PROASCA, proaste, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apa, de noroi etc. care tasneste de undeva si improasca. 2. (In expr.) A face (sau a da) proasca (sau proasca) (in, intre sau prin...) = a face prapad, a se napusti, a da navala, a da iama (in, intre sau prin, printre...). – Din [im]prosca.

iama s. f. – Invazie, incursiune. – Mr. yiama, megl. iama. Tc. ya(g)ma (Seineanu, II, 219; Lokotsch 923; Iordan, Dift., 80), cf. bg. jagma. Se foloseste numai in expresia ca a da iama „a navali”.

IAMA s. f. art. (In expr.) a da iama = a da navala, a se repezi. a da iama prin... = a risipi, a distruge (un bun). – Din tc. yama.

iama adv. : A da ~ a) a da navala, a se napusti; b) a distruge. A face ~ in (sau prin) ceva a cheltui fara rost; a risipi. /<turc. yama