aduce (aduc, adus), vb. – 1. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A incovoia, a arcui, a indoi. 4. A se asemana. – Mr. aduc (adusu, adutire), megl. duc (dusi), istr. aducu. < Lat. addūcere (Puscariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); cf. it. addurre, v. fr. aduir, cat. adur, sp. aducir, v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducator, adj. (care aduce, econom, pastrator); aducatoare, s. f. (inv., targa); aducatura, s. f. (inv., vraja, magie); adus, s. n. (actiunea de a aduce, aducere); adusatura, s. f. (contagiere).

PRODUCTIV, -A, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care da randament. ◊ Pamant productiv = pamant fertil, rodnic. Rasa (de animale) productiva = rasa fecunda, prolifica. ♦ (Despre intreprinderi, meserii etc.) Rentabil, banos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formeaza, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugari) Care se imbogateste mereu. – Din fr. productif.

STIMULA, stimulez, vb. I Tranz. A face sa creasca energia, randamentul; a da avant, a indemna, a incita, a incuraja. ♦ A mari activitatea unei functii organice, a activa, a e****a un organ, o functie. – Din fr. stimuler, lat. stimulare.

PRODUCTIV ~a (~i,~e) 1) Care are proprietatea de a produce; rodnic; fertil. Livada ~a. 2) (despre activitati, actiuni etc.) Care da un mare randament. 3) (despre fiinte) Care are proprietatea de a se inmulti usor si repede; fecund; prolific. 4) gram. Care este activ; care da nastere mereu la noi elemente. Sufix ~. /<fr. productif