DEZVOLTA vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a creste, a se mari. ◊ (despre fiinte) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie), a imbogati cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amanuntit. 3. a produce, a emana, a degaja caldura, energie etc. (dupa lat. disvolvere)

ARDERE ~i f. 1) v. A ARDE si A SE ARDE. 2) chim. Reactie rapida de combinare a unei substante cu oxigenul in timpul careia se degaja caldura si lumina; combustie. 3) mai ales la pl. biol. Proces de descompunere prin oxidare a unor substante din organism. /v. a arde

FLACARA flacari f. 1) Masa de gaze arzande care se ridica in sus de la un corp aprins, degajand caldura si lumina. 2) Parte luminoasa mobila care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins. 3) fig. Forte insufletitoare. [G.-D. flacarii] /<lat. flaccula

PIROTERMIC ~ca (~ci, ~ce) Care degaja caldura la ardere. /<fr. pyrotermique

HIDRATARE, hidratari, s. f. Actiunea de a se hidrata si rezultatul ei. ♦ Interactiune intre particulele unei substante dizolvate si moleculele de apa, insotita de degajare de caldura. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism, care se efectueaza in caz de hemoragii, varsaturi etc. – V. hidrata.

EXOTERMIC, -A, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de caldura; exoterm. – Din fr. exothermique.

COMBUSTIE ~i f. Reactie chimica rapida de combinare a unei substante cu oxigenul din aer, insotita de degajare de caldura si lumina; ardere. [Art. combustia; G.-D. com-bustiei; Sil. -ti-e] /<fr. combustion; lat. com-bustio, ~onis

DEFLAGRATIE ~i f. tehn. Ardere insotita de explozie si de degajare de caldura. [Art. deflagratia; G.-D. deflagratiei; Sil. -ti-e] /<fr. deflagration, lat. deflagratio, ~onis

EXOTERMIC ~ca (~ci, ~ce) (despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de caldura. /<fr. exothermique

FIERBINTE ~ti adj. 1) Care are temperatura ridicata; care degaja multa caldura; foarte cald. Ceai ~ . 2) si adverbial fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care are o intensitate deosebita. Dragoste ~. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, ~ntis

BOMBA s.f. 1. Proiectil (lunguiet) cu incarcatura exploziva, incendiara etc., folosit la bombardamentele de aviatie. ◊ Bomba atomica = proiectil avand ca exploziv energia obtinuta prin dezagregarea atomului; bomba cu hidrogen = bomba bazata pe o reactie termonucleara, prin care atomii de hidrogen se transforma in atomi de heliu cu o uriasa degajare de caldura si de energie; ♦ Bomba vulcanica = bucata (rotunda) de lava, azvarlita de un vulcan de obicei la inceputul eruptiei. 2. Recipient folosit in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (Peior.) Carciuma sordida, murdara. 4. (Fig.; sport) Lovitura puternica de minge. 5. (Fig.; argou) Stire, fapt care produce senzatie. [Var. boamba s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].

DEFLAGRATIE s.f. (Rar) Ardere vie insotita de explozie si de degajare de caldura. ♦ Ardere cu explozie in care reactia se propaga cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagratiune s.f. / cf. fr. deflagration, lat. deflagratio].

EXOTERMIC, -A adj. (Despre fenomene si reactii) Care se produce cu degajare de caldura. [< fr. exothermique, cf. gr. exo – in afara, thermos – cald].

EXOTERMIC, -A adj. (despre procese fizice sau chimice) care se produce cu degajare de caldura; exoterm. (< fr. exothermique)

ATERMIC, -A adj. (despre transformari) care nu degajeaza, nu absoarbe caldura. (< fr. athermique)

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura. – Et. nec.

ATERMIC ~ca (~ci, ~ce) fiz. (despre transformari) Care nu degaja si nu absoarbe caldura. /<fr. athermique

A SE degaja se degaja intranz. (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai mari; a se raspandi; a se propaga. /<fr. degager

ATERMIC, -A adj. (Fiz.; despre transformari) Care nu degajeaza si nu absoarbe caldura. [Cf. fr. athermique].

OXHIDRIC, -A adj. (Despre un amestec de hidrogen si oxigen) Care prin ardere degaja o mare cantitate de caldura. [< fr. oxhydrique].

OXHIDRIC, -A adj. (despre un amestec de hidrogen si oxigen) care prin ardere degaja o mare cantitate de caldura. (< fr. oxhydrique)

RECALESCENTA (‹ fr. {i}; {s} re¹ + lat. calescere „a se incalzi”) s. f. (METAL.) Cresterea spontana a temperaturii unui metal in curs de racire, care se manifesta vizibil printr-o licarire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformarilor in stare solida (transformari polimorfice, eutectoide etc.) si la subraciri mari, cand caldura latenta de transformare se degajeaza brusc, ridicand temperatura cu cateva grade.

RASPANDI, raspandesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lumina, caldura etc.) A se imprastia in toate partile sub forma de unde, emanatii, vapori etc.; a se degaja. ♦ Tranz. A transmite, a propaga lumina, caldura etc. 2. Refl. (Despre stiri, vesti, publicatii) A se difuza, a deveni cunoscut. ♦ (Despre lichide) A se intinde pe o suprafata mare. 3. Refl. si tranz. (Despre fiinte) A porni sau a determina sa porneasca in directii diferite; a (se) razleti, a (se) imprastia. – Din sl. rasponditi.

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

degaja, degajez, vb. I. Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 si: degaja] – Din fr. degager.

degajaRE s. 1. v. emanatie. 2. dezvoltare, emanare, emanatie, producere, radiere. (~ de caldura.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturalete.

A S*****I slobod tranz. pop. 1) A face sa fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o functie; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face sa curga. ~ sange. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigate, tipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulatie; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (caldura, mirosuri, vapori etc.) A lasa sa iasa raspandindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod

degaja vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursa care ~ caldura.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.

A SE PROPAGA pers. 3 se propaga intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspandi. /<fr. propager, lat. propagare

A SE DIFUZA se ~eaza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp. /<fr. diffuser