Rezultate din textul definițiilor
ORT1, orti, s. m. (Inv. si pop.) Moneda de valoare mica, reprezentand a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ ortul starostesc (sau vatasesc) = taxa speciala in Moldova (sau, respectiv, in Tara Romaneasca) platita unui staroste pentru vinul adus la vanzare in targuri. ◊ Expr. (Fam.) A(-si) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) si un ort = totuna, la fel de neinsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.
ort orti m. inv. Moneda marunta egala cu un sfert de leu vechi cu circulatie si in Tara Moldovei. ◊ ~ul stramosesc (sau vatasesc) taxa speciala stabilita de staroste pentru vanzarea vinului. Tot doi bani si un ~ la fel de neinsemnat. A(-si) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. ort
popa ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu