A CONFIA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lasa in grija; a da in primire (unei persoane de incredere); a incredinta. 2) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

GRATUIT, -A, gratuiti, -te, adj. Care nu costa nimic, care este dat sau primit fara nici o plata. ♦ Fig. Care se dovedeste inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

daRUIALA ~ieli f. v. A daRUI. ◊ De ~ dat sau primit in dar; de dar. [Sil. -ru-ia-] /v. a darui

GRATUIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este dat sau primit fara plata. Tratament ~. 2) fig. Care nu are nici o baza reala; fara temei; neintemeiat. Afirmatii ~te. /<fr. gratuit, lat. gratuitus

cont n., pl. uri (fr. compte, it. conto, d. lat. computus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteala, sama: a face contu cheltuielilor. Raport, sama: dau cont de insarcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Tin cont, iau in sama, iau act. Cont curent, contabilitate intre doi insi dintre care unu primeste si da bani p. cel-lalt. Inalta Curte de Conturi, asezamint care verifica conturile administratiunilor statului. – Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta, lui), pe contu meu (tau, lui), cu banii mei (tai, lui).

POVATA, povete, s. f. (Pop.) Indrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povatuire, povatuiala. ◊ Loc. adj., adv. De povata = ca indrumator, ca ghid. ♦ Persoana care indrumeaza, sfatuieste pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducator”.

PREda, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva in primire un obiect, un bun care ii revine de drept sau de care trebuie sa raspunda; a inmana, a incredinta, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaste invins si a se pune la dispozitia dusmanului, urmaritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva in mana cuiva care sa dispuna de el. 3. Tranz. A transmite cuiva in mod sistematic cunostintele unei discipline (in cadrul unei institutii de invatamant, al unor cursuri speciale); a expune o lectie. – Din sl. predati.

CUMINECA, cuminec, vb. I. Refl. si tranz. (In practicile religiei crestine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartasi, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat, o greseala. [Var.: cuminica vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare).

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

BUSTEAN ~eni m. 1) Tulpina a unui copac curatata de crengi; trunchi. 2) Bucata groasa de lemn de foc; butuc; buturuga. 3) fig. fam. Persoana lipsita de pricepere si de simtire; om nepriceput si nesimtit. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute. A (se) lamuri ~ a da (sau a primi) o explicatie neclara; a lasa (sau a ramane) nelamurit. /Orig. nec.

MITA ~e f. dar in bani sau in alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, in schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito

RASPLATA rasplati f 1) Bun material sau spiritual care se da sau se primeste pentru un serviciu, un ajutor etc.; recompensa. 2) Pedeapsa primita de cineva pentru faptele savarsite. ◊ Dupa fapta si rasplata orice fapta are urmari corespunzatoare. [G.-D. rasplatii] /v. a (se) rasplati

NERO (Tiberius Claudius Drusus Germanicus) (pe numele adevarat Lucius Domituis Claudius N.), imparat roman (54-68 d. Hr.), ultimul din dinastia iulio-claudica. A instituit o guvernare autoritara si cruda, soldata cu asasinate, printre care cel al mamei sale Agrippina, al fratelui sau Britannicus, al sotiei sale Octavia si al lui Seneca, profesorul si mentorul sau. In ultimii ani ai domniei a avut numeroase aparitii grotesti in public in calitate de conducator de care de curse, cantaret si actor, impunand adulatia, prin teroare, din partea apropiatilor sai si neglijand problemele statului. In timpul sau, un urias incendiu a mistuit Roma (64 d. Hr.); banuit de acest fapt, N. a dat vina pe primii crestini, incepand persecutiile impotriva lor. S-a sinucis dupa izbucnirea rascoalei legiunilor din Spania si Africa.

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. Parte, cota (de dat ori de primit). Parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

primire, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

SPERT, sperturi, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect si ilegal, cuiva, pentru a-i castiga bunavointa, in special pentru a-l determina sa-si indeplineasca (mai cu ravna) sau sa-si incalce obligatiile de serviciu; mita, mituiala. 2. Spertuiala. – Din germ. Sperrzeug „manunchi de speracle”.

SPERTUIALA, spertuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi spert; mituiala. – Spertui + suf. -eala.

LOCAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ Locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).

A da ≠ a lua, a primi

A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge

CHITANTA s. recipisa, (inv. si reg.) zdelca, (inv.) ravas, siguranta, sinet, tahvil, tescherea, (rusism inv.) rospisca. (A dat banii si a primit o ~.)

BON ~uri n. 1) Document care da detinatorului dreptul sa primeasca suma indicata pe el sau sa procure anumite lucruri. 2) Nota (de plata) cu care se achita sau se ridica marfa intr-un magazin. 3) fin. Hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ◊ ~ de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon

PANORAMA s.f. 1. Priveliste naturala (vazuta din departare, de la inaltime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; fresca. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladire in care exista un asemenea tablou. 3. Spectacol de balci cu scamatorii, acrobatii etc. [Var. panarama s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

PANORAMA s. f. 1. priveliste de natura cu orizont larg, vazuta din departare si de la inaltime. 2. (fig.) expunere generala a unui subiect vast; fresca. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladirea insasi. 4. spectacol de balci cu scamatorii; acrobatii etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)

STAT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

havalea (havalele), s. f. – 1. Act, tidula a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contributie, dare. Tc. havale „ordin de plata” (Seineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „functie”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbas la finantele turcesti), sec. XVIII, inv.

consultatiune f. (lat. consultatio, -onis). Actiunea de a consulta: bolnavu primeste consultatiuni, medicu le da. Parere motivata data in scris de un avocat s. a. – Ob. -atie.

OFERI, ofer, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (in semn de atentie, de bunavointa etc.) sa primeasca un lucru necerut; a da in dar, a pune la dispozitie. ♦ Refl. A se declara dispus sa faca un serviciu, a se pune la dispozitia cuiva. 2. A propune spre cumparare o marfa, un bun etc. ♦ A propune un pret pentru o marfa, pentru un bun etc. 3. Fig. A infatisa, a arata, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.

VIZA¹, vize, s. f. Insemnare, parafa etc. trecuta de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. – Din fr. visa.

admite (admit, admis), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevarat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj.

ADMITE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a ingadui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, dupa fr. admettre)

INTRODUCE vb. I. tr. 1. a baga, a include, a ingloba. 2. a face sa fie primit de cineva. 3. a initia, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, dupa fr. introduire)

ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a inscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).

CURIER, -A, (1) curieri, -e, s. m. si f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. si f. Factor postal. ♦ Persoana (in serviciul unei institutii) insarcinata sa duca la destinatie corespondenta, mesaje etc. ♦ Stafeta. 2. S. n. (Inv.) Corespondenta care se trimite sau se primeste deodata; posta. 3. S. n. (Inv.) Nume dat unor publicatii periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicatii. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

IMPUTERNICIRE s. 1. v. delegatie. 2. autorizatie, (inv.) isprava. (I-a dat ~ sa-l reprezinte.) 3. in-vestire, investitura. (A primit ~.) 4. drept, putere, (inv.) tarie. (Are ~ deplina pentru ...)

HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

REFUZA, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din fr. refuser.

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

primire ~i f. 1) v. A PRIMI. ◊ Sala de ~ incapere pentru musafiri, vizitatori. A da in ~ a inceta de a mai fi responsabil. A lua in ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe raspunderea sa; b) a incepe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi

INTRODUCE vb. III. tr. 1. A baga, a vari (undeva, in ceva). ♦ A include, a ingloba. ♦ refl. A intra. 2. A face sa fie primit de cineva. 3. A initia, a calauzi, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practica etc.). [P.i. introduc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. introduce vb. III. / < lat. introducere < intro – inauntru, ducere – a duce].

CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care da credit. // s.m. si f. Persoana, institutie etc. care a dat bani cu imprumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. crediteur].

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca daR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

fagadui (-uesc, fagaduit), vb. – 1. (Inv.) A gazdui, a primi. – 2. (Inv.) A consimti. – 3. A promite, a-si da cuvintul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” si a promite (daR; Galdi, Dict., 89), cf. fagadau. – Der. fagada, s. f. (promisiune); fagadas, s. n. (promisiune, obligatie); fagaduiala, s. f. (promisiune, angajament, obligatie); fagaduinta, s. f. (promisiune); fagaduitor, adj. (promitator); fagaduita, s. f. (inv., promisiune); fagaduitura, s. f. (inv., promisiune). Din rom. provine in bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).

REFUZA vb. I. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge. ◊ a nu da (ceva ce ti s-a cerut). ◊ a se priva de, a renunta la ceva. II. refl. a se sustrage, a se eschiva. III. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< fr. refuser)

ACOLAda, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Imbratisare sau lovitura usoara care se dadea unui barbat cu latul spadei ca semn al primirii lui in corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

REFUZA vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunta la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < fr. refuser].

ADMITE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevarat. ♦ A ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A inscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

ONOR ~uri n. 1) Stima deosebita; pretuire inalta. ◊ A da ~ul a prezenta arma in semn de salut la primirea unei personalitati sau in ocazii speciale. 2) la pl. Functii administrative inalte; demnitati. /<lat. honor, ~oris, fr. honneur, it. onore

ONOR s.n. 1. (Mai ales in pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de pretuire deosebita pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnitati. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma in semn de salut la primirea unui sef, la parazi etc.; a face onorurile (casei) = a-si indeplini indatoririle de gazda (la o receptie). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur].

ONOR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stima, de pretuire deosebita pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma in semn de salut la primirea unui sef, la parazi etc.; a face urile (casei) = a-si indeplini indatoririle de gazda. II. s. m. nume dat cartilor celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)

LUA vb. 1. v. inhata. 2. a apuca, a prinde, (inv. si reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agamba. (~ copilul in brate.) 3. v. rapi. 4. v. aseza. 5. v. scoate. 6. v. imbraca. 7. v. cumpara. 8. v. imprumuta. 9. v. contracta. 10. v. confisca. 11. v. fura. 12. v. cuceri. 13. v. incasa. 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din ...) 15. v. ridica. 16. v. apuca. 17. v. coti. 18. a merge, a se tine, a veni. (Se da jos si se ~ dupa car.) 19. v. transporta. 20. v. angaja. 21. v. primi. 22. v. obtine. 23. v. servi. 24. v. trata.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

OSPATA, ospatez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) in casa ca oaspete, oferindu-i mancare si bautura; a da de mancare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. si refl. (Inv. si pop.) A manca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa; a ierta. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitarii; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, da-mi legiunile inapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigatul lui Octavian August la primirea stirii ca generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni in luptele cu germanii. Strigat de deznadejde in fata unei pierderi ireparabile.

1) dar¹ n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. dar divin, gratie, har: Maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.

2) capat, a capata v. tr. (lat. capito, -tare, d. capere, captum, a apuca. – Capeti; sa capeti, sa capete. V. scapat): Obtin, dobindesc, primesc (mai ales de pomana): a capata un gologan. A o capata, a o pati, a da de d***u: astimpara-te, c' ai s' o capeti! V. refl. Ma aleg cu, obtin, cistig: m' am capatat c' un franc, c' o bataie, cu nasu rupt. – Barb. dupa germ. bekommen (Trans. Buc.) aici se capata vin, rom. corect: aici se vinde, se ofera, se afla, este vin. – La Cant. incapat.

ACCEPTARE s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei; primire, consimtire. ♦ (Cont.) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordinul dat bancii pentru achitarea documentului de plata acceptat. [< accepta].

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare constienta (cu ceva). ♢ Expr. A-si da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare in scris a aderarii la ceva; cerere de primire intr-o organizatie politica sau de masa. 2. (Fiz.; in expr.) Forta de adeziune = forta care tine lipite doua corpuri, datorita atractiei moleculare. – Fr. adhesion (lat. lit. adhaesio, -onis).

primi, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

2) botez, a -za v. tr. (lat. baptizo, -are, d. vgr. baptizo, cufund. V. vapsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se da nume pruncului care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o galeata de apa’n cap! da nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apa. V. refl. Primesc botezu (ca adult).

INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].

MARTURISI, marturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a sustine. ♦ Spec. A face o depozitie in fata unei instante. ♦ (Inv.) A propovadui, a predica o credinta, o invatatura morala. 2. Intranz., Tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaste (ca adevarat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe fata, a arata fara ocol. 5. Tranz. si refl. A (se) destainui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta; primire, consimtire. ♦ (In decontarile intre intreprinderile socialiste) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordin dat bancii de intreprinderea cumparatoare pentru achitarea documentului de plata acceptat.

chirie f. (turc. kira, chirie, d. ar. al-qire, pretu chiriii, kara, a inchiria, de unde vine si sp. alquilar, a inchiria; ngr. kyras, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, sirb. kirija). Inchiriere, actiunea de a inchiria. Bani dati ori luati p. asta. Carausie. dau cu chirie, inchiriez, cedez cuiva o casa, (o caruta s. a.) pe un timp anumit. Iau cu chirie, inchiriez, primesc o casa (o caruta s. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

VITEAZ, -A, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care da dovada de curaj in lupta; p. gener. indraznet, darz, curajos. 2. S. m. (La pl.; in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Stapan de pamant care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

SALUTA vb. I. tr. A intampina, a da cuiva un semn de respect, de consideratie, rostind un cuvant, o fraza, o formula uzuala de politete, de simpatie etc. la intalnire sau la despartire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestatie vie. [P.i. salut. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].

INITIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ◊ a indruma in practica unei religii. 2. a incepe, a pune bazele unei activitati etc. II. tr., refl. a da cuiva, a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, arta, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer

arvonesc (est) si -unesc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. onisa). dau arvona ca sa fiu sigur de un lucru: a arvoni o casa (pe care apoi o voi lua cu chirie ori o voi cumpara), a arvoni niste lucratori (dindu-le un acont), a arvoni o birja (primind tu ceva de la birjar ca asigurare ca se va prezenta la timp). V. refl. Ma angajez, promit altuia si el mie. – Si aravonesc, aravonesc, aravonisesc (Dos.) si arvunez (Pan).

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

audienta f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). primirea persoanelor care vor sa-ti vorbeasca: ministru acorda audienta azi; a obtinea [!] o audienta. Sedinta in care judecatorii intreaba partile, asculta apararea si judeca. (Audientele-s publice, dar daca dezbaterile pot fi vatamatoare ordinii publice ori bunelor obiceiuri, judecatorii le pot face secrete. In ori-ce caz, sententa [!] se da publicamente).

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

dijma (dijme), s. f. – dare care reprezinta a zecea parte din produse. Sl. dizma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dezma, mag. deszma (dupa Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (inv., stringator de dijma); dijmarit, s. n. (dijma pe stupi si porci; in 1766 era generalizat la 4 parale pe bucata); dijmui, vb. (a primi dijma; a decima, a pricinui pierderi mari sau morti); dijmuitor, s. m. (persoana care profita de pierderile celorlalti).

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare