A (se) imbolnavi de speteala. ♦ A munci sau a obliga sa munceasca pana la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit sa faca fata unor sarcini materiale coplesitoare, sa cheltuiasca sume care depasesc cu mult limita posibilitatilor. – Din spata.

A ABURCA aburc tranz. 1) A face sa se aburce. 2) (greutati mari) A ridica, depunand eforturi mari. ~ sacul plin in spate. /Orig. nec.

BATALIE ~i f. pop. 1) Lupta de mari proportii intre doua state sau doua forte armate ostile; razboi. ~ decisiva. 2) fig. efort depus pentru indeplinirea unui scop. [Art. batalia; G.-D. bataliei; Sil. -li-e] /<ngr. batalia

A SE CANONI ma ~esc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se cazni; a se chinui. 2) A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se cazni; a se munci; a se chinui; a se necaji; a se osteni; a se obosi. /Din canon

A SE CAZNI ma ~esc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se chinui; a se necaji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din cazna

A SE CHINUI ma chinui intranz. 1) A se supune unui chin; a se cazni. 2) A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se cazni; a se munci; a se necaji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui

CLESTE ~i m. 1) Unealta alcatuita din doua piese incrucisate si articulate intre ele, folosita la apucarea, transportarea etc. unor obiecte. ~ pentru carbuni. ◊ A-i scoate cuiva vorba (din gura) cu ~ele a depune eforturi pentru a face pe cineva sa vorbeasca. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. ~ de rac. [Pl. si cleste] /<sl. klesta

A COMBATE combat tranz. 1) (idei, teorii, atitudini sau persoane care le sustin) A respinge, aducand contraargumente. 2) (calamitati naturale, epidemii, maladii) A face sa dispara, depunand eforturi si utilizand procedee corespunzatoare. /<fr. combattre

COT³ coti m. inv. Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseala; b) a depune eforturi ce depasesc propriile puteri. /<lat. cubitus

A SE DERANJA ma ~ez intranz. 1) (in formule de politete) A depune eforturi; a se obosi; a se stradui. 2) A-si tulbura linistea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. deranger

A SE IROSI ma ~esc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi in mod nechibzuit; a se consuma cu risipa. 2) (despre persoane) A se consuma, depunand eforturi mari si inutile. /Orig. nec.

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) a depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

A SE OBOSI ma ~esc intranz. A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se necaji; a se chinui; a se cazni; a se munci; a se osteni. /<bulg. oboseja, sb. obositi

A SE OSTENI ma ~esc intranz. pop. A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se obosi; a se cazni; a se chinui; a se necaji; a se munci. /<sl. ustanon

RANDAMENT ~e n. 1) Raport dintre efortul depus si rezultatul unei actiuni. ~ al productiei. 2) Caracteristica a eficientei unui sistem tehnic, bazata pe raportul dintre energia folosita util si energia consumata de acest sistem. 3) Capacitate de productie (a unui muncitor, a unei masini etc.) intr-o unitate de timp; spor; productivitate. A nu avea ~ la lucru. /<fr. rendement

SILINTA ~e f. efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; sarguinta; straduinta; asiduitate. ◊ A-si da (toata) ~a a-si da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. /a sili + suf. ~inta

SUDOARE ~ori f. 1) Lichid secretat de glandele sudoripare si eliminat din organism prin porii pielii; transpiratie. Broboane de ~. ◊ A-i trece cuiva ~ori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) ~orile) a fi cuprins de o emotie puternica. 2) fig. Munca grea si istovitoare; truda; osteneala. ◊ Cu (sau in) ~oarea fruntii depunand eforturi extrem de mari. /<lat. sudor, ~oris

A SE TRUDI ma ~esc intranz. 1) A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se cazni; a se chinui; a se munci. 2) A obosi muncind. /<sl. truditi

A SE ZBATE ma zbat intranz. 1) (despre fiinte) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se smuci; a se zvarcoli. 2) A fi fara astampar; a se misca incolo si incoace; a nu sta locului; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se agita; a se framanta. ◊ ~ ca pestele pe uscat a depune eforturi mari pentru a scapa dintr-o situatie critica. ~ de moarte a fi in ghearele mortii; a fi in primejdie de moarte. 3) (despre inima) A bate mai repede si mai puternic ca de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a zvacni; a bate; a palpita. 4) A depune eforturi deosebite. ~ pentru a deveni student. /<lat. exbattere

posuzul s.n. (reg.; in expr.) a se pune cu posuzul = a se apuca in mod serios de ceva, a depune eforturi sustinute pentru realizarea unei actiuni.

EFICIENTA s. f. eficacitate; randament. ♦ ~ economica = raportul dintre rezultatele obtinute in activitatea economica si eforturile depuse. (< fr. efficience, lat. efficientia)

INGRAT, -A I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscator. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)

RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de productie intr-o anumita unitate de timp. ◊ eficienta, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. (< fr. rendement)

ROMAN, Ciorogariu (1852-1936, n. Pecica, jud. Arad), pedagog si ziarist roman. M. de onoare la Acad. (1921). Vicar eparhial (din 1913) si episcop (din 1920) din Oradea. S-a implicat in lupta pentru realizarea statului national unitar roman si a depus eforturi in edificarea unor institutii si publicatii din vestul tarii.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut in realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A munci depunand mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

PUTINTA, putinte, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putinta = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putinta = posibil. Dupa putinta = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitatile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putinta (sa...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (sa...) Cel mai... cu putinta = cel mai... posibil, extrem de..., in cel mai inalt grad. A face tot ce-i sta in putinta = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi in putinta cuiva sa... sau a-i sta (cuiva) in putinta = a corespunde cu posibilitatile de realizare ale cuiva. Fara putinta de... = fara a putea sa... 2. (Fiz.; inv.) Putere. – Lat. potentia.

OSTENEALA, osteneli, s. f. (Inv. si pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseala; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frant) de osteneala = (a fi) peste masura de obosit, de istovit. 2. Munca grea, obositoare, extenuanta; efort, truda, stradanie. ◊ Expr. A-si da (toata) osteneala = a depune toate eforturile, a-si da toata silinta, a se stradui. – Osteni + suf. -eala.

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A retine in memorie (depunand un efort, invatand anume); a tine minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. memorer.

TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se cazni, a se chinui. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

SILITOR, -OARE, silitori, -oare, adj. Care isi da silinta, care depune toate eforturile; sarguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grabit. – Sili + suf. -tor.

STRADANIE, stradanii, s. f. Silinta, efort staruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; straduinta, straduiala. – Din sl. stradanije.

STRADUI, straduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca sa realizeze ceva; a se sili, a se cazni. – Din sl. stradati.

ESEC ~uri n. Nerealizare a unei actiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual sustinut; insucces; nereusita. /<fr. echec

A SE FORTA ma ~ez intranz. a depune un efort maxim; a actiona din rasputeri; a se sili. /<fr. forcer

ICNET ~e n. Sunet scurt si adanc produs in urma unui efort fizic depus sau a unei dureri neasteptate. /a icni+ suf. ~et

OSTENEALA ~eli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseala. ◊ (A fi) rupt (sau frant) de ~ (a fi) obosit peste masura. 2) Munca grea si obositoare; stradanie. ◊ A-si da toata ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eala

PUTINTA ~e f. 1) Capacitate potentiala; posibilitate. ◊ Dupa ~ in concordanta cu mijloacele de care dispune cineva. Peste ~ peste puteri. A (nu) fi cu ~ a (nu) se putea. A face tot ce-i sta in ~ a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile. 2) inv. v. PUTERE. /a putea + suf. ~inta

A SE SCREME ma screm intranz. 1) A-si contracta muschii pentru evacuarea continutului din intestine. 2) fig. fam. A se stradui pentru a realiza ceva, depunand mari eforturi. /<lat. exprimere

A SE SILI ma ~esc intranz. 1) pop. A actiona intr-un tempo mai rapid; a se grabi. 2) a depune un efort maxim; a actiona din rasputeri; a se forta. /<sl. siliti

INGRAT, -A adj. 1. Nerecunoscator. 2. (Fig.) Care nu rasplateste, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].

DEDICA vb. I. tr. a inchina (cuiva) o carte, o opera proprie, in semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile in slujba unei idei, a unei activitati etc. (< lat., it. dedicare, dupa fr. dedier)

A SE SFARAMA ma sfaram intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea, prefacandu-se in cioburi; a se sparge in bucati. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei actiuni); a se stradui din rasputeri. /Din farama

USCAT² ~uri n. Invelis exterior solid (neacoperit de ape) al globului pamantesc. ◊ A se zbate ca pestele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a iesi din impas. /v. a (se) usca

STRADANIE ~i f. efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta; asiduitate. [G.-D. stradaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanije

STRADUINTA ~e f. efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; asiduitate. /a (se) stradui + suf. ~inta

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

A depune depun tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. ~ munca (sau efort, osteneala) a munci cu straduinta. ~ armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. ~ marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere

depune vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)