DEBORDA, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgatoare, la pers. 3) A iesi din albie; a se revarsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafara; (despre vase) a nu mai cuprinde continutul, a lasa sa curga pe dinafara; a fi prea plin. 2. Intranz. si tranz. A varsa, a vomita. – Din fr. deborder.

covirsi (-sesc, -it), vb. – 1. A depasi. – 2. a da pe dinafara, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A coplesi. – 5. A invinge, a supune, a domina. Se pare ca trebuie plecat de la un sl. *povrusiti „a coplesi”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca in covirni › povirni, probabil sub influenta lui cotropi, sau a expresivitatii mai mari a lui co-. Cf. virf. Dupa Puscariu, Dacor., VI, 313 si DAR, de la expresia rom. cu virf „plin”; pe linga diferite dificultati insa, acest tip de compunere ar fi ciudat in rom. Dupa Scriban, din sl. vrusiti cu prefix ku. – Der. covirsitor, adj. (coplesitor; prea puternic).

CAPTUSEALA, captuseli, s. f. 1. Panza sau stofa cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte, pentru a-i da un aspect mai ingrijit si pentru a-l face mai calduros. ♦ Material aplicat in interiorul incaltamintei pentru ca aceasta sa-si mentina forma. 2. Panza sau stofa cu care se invelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de caramida, cu care se acopera un obiect pe dinauntru sau pe dinafara (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termica, acustica etc.). 4. Rama de lemn care acopera fetele interioare ale golului unei usi si de care sunt fixate canaturile usii. – Captusi + suf. -eala.