1) bucium n., pl. e (lat. bucina, probabil din bovicina, d. bos, bou, si canere, a cinta. V. zbucium). Mare trimbita (de peste doi metri) facuta din doage suptiri legate cu coaja de tei ori de altceva (azi facuta si din tinichea), intrebuintata la dat semnale la munte, iar in vechime si la razboi. S.m. Vechi. Trunchi, butuc, tulpina: buciumu vitei. – Vechi bucin, buciun si bucim. Azi in Maram. bucin, in Ml. bucen. In Trans. si tulnic.

2) capat, a capata v. tr. (lat. capito, -tare, d. capere, captum, a apuca. – Capeti; sa capeti, sa capete. V. scapat): Obtin, dobindesc, primesc (mai ales de pomana): a capata un gologan. A o capata, a o pati, a da de d***u: astimpara-te, c' ai s' o capeti! V. refl. Ma aleg cu, obtin, cistig: m' am capatat c' un franc, c' o bataie, cu nasu rupt. – Barb. dupa germ. bekommen (Trans. buc.) aici se capata vin, rom. corect: aici se vinde, se ofera, se afla, este vin. – La Cant. incapat.