GRESI, gresesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greseala; p. ext. a se insela. ♦ Intranz. si tranz. A nu nimeri tinta, obiectivul ochit; a da gres. 2. Tranz. A executa ceva gresit, rau. ♦ A lua un lucru drept altul; a incurca, a confunda. ◊ Expr. A gresi drumul (sau calea) = a (se) rataci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduita. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva fata de cineva, a face cuiva un rau, un neajuns; p. ext. a pacatui. – Din sl. gresiti.

MAMALIGA, mamaligi, s. f. Aliment preparat din faina de porumb (mai rar de mei, hrisca etc.) fiarta in apa. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mamaliga = a se afla sau a ajunge intr-o situatie dificila, neplacuta; a o pati; a da gres. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie si de initiativa. [Var.: (reg.) maliga s. f.] – Et. nec.

FALIMENT, falimente, s. n. Situatie de insolvabilitate in care se afla un comerciant, un industrias etc., declarata de o instanta judiciara; fig. ruina, esec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-si mai putea face platile (in calitate de comerciant, industrias etc.); b) a da gres, a nu reusi intr-o actiune; a se prabusi. – Din germ. Falliment, it. fallimento.

ESUA, esuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se aseza voit sau a se impotmoli in nisip sau intr-un loc unde apa are o adancime redusa. 2. A suferi un esec, a da gres, a nu reusi, a nu izbuti. [Pr.: -su-a] – Din fr. echouer.

RATA, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scapa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reusi, a nu izbuti intr-o imprejurare, a da gres. ♦ Refl. A nu reusi sa se afirme sau sa realizeze ceva la nivelul posibilitatilor sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc cand este declansata. – Din fr. rater.

CHIX ~uri n. rar Rezultat negativ al unei actiuni; esec; insucces; nereusita. ◊ A da ~ a da gres. /<germ. Kicks

GARD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etc.) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ◊ ~ viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oistea in ~ a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de ~ a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste ~ a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la ~ a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, sl. gradu

RATA vb. I. 1. tr. A scapa, a pierde o ocazie, a da gres. ♦ A nu reusi, a nu izbuti in ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].

tropa, tropez, vb. I (reg.) a da gres, a suferi o infrangere.

CHIX s. n. (fam.) nereusita, insucces, esec. ♦ a da ~ = a nu izbuti, a da gres. (< germ. Kicks)

CLACA vb. I. intr. 1. a face sa se auda, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic in urma unor suprasolicitari. ◊ a esua, a da gres. II. refl. a-si luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. (< fr. claquer)

RATA vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reusi, a da gres. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)

impatra (-atru, impatrat), vb. – A ramine cu buzele umflate, a fi dezamagit. – Var. patra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obtine” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o capata „a da gres”. Cuvint rar (var. numai la Sincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel incit conjugarea sa nu ni se pare sigura.

GRES, gresuri, s. n. (Inv. si reg.; azi mai ales in loc. si expr.) Greseala. ◊ Loc. adv. Fara gres = in mod perfect, fara a comite vreo eroare. ◊ Expr. a da gres = a) a nu nimeri tinta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti intr-o actiune, intr-o intreprindere. (Inv.) A-i da (cuiva) gres = a-i imputa (cuiva) ceva, a gasi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea gres = a nu constitui o greseala, a nu aduce vatamare, a fi nimerit. – Din gresi (derivat regresiv).

A NIMERI ~esc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. ◊ A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatarul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da gres; b) a spune ceva potrivit. 2) A gasi pe baza unor informatii prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neasteptate (intr-un loc sau intr-o situatie); a se trezi; a se pomeni; a cadea; a pica. ~ in incurcatura. ◊ ~ tocmai bine (sau la tanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria

nemintit, -a, adj. (inv.) care nu da gres niciodata; care nu se dezminte, nedezmintit.

RATAT, -A adj. 1. Care a dat gres; nereusit, neizbutit. 2. (Despre scriitori, artisti etc.; adesea s.) Care nu a izbutit sa se afirme, sa creeze ceva de valoare. [Cf. fr. rate].

RATAT, -A adj. 1. care a dat gres; nereusit, neizbutit. 2. (despre oameni; si s. m. f.) care nu a izbutit sa se afirme. (< fr. rate)

sdruncina (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a misca. – 2. A scoate din titini, a sparge, a fringe. – 3. A subrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąciti „a perturba”, sudrąciti „a imblinzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clati(na), timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gres: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o forma, *extrūcināre (Candrea, Elements, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturatura); sdruncinatura, s. f. (scuturatura).

TANTAL (TANTALUS) (in mitologia greaca), fiul al lui Zeus si al nimfei Pluto, tatal lui Pelops si al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). Dupa unii autori, osandit la foame si sete vesnica in Infern pentru vina de a fi dezvaluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul si ambrozia zeilor, dupa altii de a-si fi servit propriul fiu drept bucate la un ospat al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se refera la suferintele unei stradanii care da mereu gres, chiar atunci cand este pe punctul de a reusi.

CHIX s.n. Nereusita, gres, esec. ◊ A da chix = a nu izbuti (in atingerea rezultatului propus). [Pl. -xuri. / < germ. Kicks].

SANHEDRIN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea si delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup inchis de oameni care pretind a da sentinte fara gres. [< fr. sanhedrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].

gres ~uri n. inv. pop. v. gresEALA. ◊ Fara de ~ fara greseala; perfect. A da ~ a nu nimeri; a gresi. /Din a gresi

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).