Rezultate din textul definițiilor
INTRUPA, intrupez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A lua sau a da forma concreta (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) incarna. 2. Tranz. (Inv.) A uni, a incorpora intr-un singur tot. – In + trup.
LEGALIZA, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da forma legala unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situatii, a face sa fie recunoscut in mod oficial. – Din fr. legaliser.
STRATIFICA, stratific, vb. I. Refl. si tranz. A (se) aseza, a (se) depune in mai multe straturi; a capata sau a da forma unor straturi suprapuse. – Din fr. stratifier, lat. stratificare.
BOT ~uri n. 1) Bucata sferica de dimensiuni reduse dintr-o materie; cocolos. ~ de mamaliga. ◊ A face ~ a) a da forma rotunda unui lucru; b) a face sa-si piarda integritatea; a mototoli. 2) Bulgare de faina sau de malai, ramas nefiert intr-o mancare; cocolos; bulz; bol. /Orig. nec.
FORMAJ s.n. (Tehn.) Actiunea de a forma, de a da forma unui obiect manufacturat; formare. [Cf. fr. formage].
CRISTALIZA vb. I. 1. intr., refl. (Despre substante, roci) A se transforma in cristale. 2. refl., tr. (Fig.) A (se) inchega, a (se) limpezi, a lua sau a da forma definitiva. [< fr. cristalliser, cf. it. cristallizzare].
GRECIZA vb. I. tr., refl. A face sa-si insuseasca sau a-si insusi limba, obiceiurile etc. grecilor; a da forma greceasca cuvintelor unei limbi. [< fr. greciser].
birliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a imbirliga coada animalelor. – 2. a da forma de spirala. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situatie. – Var. imbirliga, (in)virliga. Mr. amvirlig. Creatie expresiva, a carei formula coincide cu radacina sl. brl-, care exprima aceeesi ideea de „miscare in spirala” (DAR). – Der. (im)birligatura, s. f. (actiunea de a da forma de spirala).
povali, povalesc, vb. IV (reg.) 1. a preface, a transforma. 2. (despre aluatul de paine, in forma: povalui) a da forma rotunjita pentru copt.
covata (coveti), s. f. – 1. Albie, recipient unde se framinta aluatul. – 2. Lada unde curge faina macinata la moara. – 2. Glisiera, culisa la ferastraul mecanic. – Mr. cuvata, guvata. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govate. – Der. covati, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concava); covatos, adj. (concav); covatitura, s. f. (umflatura); covatar, s. m. (dulgher care face coveti).
covrig (covrigi), s. m. – Produs alimentar in forma de opt, de inel etc. preparat din faina. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoana care face covrigi); covrigarie, s. f. (pravalie unde se vind covrigi); covriga (var. covrigi, incovriga), vb. (a da forma rotunda, a rotunji; a incolaci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).
CILINDRA vb. tr. 1. a compacta, a face operatiile de presare si nivelare a unei sosele. 2. a da forma de cilindru. (< fr. cylindrer)
CRISTALIZA vb. I. intr., refl. (despre substante) a se transforma in cristale. II. refl., tr. (fig.; despre conceptii, idei) a (se) inchega, a lua sau a da forma definitiva. (< fr. cristalliser)
DEFINITIVA vb. tr. 1. a da forma definitiva unui obiect, unei lucrari etc. 2. a stabili definitiv pe cineva intr-un post. (< definitiv)
FINISA vb. tr. a da forma definitiva unui produs, unei lucrari. (dupa fr. finir)
FORMAJ s. n. actiunea de a da forma unui obiect manufacturat; formare. (< fr. formage)
MULA vb. I. tr. 1. a da forma unui material plastic prin presare in tipare sau in matrite. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate in relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)
perghel (pergheluri), s. n. – 1. Cerc, circumferinta. – 2. Arc, zidarie in forma de arc. – 3. (Inv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Seineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da forma de bolta).)
soage (-og, -os), vb. – A modela, a da forma aluatului de piine. – Var. soga, sogi, (in)so(l)ga. Lat. subigere (Puscariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. In Trans., participiul nu se intrebuinteaza.
tipar (-re), s. n. – 1. Forma, matrice. – 2. Etalon, sablon. – 3. Model, forma. – 4. Urma, amprenta. – 5. Tipografie, presa tipografica. – 6. Imprimare, publicatie. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparu (Conev 114). – Der. tipari, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da forma, a modela); tipareala, s. f. (imprimare, munca de tipar); tiparitura, s. f. (publicatie); tiparna, s. f. (inv., tipografie), din sl. tiparinu, cultism; tiparnic, adj. (tiparit; de tipar, tipografic), inv.; tiparnita, s. f. (tipar, tipografie), inv.; intipari, vb. (a imprima); retipari, vb. (a reimprima).
POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealta alcatuita dintr-o tija de otel sau de alt metal dur, de forma conica, triunghiulara etc., cu varful gravat in relief, care serveste la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confectionarea unor matrite, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascutit din otel, folosit in tehnica gravurii. 2. Piesa a unei matrite, cu un contur cu muchii taietoare sau cu o suprafata de lucru plana sau profilata, care serveste la decupare, detasare, imprimare etc. prin deformare plastica. 3. Unealta cilindrica de os, cu varful ascutit, cu care se perforeaza panza si se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pl. si poansonuri] – Din fr. poincon.
PREFORJARE, preforjari, s. f. Operatie de forjare preliminara, aplicata unei piese inainte de a i se da forma definitiva. – Pre1- + forjare.
FINISA, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operatii asupra unui produs sau a unei lucrari, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (dupa finisaj).
CIZELA, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce imbunatatiri (de stil, de exprimare) unei lucrari (literare, stiintifice); a ciopli. 3. Tranz. si refl. Fig. A face sa capete sau a capata deprinderi civilizate, cultura etc. – Din fr. ciseler.
MULA1, mulez, vb. I. Tranz. 1. a da forma unui obiect, prin presarea materialului plastic in tipare sau in matrite. ♦ Fig. a da forma dorita, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate in relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de imbracaminte) A se lipi de corp (scotandu-i in evidenta formele). – Din fr. mouler.
TALUZA, taluzez, vb. I. Tranz. (Rar) a da forma de taluz, de panta, a ridica in taluz. – Din fr. taluser.
A AJUSTA ~ez tranz. 1) tehn. (piese) A prelucra pentru a-i da forma. 2) (elemente vestimentare) A face sa se potriveasca pe corp. /<fr. ajuster
FIDEA f. Preparat alimentar din aluat nedopsit, caruia i se da forma de fir subtire si scurt, care se consuma fiert. [Art. fideaua; G.-D. fidelei; Sil. fi-dea] /<ngr. fides
A ITALIENIZA ~ez tranz. (cuvinte) a da forma italiana. /<it. italianeggiare, fr. italianiser
A MOTOTOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A comprima dand forma de ghem; a face mototol. 2) A face sa se mototoleasca; a boti; a sifona. /Onomat.
PARJOALA ~e f. Preparat culinar din carne tocata, cu adaos de ou si de condimente, caruia i se da forma de turta mica si care se prajeste in grasime. /<turc. pirzola, bulg. parzola
A PILI1 ~esc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dand forma si/sau dimensiuni necesare). /Din pila
A PUNGI ~esc tranz. 1) inv. A lasa cu punga goala (profitand de o anumita situatie, furand etc.). 2) reg. A coase rau, incretind tesatura ca o punga. ◊ A-si ~ gura (sau buzele) a increti buzele, dand forma unei pungi legate la gura. /Din punga
A SENSIBILIZA ~ez tranz. 1) A face (mai) sensibil. 2) rar A face sa devina material, dand forma concreta; a concretiza; a materializa; a obiectiviza. /<fr. sensibiliser
A TABLETA ~ez tranz. (substante) A prelucra dand forma de tableta. /Din tableta
AdaPTATOR, -OARE s.m. si f. Cel care face o adaptare. ♦ Specialist care, cunoscand legile scriiturii cinematografice si ale decupajului, da forma necesara ideilor, subiectelor sau scenariilor altora. [Cf. fr. adaptateur].
SUPLIMENT s.n. Ceea ce se adauga pentru a completa, a intregi; adaos. ◊ Suplimentul unui unghi = unghi care, adaugat unui unghi dat, formeaza impreuna cu acesta 180 de grade. ♦ Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. [Pl. -te, -turi, var. suplement s.n. / cf. fr. supplement, lat. supplementum].
SUPLIMENTAR, -A adj. Care se adauga (la ceva), folosit ca supliment. ◊ Unghi suplimentar = unghi care, impreuna cu un unghi dat, formeaza 180 de grade. [Var. suplementar, -a adj. / cf. fr. supplementaire].
DEFINITIVA vb. I. tr. a da forma definitiva. ♦ A stabili definitiv pe cineva intr-un post. [< definitiv + -a].
FASONA vb. I. tr. 1. a da forma, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. faconner].
FINISA vb. I. tr. a da forma definitiva unui produs sau unei lucrari. [P.i. -sez. / < fr. finir].
FORMULA vb. I. tr. a da forma, a exprima, a spune in cuvinte (o idee, o gandire etc.). [< fr. formuler, it. formulare].
naglaizan, naglaizane, s.n. (reg.) unealta de fierarie cu care se da forma necesara capatului unui surub.
palmi, palmesc, vb. IV (reg.) 1. a palmui. 2. a apasa cu palma un obiect (pentru a-i da forma).
MATERIALIZATOR, -OARE s.m. si f. Cel care da forma materiala (unui model). [Pron. -ri-a-. / < materializa + -tor].
suflet, sufleti, s.m. (reg.) suflator (teava, tub prin care muncitorul sticlar sufla pentru a dilata sticla topita si a-i da forma dorita).
POANSON s.n. 1. Unealta de otel cu varful gravat, folosita pentru marcat, stantat etc. 2. Unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poincon].
PREFORJARE s.f. (Tehn.) Forjare preliminara aplicata unei piese inainte de a i se da forma definitiva. [< pre- + forjare].
AdaPTATOR, -OARE s. m. f. cel care face o adaptare. ◊ specialist care da forma necesara ideilor, subiectelor sau scenariilor altora. (< fr. adaptateur)
POANSON s. n. 1. matrita pentru decupare, indoire, ambutisare etc. prin deformare plastica. ◊ bucata de otel pe care se graveaza literele in relief si cu care se bat matritele pentru caractere tipografice. 2. unealta de otel cu varful gravat, pentru marcat, stantat etc. 3. unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. (< fr. poinson)
PREFORJARE s. f. forjare preliminara aplicata unei piese inainte de a i se da forma definitiva. (< pre- + forjare)
SUPLIMENT s. n. 1. ceea ce se adauga pentru a completa, a intregi; adaos. 2. Suplimentul unui unghi = unghi care, adaugat unui unghi dat, formeaza impreuna cu acesta 1800. 3. tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. (< fr. supplement, lat. supplementum)
SUPLIMENTAR, -A adj. care se adauga (la ceva); folosit ca supliment. ♦ care este in plus. ♦ unghi ~ = unghi care, impreuna cu un unghi dat, formeaza 180º; ore ~ e = ore de munca efectuate peste norma obisnuita. (< fr. supplementaire)
COFRAJ (‹ fr.) s. n. Tipar de lemn sau metal utilizat la executarea elementelor de beton, beton armat sau de alte materiale pentru a li se da forma prevazuta in proiect si a le sustine pina la intarirea betonului. ◊ C. glisant = cofraj mobil echipat cu dispozitive sau instalatii (vinciuri) care permit deplasarea la un tronson vecin. Se foloseste in general la constructii inalte (silozuri, blocuri de locuinte).
chirpici n., pl. inuz. uri (turc. kirpig, kerpig, de unde si bg. rus. kirpic). Est. Lut amestecat cu paie s. a. si pus in tipar, unde i se da forma unor mari caramizi care se lasa sa se usuce. Din el se fac paretii caselor taranesti. V. ceamur.
codific, a -a v. tr. (d. cod si fic ca´n edific). Adun si dau forma de cod: a codifica legile, formulele.
comasez v. tr. (co- si masez 1. Si germ. kommassieren). Unesc, grupez parcelele unei mosii sau dau forma mai ratunda [!] „sforilor” prea lungi. V. concentrez.
CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.
GEOMETRIZA, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o forma geometrica, a aranja in forma geometrica; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometriser.
INCARNA, incarnez, vb. I. Refl. si tranz. 1. A (se) intrupa; a (se) transforma in om. ♦ Fig. A lua sau a da o forma concreta, reala. ♦ Tranz. A juca un rol intr-o piesa. 2. (Despre unghii) A creste in carne. [Var.: incarna vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
VARIA2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dupa locuri, imprejurari, situatii); a nu semana, a nu avea aceeasi infatisare, structura, compozitie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o forma diferita, a schimba. 3.Intranz. si tranz. (Mat.) A(-si) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.
MODELA, modelez, vb. I. Tranz. A executa ceva dupa un anumit model (1); a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita; a fasona. ♦ A studia un obiect sau un fenomen inaccesibil cercetarii directe, cu ajutorul unui model (1). ♦ (Fig.) A modifica dupa voie, a influenta. – Din fr. modeler, it. modellare.
DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o forma definitiva; a incheia ceva. ♦ A face ca cineva sa fie sau sa ramana definitiv intr-un post. – Din definitiv.
FORMULA, formulez, vb. I. Tranz. A da o forma precisa unui gand, unei idei, unei hotarari etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.
RULAda, rulade, s. f. 1. Prajitura facuta dintr-o foaie de aluat, infasurata in forma de sul si umpluta cu dulceata, crema etc. 2. Fel de mancare preparat din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, sau din carne tocata amestecata cu ou, verdeata etc. careia i se da o forma de rulou si care se coace la cuptor. 3. (Rar) Ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cantate pe o singura silaba. – Din fr. roulade.
ELABORA, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o forma definitiva unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcatui1, a intocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operatiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obtinerea unor aliaje in stare topita in vederea turnarii lor. – Din fr. elaborer, lat. elaborare.
COCOLOS, cocoloase, s. n. Bucata dintr-o substanta careia i s-a dat o forma aproape sferica; bulgare, bot1, ghemotoc. ♦ Bulgare mic si compact de faina, de malai etc. ramas intarit (si nefiert) intr-o mancare care nu a fost bine amestecata. [Pl. si: (m.) cocolosi] – Probabil formatie onomatopeica.
DOTA, dote, s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete cand se marita; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, -dotis.
REGULARIZA, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva sa fie regulat. ♦ A pune in ordine, in concordanta (evidente, balante etc.). ♦ A pune de acord datele evidentei contabile cu realitatea constatata pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o forma geometrica regulata. 3. A amenaja un curs de apa pentru a corespunde unor anumite cerinte. – Din fr. regulariser.
RESLEFUI, reslefuiesc, vb. IV. Tranz. A slefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o forma mai buna. – Re1- + slefui.
ROTUND, -A, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fara muchii sau colturi. ♦ (Mat.; despre o curba plana sau despre o suprafata) Care are toate punctele la aceeasi distanta de un punct dat; in forma de cerc. 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Implinit, grasut, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantitati) Fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg, complet. 4. Incheiat2 (II). II. S. n. Figura, suprafata in forma de disc sau de cerc. [Var.: (inv. si reg.) ratund, -a adj.] – Lat. retundus (= rotundus).
SUFLATOR, (1, 2) suflatori, s. m., (3, 4) suflatoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoana care canta la un instrument de suflat. 3. S. n. Teava prin care muncitorul sticlar sufla aer intr-o masa de sticla topita, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer in cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ator.
CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.
EXPRESIE s. 1. forma. (A dat ~ gandurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dictionar de locutiuni si ~ii.) 3. (in logica simbolica) expresie identic-adevarata v. tautologie; expresie valida v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, masca. (Actorul avea o ~ admirabila.)
A FAURI ~esc tranz. 1) poet. A concepe si a transforma in fapt printr-un efort creator. 2) inv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, batand cu ciocanul (pentru a da o forma definita). [Sil. fa-u-] /Din faur
A forma ~ez tranz. 1) A face sa se formeze. 2) A dezvolta prin actiuni constiente si sistematice de instruire si educare. 3) (metale sau aliaje in stare lichida) A turna intr-un tipar (pentru a da o forma). /<fr. former, lat. formare
A RASUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii sarme etc.) A invarti in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustatile a suci capetele mustatilor pentru a le da o forma anumita. 2) (corpul sau parti ale corpului) A suci brusc intr-o parte; a intoarce. 3) A face sa se rasuceasca. /ras- + a suci
A REGULARIZA ~ez tranz. 1) A orga-niza dupa anumite reguli; a pune in ordine; a regula. 2) (obiecte) A modifica, dand o forma regulata. 3) A amenaja cursul unei ape. /<fr. regulariser
A TAPA ~ez tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producand zgomot). 2) (parul) A pieptana de la varf spre radacina (pentru a infoia, dand o forma anumita). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de imprumut). /<fr. taper
ALGEBRIZA vb. I intr. A da o forma algebrica; a face algebra. [< fr. algebriser].
AMBUTISARE s.f. Comprimare la cald sau la rece a unei piese de metal pentru a-i da o forma determinata. [Dupa fr. emboutissage].
LARVA s.f. (Biol.) Nume dat primei forme pe care o au la iesirea din ou unele animale care se dezvolta prin metamorfoza. [< fr. larve, cf. lat. larva – masca].
LATINIZA vb. I. tr. 1. A introduce intr-o limba cuvinte latine pe cale savanta; a da cuvintelor de origine latina o forma apropiata de cea originara. ♦ A da o forma latina unor cuvinte de alta origine. 2. tr., refl. A adopta limba si cultura latina; a deveni latin. [< fr. latiniser, cf. lat.t. latinizare].
LITERARIZA vb. I. tr. A crea cu intentii literare, a cultiva in sens literar. ♦ A da o forma literara (unui cuvant, unei expresii). [Var. literaturiza vb. I. / cf. germ. literarisieren].
VARIA vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, variatie; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o forma diferita. [Pron. -ri-a., p.i., 3,6 -iaza, 5 -iati, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare].
ELABORA vb. I. tr. 1. A formula, a da o forma definitiva unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea. 2. A prepara, a lucra; a face anumite modificari. [< fr. elaborer, it., lat. elaborare].
GEOMETRIZA vb. I. tr. A da o forma geometrica; a raporta la geometrie. [Cf. fr. geometriser].
LEGALIZA vb. I. tr. A da valabilitate, forma legala (unui act). [Cf. fr. legaliser].
solzi, solzesc, vb. IV 1. (pop.) a acoperi cu solzi; a aseza prin suprapunere partiala in felul solzilor; a aranja in forma de solzi. 2.(reg.; despre aluatul dospit) a rupe din intreg si a da o forma de paine inainte de a baga in cuptor; a soage. 3. (reg.; despre trunchiuri de brad) a coji.
REGULARIZA vb. I. tr. 1. A supune unor norme, unor reguli. 2. A da o forma geometrica regulata unui obiect (corectandu-i conturul). 3. A modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. [< fr. regulariser].
GEOMETRIZA vb. tr. 1. a da o forma geometrica. 2. (fig.) a aranja geometric. (< fr. geometriser)
LATINIZA vb. I. tr. a introduce intr-o limba, pe cale savanta, cuvinte latine; a da cuvintelor de origine latina o forma apropiata de cea originara. ◊ a da o forma latina unor cuvinte de alta origine. II. tr., refl. a impune, adopta limba si cultura latina. (< fr. latiniser)
LEGALIZA vb. tr. a da valabilitate, forma legala (unui act). (< fr. legaliser)
LITERARIZA vb. tr. a crea cu intentii literare, a cultiva in sens literar. ◊ a da o forma literara (unui cuvant, unei expresii, unui text). – var. literaturiza vb. (< germ. literarisieren)
REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)
SATURNIAN, -A adj. 1. perioada ~a = perioada anterioara revolutiei geologice care a dat continentelor forma actuala. 2. (despre oameni) trist, melancolic. 3. care apartine planetei Saturn. (< fr. saturnien)
STOLON s. m. tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini, dand nastere la noi plante. (< fr. stolon)
VARIA2 vb. I. intr. 1. a prezenta deosebiri, variatie; a se deosebi. 2. (mar.; despre marimi, cantitati) a-si schimba valoarea in raport cu altele (constante). II. tr. a schimba, a da o forma diferita. (< fr. varier, lat. variare)
suera (-r, at), vb. – A fluiera, a vijii. – Var. suiera si der. – Mr. suir, siur, suirare. Lat. sῑbilāre (Cihac, I, 276; Puscariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbulāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, in Kuun 56 si Pascu, I, 168, Pascu, Arch. Rom., XVII, 266 care da aceasta forma ca ipotetica), cf. friul. sivila, prov., cat. siular, sp. silbar. – Der. suer, s. n. (fluierat, fluieratura), deverbal; suerator, adj. (care suiera); sueratura, s. f. (suierat, suier); sueratoare, s. f. (fluier). – Cf. sui.
CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.
CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.
AIST, aisti, adj. dem. m. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (cand are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.
BOLTI, boltesc, vb. IV.Tranz. A da (unei constructii) forma de bolta (1). ♦ Refl. A se deschide in forma de bolta (1). – Din bolta.
PARADIGMA, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvant. ♦ Tablou al formelor unui cuvant, dat ca model pentru flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de vorbire. 2. (Inv.) Exemplu, model; pilda; invatatura. – Din lat. paradigma, ngr. paradigma.
TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.
MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.
PLUTA2, plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta2. ♦ Bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ Bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.
PRESA, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumita forma, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apasa. 2. Fig. A constrange o persoana sa actioneze intr-un anumit fel. – Din fr. presser.
SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.
MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.
TIPARI, tiparesc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei masini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Inv.), A lasa o urma; a intipari. 3. (Pop.) A apasa, a indesa, a framanta ceva cu mana sau cu un obiect pentru a da o anumita forma. – Din tipar.
forma, formez, vb. I. Tranz. 1. A da fiinta si forma unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua fiinta, a lua nastere. 2. A educa, a creste. 3. (Despre mai multe elemente) A alcatui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confectiona forme de turnatorie, a indeplini operatia de formare. (2) – Din fr. former, lat. formare.
formaLIZARE, formalizari, s. f. Actiunea de a (se) formaliza si rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunturilor si de derivare a lor unele din altele. 2. Suparare, jignire pricinuita de nerespectarea unor reguli (neinsemnate) de politete. – V. formaliza.
PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.
SIE pron. refl. (forma accentuata de dat. pers. 3 pentru toate genurile) Lui insusi, ei insasi. – Lat. sibi.
SLEFUI, slefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafata dura prin frecare, pilire, taiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumita forma; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retusa, a perfectiona un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A taia suprafata unei pietre (pretioase) in fatete fine (pentru a-i mari valoarea si stralucirea). – Din germ. schleifen.
CIOPLI, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascutit, aschii dintr-o bucata de lemn, de piatra etc., pentru a da materialului o forma oarecare; a ciocarti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce imbunatatiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrari (literare, stiintifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A capata deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. coplja, scr. copljiti.
MODELAT, -A, modelati, -te, adj. Caruia i s-a dat o anumita forma (dupa un model); spec. sculptat. – V. modela.
TATAN, tatani, s. m. (Pop.) Tata (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tatane-, tatani-, tatana-] – Lat. tata, -anis.
TERMOCARST, termocarsturi, s. n. Fenomen care da nastere la forme de relief negative prin topirea zapezii in zonele inghetului vesnic. – Termo- + carst.
ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.
SIESI pron. refl. (forma accentuata de dat., pers. 3, pentru toate genurile) Lui insusi, ei insasi. [Pr.: si-esi] – Sie + [i]si.
STOLON, stoloni, s. m. Tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini si da nastere unei plante noi. – Din fr. stolon.
A CIOCARTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A taia la nimereala in bucati marunte; a bucati; a cioparti. 2) (lemne, pietre etc.) A taia desprinzand aschii sau bucati (pentru a da o anumita forma); a ciopli. /v. a cioparti
A CIOPLI ~esc tranz. 1) (lemne, pietre etc.) A taia desprinzand aschii sau bucati (pentru a da o anumita forma); a ciocarti. 2) fig. (texte) A imbunatati prin redactare minutioasa; a cizela; a slefui. 3) A face sa se ciopleasca. /<bulg. toplja, topljiti
A PALISA ~ez tranz. (ramurile pomilor fructiferi) A lega de un suport, de un spalier pentru a impiedica punerea lor in caz de furtuna sau pentru a da o anumita forma. /<fr. palisser
PENSA ~e f. 1) Instrument de metal format din doua brate unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mana. 2) Cuta interioara facuta la o haina pentru a-i diminua dimensiunile si a-i da o anumita forma. /<fr. pince
STOLON ~i m. Tulpina sau ramura taratoare care da radacini si formeaza o planta noua in locurile unde contacteaza cu solul. /<fr. stolon
A TIPARI ~esc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hartie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, carti, stiri, decizii etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pamantul, zapada, iarba etc.) A calca lasand urme prin apasare. 4) (materiale, suprafete etc.) A bate usor pentru a da o anumita forma. /Din tipar
CILINDRA vb. I. tr. 1. A compacta, a face operatiile de presare si de nivelare a unei sosele. 2. A da unui obiect forma de cilindru. [< fr. cylindrer].
EBOSA vb. I. tr. A prelucra (prin aschiere, prin gaurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degrosa. 2. A da o prima forma unei opere de arta. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. ebaucher].
ITALIENIZA vb. I. tr. A da cuvintelor o forma italieneasca. ♦ A imita (in stil, in limba) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
PALISAJ s.n. Dirijare a cresterii lastarilor pentru a nu se rupe sau pentru a li se da o anumita forma; palisare. [< fr. palissage].
configura vb. refl., tr. 1. A lua, a da o anumita forma, un anumit aspect. 2. (inform.) A interpreta comenzile unui sistem de operare. (< fr. configurer, lat. configurare)
STALAGMOMETRIE s.f. Determinare a concentratiilor anumitor solutii, determinand numarul de picaturi pe care il formeaza un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. [Gen. -iei. / < fr. stalagmometrie, cf. gr. stalagmos – picatura, metron – masura].
podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul caruia se schimba itele; iapa, talpig, talpa, schimbator. 2. (reg.; in forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la sa. 3. (reg.; in forma „podnoaje”) legatura de zdrente.
c***i (-desc, -it), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a sterpeli. Cuvint argotic, cu siguranta de origine tig. Graur 133 il explica prin tig. kar- „a pronunta”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur si Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, si pe care, la rindul nostru, nu il cunoastem. Chiar si asa, semantismul prezinta dificultati. Mai probabil provine din tig. ker- „a da”, prin intermediul formei kardem. – Der. cardeala, s. f. (bataie); c***itor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, in sustinerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 si V, 223.
PALISA vb. I. tr. A lega un lastar, o ramura de un suport pentru a da pomilor fructiferi forma dorita sau pentru a nu fi rupti de vant. [< fr. palisser].
stairung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagarului: dispozitiv care impinge busteanul spre ferastrau; dispozitiv care trage inapoi busteanul taiat; dispozitiv cu care se regleaza joagarul pentru a taia scanduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care opreste curgerea apei sau ii regleaza debitul; furca de fier care impinge roata dintata. 2. (in forma: staierunc) nume dat unor piese ale morii de apa: grindeiul grauntarului; catusa stransa de grindeiul grauntarului; batatoare legata de jug si de grindeiul grauntarului. 3. (in forma: stairunc) lovitura puternica.
TRANSforma vb. I. tr., refl. A(-si) schimba forma, infatisarea, a da sau a lua o alta forma; a (se) preface, a (se) schimba. ♦ (Mat.) A construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele. [P.i. transform. / < fr. transformer, cf. lat. transformare].
cozonac (cozonaci), s. m. – Prajitura din aluat dospit. Ngr. ϰοσωνάϰι, dim. de la ϰοσώνα „papusa” (Cihac, II, 652; Scriban), datorita formei care se da uneori acestor prajituri; cf. bg. kuzunak, kozonak. Dupa daR, din ngr. ϰουδουνάϰι „clopotel”. Dupa Capidan, Raporturile, bg. provine din rom.
EBOSA vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o prima forma unei opere de arta; a schita. (< fr. ebaucher)
EGAL, -A I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeasi valoare cu o alta expresie sau cu un numar dat. ◊ (despre multimi) format din aceleasi elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; si s. m.) de acelasi rang, de aceeasi valoare. II. s. n. semn (=) care exprima o egalitate. (< fr. egal)
FASONA vb. tr. 1. a da o anumita forma unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastica un material, in vederea realizarii unui obiect de o anumita forma. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. faconner)
LIPOSCULPTURA s. f. operatie chirurgicala prin care se extrage tesutul adipos dintr-o regiune a corpului uman, dand o noua forma a conturului acestuia. (< lipo- + sculptura)
MATERIALIZA vb. tr., refl. a da, a capata forma materiala, a (se) concretiza. (< fr. materialiser)
PALISA vb. tr. a lega un lastar, o ramura de un suport pentru a da pomilor fructiferi forma dorita sau pentru a nu fi rupti de vant. (< fr. palisser)
TRANSforma vb. tr., refl. a(-si) schimba forma, infatisarea; a da, a lua o alta forma; a (se) preface, a (se) schimba. ◊ (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimband anumite elemente si pastrand altele. (< fr. transformer, lat. transformare)
AIST, aisti, adj. dem. m. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (cand are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.
BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare care contine numai cateva randuri. 2. Bucata de hartie sau de carton de format mic care da dreptul la ocuparea unui loc intr-un tren, la o reprezentatie etc. ◊ Bilet de banca = bancnota. Bilet de ordin = cambie (1). – It. biglietto (fr. billet).
CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.
PADIS, podis carstic in zona centrala a m-tilor Bihor, cu altitudini intre 1.200 si 1.400 m. Actiunea apei asupra depozitelor calcaroase a dat nastere la forme carstice de suprafata (chei, cascade, doline, ponoare, avenuri) sau de adancime (pesteri, vai subterane). Aici de afla complexul carstic Cetatile Ponorului. Important obiectiv turistic. Inclus in Parcul natural al Muntilor Apuseni.
AIEST, AIASTA, aiesti, aieste, adj. dem. (Reg.: cand urmeaza dupa substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cand are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiesta adj. dem.] – Lat. ad + istum.
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.
ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahar.
MATERIALIZA, materializez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni material, a da sau a capata forma materiala, a (se) transpune in viata; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialiser.
SAPA, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa1 (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.
PALISA, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a impiedica ruperea lor in caz de furtuna sau pentru a da ramurilor o anumita forma. – Din fr. palisser.
PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.
POLIP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui saculet si cu gura inconjurata de tentacule, care traiesc fixate. 2. Tumoare benigna care se formeaza pe unele mucoase. – Din fr. polype.
MANECA, maneci, s. f. 1. Parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.
STILIZA, stilizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui text o forma mai corecta, mai ingrijita. 2. (In artele plastice) A reproduce un obiect din natura in linii simplificate, esentiale, in scop decorativ. ♦ A prelucra un motiv de coregrafie sau de muzica populara, pastrand elementele originare esentiale. – Din fr. styliser.
BIPARTID ~da (~zi, ~de): Sistem ~ forma de organizare politica a societatii, caracterizata prin succesiunea la putere a doua partide principale. /bi- + partid
PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique
RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare
BIOFOR s.m. Nume dat de diferiti biologi formelor de viata foarte mici, invizibile. [< germ. Biophor, cf. gr. bios – viata, phoros – purtator].
CLIPER1 s.n. 1. Nava de comert cu vele, cu viteza mare, pentru curse lungi, folosita mai ales in ultima jumatate a sec. XIX. ♦ Barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. Avion de cursa lunga, folosit la transportul rapid de oameni si de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper].
MODELA vb. I. tr. 1. A executa intr-un material plastic modelul unei lucrari de sculptura. ♦ A face modele pentru turnatorie. 2. (Fig.) A da expresia dorita, a forma. ♦ A influenta. [< fr. modeler, it. modellare].
PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat imparatului in Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) Nume dat soldatilor veterani care formau o a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. Persoana care face parte dintr-o familie domnitoare sau care detine suveranitatea unui stat (mic); print. [< lat. princeps, cf. it. principe].
TRIARII s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldatilor veterani care formau al treilea rand dintr-o legiune romana. [Sg. triariu. / < lat. triarii].
ACEL2, ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) departat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cand are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.
ACEST, ACEASTA, acesti, aceste, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (cand are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acesta, aceasta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.
GENERA vb. I. tr. A produce, a forma, a compune; a da nastere la... [< fr. generer, it., lat. generare < lat. gignere – a naste].
MATERIALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata forma materiala, a (se) concretiza. [< fr. materialiser].
sterpet, sterpeturi, s.n. (reg.) 1. (la sg. cu sens colectiv) totalitatea oilor sterpe dintr-o stana; grup de oi sterpe, care nu dau lapte; sterpare. 2. (in forma: starpat) pasune unde pasc oile sterpe.
PLATINA s.f. 1. Metal pretios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil si inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de forma plana care intra in constructia anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].
STILIZA vb. I. tr. 1. A da (unui text) o forma literara. 2. (Arte) A reprezenta simplificat un obiect din natura, cu pastrarea elementelor esentiale. 3. A prelucra, prin utilizarea elementelor esentiale, un motiv de arta populara intr-o creatie personala. [Cf. fr. styliser].
STRATIFICA vb. I. tr., refl. 1. A (se) aseza, a (se) depune in strate; a determina o stratificare. 2. A da sau a lua forma de..., a (se) aseza in straturi suprapuse. [P.i. stratific. / cf. it. stratificare, fr. stratifier].
SABLONA vb. I. tr. (Rar) A da unui obiect o forma dupa un anumit sablon; a sabloniza. [Cf. germ. schablonieren].
CLIPER1 s. n. 1. velier de cursa lunga, foarte rapid, cu arborada bogata. ◊ barca de sport cu o forma speciala care ii da suplete la manevre. 2. avion de cursa lunga pentru transportul rapid de oameni si materiale. (< fr., engl. clipper, germ. Klipper)
INCARNA vb. tr., refl. 1. a (se) intrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o forma precisa, materiala. 2. (despre unghii) a intra, a creste in carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
PRINCIPE s. m. 1. titlu dat imparatului in Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldatilor veterani care formau a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducatorul unui principat ori de catre fiul sau alt descendent al unui monarh; print. (< it. principe, lat. princeps)
STILIZA vb. tr. 1. a da unui text o forma literara. 2. (arte) a reprezenta un obiect din natura in linii simplificate si caracteristice. 3. a prelucra, prin utilizarea elementelor esentiale, un motiv de arta populara intr-o creatie personala. (< fr. styliser)
SABLONA vb. tr. 1. (tehn.) a trasa, a masura; a regla cu sablonul. 2. a da unui obiect o forma dupa un anumit sablon. (< germ. schablonieren)
TABLETA vb. tr. a da unei substante medicamentoase forma de tableta (2). (< fr. tabletter)
TRIARII s. m. pl. nume dat soldatilor veterani, care formau a treia linie de lupta, dupa hastati si principi (2), dintr-o legiune romana, constituind rezerva. (< lat. triarii)
AIEST, AIASTA, aiesti, aieste, adj. dem. (Reg.; cand urmeaza dupa substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei; gen.-dat. pl. aiestor; (cand are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora. – Var.: aiesta, aiasta adj. dem.] – Lat. ad + istum.
AST, ASTA, asti, aste, adj. dem. (Cand urmeaza dupa substantiv are forma asta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta. ◊ Loc. adv. (De) asta data = de data aceasta; acum. 4. (In expr.) Asta-noapte (sau iarna, primavara etc.) = in noaptea (sau iarna etc.) precedenta. [Gen.-dat. sg.: astui, astei si astei, gen.-dat. pl.: astor; (cand are forma asta, asta) gen.-dat. sg. astuia, asteia, gen.-dat. pl. astora. – Var.: asta, asta adj. dem.]. – Lat. istum, ista.
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat (in vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. *capitina.
ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (si din care fac parte: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.). – Din zahar.
BOMBA, bombez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma arcuita convexa. – Din fr. bomber.
CARETE, careti, s. m. Nume dat unor viermisori care se formeaza pe anumite alimente. – Car1 + suf. -ete.
HAITEIE s. f. pl. 1. Totalitatea partilor din care se compune plugul sau carul. 2. Nume dat diferitelor unelte de plugarie, formand un tot. [Var.: haiteie s. f. pl.] – Din hinteu.
FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumita forma (in urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. faconner.
ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o miscare ondulatorie, a se legana ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a serpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table forma de valuri, de ondulatii. 3. Tranz. A face carlionti; a bucla, a increti parul. ◊ Refl. S-a ondulat singura. [Var.: (pop.) undula vb. I.] – Din fr. onduler.
PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre2 + face (dupa sl. pretvoriti).
FOFEAZA, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.
PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.
POLARIZA, polarizez, vb. I. 1. Tranz. (Fiz.) A transforma lumina naturala prin fenomene de reflexie, refractie, birefringenta etc. ♦ Intranz. si refl. A dobandi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. Tranz. Fig. A aduna, a strange, a concentra in jurul sau. 3. Refl. (Fil.) A da nastere unei polaritati (3), a forma extreme opuse care se conditioneaza reciproc. – Din fr. polariser.
LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A efectua, a presta o munca, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-si vedea de treaba. 2. Intranz. A fi in miscare, in actiune; a dezvolta o activitate intr-o directie oarecare; a functiona. 3. Intranz. A actiona in chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma, facand din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A cladi, a construi. ♦ A face, a confectiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a impleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti impotriva cuiva. [Prez. ind. si: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.
MOLDOVENIZA, moldovenizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A (se) transforma in moldovean (1), a face sa capete sau a capata trasaturile caracteristice moldovenilor; a da sau a capata o forma corespunzatoare sistemului graiului moldovenesc. – Moldovean + suf. -iza.
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.
COMICS, comicsuri, s. n. Nume dat unor povestiri prezentate sub forma de desene seriale (publicate in reviste, brosuri etc.), insotite de texte scurte. – Din engl. comics.
ROTOCOL, -OALA, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figura sau corp in forma de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. In rotocol = in spirala. 2. S. n. Miscare circulara; rotire, invartire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva)= a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da tarcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oala adj., s. n.] – Roata + ocol.
SPIROCHET, spirocheti, s. m. Nume dat mai multor bacterii in forma de filament subtire, spiralat, mobil, dintre care unele sunt patogene pentru om. – Din fr. spirochete.
SPONdaIC, spondaice, adj. (In versificatia greco-latina; in sintagma) Vers spondaic = hexametru in care al cincilea picior este format dintr-un spondeu. [Pr.: -da-ic] – Din fr. spondaique.
DELTOID1 ~da (~zi, ~de) Care are forma triunghiulara; asemanator cu litera greceasca delta. [Sil. -to-id] /<fr. deltoide
OVOID ~da (~zi, ~de) Care are forma unui ou; oviform. /<fr. ovoide
ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus
SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum
A STILIZA ~ez tranz. 1) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificari (pentru a da corectitudine, limpezime, frumusete) de forma sau/si de continut, pastrand esentialul; a prelucra. 2) (obiecte din natura) A reprezenta simplificand formele pentru a obtine un efect decorativ. /<fr. styliser
DECEMVIR s.m. 1. Fiecare dintre cei zece magistrati romani care formau comisia care urma sa dea Romei un cod de legi in anul 451 i.e.n. 2. Membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antica. [< lat. decemvir, cf. fr. decemvir].
MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].
PLIU s.n. 1. Indoitura, cuta adanca facuta la un obiect de imbracaminte pentru a-i da largime, lejeritate si o forma oarecare. 2. Cuta a unei formatii anatomice. ♦ Ondulatie a terenului (anticlinal si sinclinal). [< fr. pli].
alac, s. m. – Specie de griu foarte rezistenta. Origine obscura. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemanatoare celei care a dat alaga in sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), insa der. este dificila. In general se admite ca etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Galdi, Dict., 170); dar in mag. este cuv. strain (Draganu, dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Si mai indoielnica este legatura cu alb. akue (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugereaza alb. laker „verdeata”, din gr. λάϰανον.
INCARNA vb. I. tr., refl. 1. A (se) intrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o forma precisa, materiala. 2. (Med.; despre unghii) A intra in carne, a creste in carne. [Var. incarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – in, caro – carne].
prididit, prididita, adj. 1. (inv.; in forma: pridadit) care a fost dat, predat pe mana cuiva. 2. (pop.) care este napadit, coplesit, depasit.
sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.
fason (-oane), s. n. – 1. Modul in care este facut un lucru; croiala, model. – 2. Moft, fason, nazuri. Fr. facon. – Der. fasona, vb. (a da unui obiect o anumita forma; vb., refl. a se fandosi).
BOMBA vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a capata forma convexa. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) in afara. (< fr. bomber)
DECEMVIR s. m. 1. fiecare dintre cei zece magistrati romani care formau comisia ce urma sa dea Romei un cod de legi in anul 451 a. Chr. 2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antica. (< lat. decemvir, fr. decemvir)
ODONTOLIT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concretiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr. odontolithe)
SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)
BOMBA, bombez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma arcuita, convexa. ♦ Tranz. Fig. A scoate pieptul in afara. – Fr. bomber.
CARETE, careti, s. m. Nume dat unor viermisori care se formeaza pe anumite alimente. – Din car2 + suf. -ete.
CIRROSTRATUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „suvita” + stratus „asezat, intins”) subst. Tip de nori densi, cu aspect de val transparent, de culoare alba laptoasa, cu o structura fibroasa, alcatuiti din cristale de gheata si formati intre 6.000 si 7.500 m alt. dau posibilitatea producerii fenomenului de halo.
CODON (‹ fr., engl.) s. m. (GENET.) Secventa nucleotidica a ARNm care determina in mod specific un acid aminat dat dintr-o proteina: este format, de obicei, din trei baze nucleice (triplet) si este denumit de initialele acestora: UGC (uracie-guanina-citozina).
IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.
VOLAN, volane, s. n. I. 1. Piesa de forma circulara din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul careia se da vehiculului directia voita. 2. Piesa in forma de roata, cu ajutorul careia se actioneaza un anumit mecanism al unei masini. II. Fasie de tesatura sau de dantela incretita sau plisata, care se aplica ca garnitura pe diferite obiecte de imbracaminte femeiasca, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant.
FUGUTA, fugute, s. f. Diminutiv al lui fuga1 ♦ (Adverbial, in forma fuguta) Degraba, fuga! ◊ Expr. A da fuguta = a se duce repede; a fugi. Fuguta-fuguta = foarte repede, repede de tot. – Fuga1 + suf. -uta.
PREGATI, pregatesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva sa fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregati terenul = a crea conditii prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata sa... 2. A instrui, a forma in vederea unei activitati; a da lectii, a medita. ♦ Tranz. si refl. A studia temeinic; a invata. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplacut), a anunta cuiva un lucru pe ocolite. 4. A gati o mancare. – Pre1- + gati (dupa lat. praeparare sau germ. vorbereiten).
FASONAT2, -A, fasonati, -te, adj. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat, care a capatat o anumita forma (in urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, f*****e. – V. fasona.
MUSITA, musite, s. f. 1. Nume dat ingramadirii de insecte care se formeaza in jurul butoaielor cu vin, al vaselor de otet sau al fructelor in fermentatie. 2. Multime de larve care se dezvolta vara pe carne sau pe cadavre din ouale depuse de o specie de musca. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care ataca radacinile si frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeala. – Din bg. musica.
REINTRUPA, reintrupez, vb. I. Tranz. si refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou forma concreta. – Re1- + intrupa.
AMIGdaLOID ~da (~zi, ~de) Care este in forma de amigdala. /<fr. amygdaloide
SPERLA ~e f. reg.1) Cenusa fina, albicioasa, care se formeaza pe suprafata jaraticului; spuza. ◊ A da prin ~ a) a trata cu brutalitate; b) a pune intr-o situatie neplacuta. 2) Copil vioi si zburdalnic. /Orig. nec.
AMPLIFICA vb. I 1. tr., refl. A (se) mari, a (se) dezvolta; a (se) largi, a da sau a capata amploare. ♦ A forma o fractie de aceeasi valoare cu fractia data prin inmultirea numaratorului si a numitorului cu acelasi numar. 2. tr. A intensifica, a mari (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -ca. [< lat. amplificare – a mari, cf. it. amplificare, fr. amplifier].
BOMBA vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a capata forma convexa. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate in afara (pieptul). [< fr. bomber].
CLACHETA s.f. Instrument format din doua plansete, servind a da semnalul in unele exercitii sportive etc. ♦ (Cinem.) Dispozitiv care asigura sincronismul in filmarile cinematografice. [< fr. claquette].
RAGAda s.f. 1. Nume dat unor mici ulceratii care se formeaza pe piele si pe mucoasa anala. 2. Sfarcul m*****i. [< fr. rhagade, cf. gr. rhagas – fisura].
SCIBAL s.n. (Med.) Nume dat bolurilor f****e intarite care se formeaza in intestin in timpul constipatiilor prelungite. [< fr. scybale, cf. gr. skibalon – balegar].
VERBALISM s.m. Metoda de invatamant care consta in a invata mai mult cuvinte decat a forma rationamentul elevilor. ♦ Tendinta de a da mai multa importanta cuvintelor decat ideilor; abuz de cuvinte in detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].
VITELUS s.n. Substanta de rezerva aflata in ouale animalelor, din care se formeaza si se nutreste embrionul. ♦ Nume dat galbenusului de ou sau numai banutului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris si vitellus. / < fr., lat. vitellus – galbenus de ou].
STOLON s.m. Tulpina subtire care se taraste pe sol si formeaza una sau mai multe radacini, dand plante noi. [< fr. stolon].
CLACHETA s. f. 1. instrument format din doua plansete, pentru a da semnalul in unele exercitii sportive etc. 2. dispozitiv care asigura sincronismul in filmarile cinematografice. (< fr. claquette)
daM s. m. specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti; cerb-lopatar. (< germ. dam/hirsch/, lat. dama)
TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. a(-si) schimba expresia, infatisarea, forma, continutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situatii) alta infatisare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)
ANTITAURUS, lant muntos (alt. max.: Erclyas dag, 3.917 m) in Turcia asiatica, de-a lungul tarmului M. Mediterane, alcatuit din roci sedimentare, format din doua culmi paralele: Tahtali daglari (Bey dag, 3.054 m) si Binboga dag (2.830 m). Pantele nordice au o vegetatie de stepa, iar cele sudice sint acoperite cu paduri subtropicale.
darim si daram, a -ima si (ob.) -ama v. tr. (lat. de-ramo, -are, a da jos ramurile, d. ramus, ramura. Formele cu acc. pe tulpina au a ori i, iar cele-lalte a, rar i. Cp. cu farim). dau jos ramurile: am cules nucile fara sa darim nucu. Dobor, dau jos distrugind (vorbind de ziduri si de alte constructiuni): a darama casa, zidu, podu. Dobor, rapun, trintesc: sacu ma darama de greu ce e. Fig. Inving pin uneltiri: a darama un adversar politic. – Rar si lit. darm, a darma (nord), ca sfarm.
BABITA1, babite, s. f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la doua specii de ciuperci, in forma unei copite de cal, care cresc pe copaci si din care se prepara iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.
FOLICUL, foliculi, s. m. Nume generic dat formatiilor anatomice de dimensiuni reduse in forma de saculet. – Din fr. follicule.
PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.
OIDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.
TIPAR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operatiilor de tiparire a unui text; tehnica, mestesugul de a tipari; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprima un text. ◊ Tipar adanc = calcografie (1). Tipar inalt = metoda de tiparire cu forme de tipar in relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) in pregatire la tipografie pentru a aparea, (a fi sau a se afla) in curs de tiparire. 2. Model, prototip dupa care se confectioneaza sau se toarna diferite obiecte. ♦ Fig. Cliseu, sablon. ♦ Stanta pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Inv.) Urma, intiparire. – Din sl. tiparu.
TRANSforma, transform, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) schimba infatisarea, a da sau a capata alt aspect, alta forma; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-si) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba in cantitati echivalente o forma de energie in alta forma de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obtine, prin executarea reusita a unei lovituri (de pedeapsa), unul sau mai multe puncte in avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.
REGRESIV, -A, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o forma (economica, sociala, politica etc.) inapoiata; care da inapoi, care este in regres. ♦ Miscare regresiva = miscare care se face in directia inversa celei normale. (Lingv.) Derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant (mai) vechi. formatie regresiva sau derivat regresiv = cuvant format prin derivare regresiva. Asimilare regresiva = fenomen fonetic in care sunetul modificat se afla inaintea sunetului care exercita influenta modificatoare. – Din fr. regresif.
ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
A SE INDURA ma indur intranz. 1) A-si manifesta marinimia; a da dovada de bunatate, de mila. 2) (la forma negativa) A nu-si putea impune. 3) rar A cadea de acord cu sine insusi; a-si face o concesie. /<lat. indurare
LATITUDINE s.f. 1. Distanta unghiulara a unui punct oarecare de pe glob sau a unui astru fata de un plan ecuatorial de referinta, masurata in grade pe meridian. ♦ (Geom.) Una dintre coordonatele polare spatiale, reprezentand unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raporteaza punctul. 2. (Fig.) Libertate de actiune, de alegere. [< it. latitudine, cf. fr. latitude, lat. latitudo – largime].
REGRES s.n. 1. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; dare inapoi, decadere. 2. (Jur.) Drept in virtutea caruia cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da inapoi, cf. fr. regres, it. regresso].
advocat (advocati), s. m. – Persoana care are profesiunea de a acorda asistenta juridica. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fara d (si der. sai). forma mr. provine direct din it. – Der. advocatesc, adj.; advocatie, s. f. (avocatura); advocatime, s. f. (adunare de advocati); advocatura, s. f.
FRUCTIFICATIE s.f. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; (p. restr.) proprietate a pomilor si a vitei de vie de a da lastari fertili. ♦ Perioada in care se formeaza fructele. [Gen. -iei. / cf. fr. fructification].
HASTATI s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldatilor veterani inarmati cu lance, care formau prima linie dintr-o legiune romana. [< lat. hastati, cf. hasta – lance].
pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.
siregla, siregle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a carutei sau carului; codarla. 2. loitra. 3. gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (in forma: sirigla) deschizatura in peretele grajdului, prin care se da nutret vitelor. 5. impletitura de nuiele, in forma de lada, fixata pe sanie, in care se transporta nutretul. 6. targa folosita la transportarea pamantului, a minereului aurifer etc. 7. nasalie. 8. roaba de transport. 9. capra de lemn pentru transportarea plugului.
cicoare (cicori), s. f. – Insecta, greiere. – Megl. ticoari. Lat. *cicāla, forma vulg. in loc de cicāda (Puscariu, RF, I, 270; daR); cf. alb. kjingale, it. cicala, prov. cigala, sp. cigarra. Rezultatul normal (*cicara) pare sa fi suferit influenta cuvintului anterior. Cf. si cicali.
APOD, -A I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fara lipsa membrelor si forma alungita (holoturii, pesti ososi, amfibieni). (< fr. apode/s/)
LATITUDINE s. f. 1. pozitia in grade a unui punct de pe glob sau a unui astru fata de un plan ecuatorial de referinta. 2. (mat.) una dintre coordonatele polare spatiale, reprezentand unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raporteaza punctul. 3. (fig.) libertate de actiune, de alegere. (< it. latitudine, fr. latitude, lat. latitudo)
NEGUS s. m. 1. titlu dat suveranilor Etiopiei. 2. produs de panificatie in forma unui bat, cu mult mac pe deasupra. (< fr. negus, germ. Negus)
BLESTEMAT, -A (‹ blestema) adj., s. m. si s. f. 1. (Persoana) care formeaza obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemati = nume dat artistilor postimpresionisti de la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, considerati atit din punct de vedere al operei cit si al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) ticalos, rau, nemernic (in comportari). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic.
BRANCA2, branci, s. f. 1. (Reg., In limba literara numai in loc. si expr.) mana ◊ Loc. adv. Pe (sau in) branci = pe maini si pe picioare, de-a busilea, tarandu-se. ◊ Expr. A merge (sau a se tari) pe branci = a merge (sau a se tari) pe maini si pe picioare, de-a busilea. A cadea in (sau pe branci) = a cadea istovit (de oboseala). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau in) branci = a munci pana la istovire. 2. (Pop.; in forma branci) Impunsatura, ghiont, izbitura. ◊ Expr. A-i da inima branci = a simti un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; laba. [Pl. si: (2, n.) branciuri – Var.: branci s. m.] – Lat. branca.
EXPECTORA, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afara pe gura mucozitatile, f****a care se formeaza pe caile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.
PARA2, pere, s. f. 1. Fructul parului1. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para2 (1). – Lat. pira.
MENTINE, mentin, vb. III. Tranz. 1. A pastra ceva (in aceeasi stare sau forma in care se afla la un moment dat), a lasa neschimbat; p. ext. a face sa dureze. ♦ Refl. A continua sa existe sub acelasi aspect, a ramane neschimbat; a dura, a dainui. 2. (Rar) A intretine o familie, o persoana etc. 3. (Frantuzism, rar) A afirma, a sustine ceva cu tarie. – Din fr. maintenir (dupa tine).
NARA, nari, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ◊ Expr. Cu narile (sau nara) in vant = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mandru, plin de sine. A se umfla in nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se ingamfa. 2. Piesa metalica in forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte in afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.
SANHEDRIN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formeaza un cerc inchis, avand pretentia de a da, intr-un anumit domeniu, sentinte infailibile. – Din fr. sanhedrin.
forma ~e f. 1) Expresie exterioara determinata de un anumit continut. 2) Aspect exterior al unui obiect. ~ sferica. ◊ (A fi) in ~ a se afla in conditii fizice bune. 3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea continutului de idei al unei opere de arta. ~ artistica. 4) lingv. Latura materiala a unitatilor de limba. ◊ ~ gramaticala aspect luat de un cuvant pentru a exprima un sens gramatical. 5) Model stabilit. Act intocmit dupa toate ~ele. 6) Mod de conducere. ~ de stat. 7) fig. Aparenta care este in contradictie cu continutul interior. 8) Piesa confectionata dintr-un material dur, in care se toarna un amestec pentru a-i da o anumita configuratie. ~ de turnatorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, lat. forma
LIMFOID ~da (~zi, ~de) (despre tesu-turi) In care se formeaza limfoidele. /<fr. lymphoide
ROTOCOL ~oale n. 1) Figura sau corp in forma de cerc. ~oale de fum. ◊ In ~ in (forma de) spirala. 2) Miscare circulara; rotire; roata. ◊ A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a da tarcoale. /roata + ocol
spuzar, spuzare si spuzaruri, s.n. (reg.) 1. vatrai (pentru jaratic). 2. turta (de faina sau de malai) coapta in spuza; nume generic dat unor iritatii ale pielii, unor eruptii sub forma unor pete rosii si basicute; spuzeala, spuza, spuzitura.
destinge (-g, -ns), vb. – A cobori, a se da jos. – Var. destinde. Lat. descendere (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a cobori, a se da jos; a se opri, a se caza; despre politie, a face o descindere intr-o casa sau intr-un local), cu sensurile fr. descendre. Inv. (sec. XVI-XVII).
formaRE s. f. 1. actiunea de a (se) forma; formaj; formatie (1); pregatire, instruire, educare. 2. confectio-nare si montare a unei forme de turnatorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matritelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare si deshidratare a pastei fibroase pentru obtinerea unei benzi sau foi de hartie. 4. operatia de a da unei piese de imbracaminte sau de incaltaminte forma potrivita. (< forma)
SINTAGMATIC, -A I. adj. 1. referitor la sintagma. ♦ clasa ~a = ansamblu de termeni care au, in fraza, acelasi comportament gramatical; raporturi ce = raporturi care unesc intre ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ce = (in gram. generativa) reguli de expansiune care dau o noua versiune unei categorii oarecare sub forma constituentilor ei imediati. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)
AZEOTROPISM s. n. Proprietate a unui amestec lichid de a fi format din componenti care fierb toti la aceeasi temperatura, dand vapori cu aceeasi compozitie ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azeotropisme.
TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tine strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis
XIFOID ~da (~zi, ~de) Care este asemanator unei spade; in forma de spada. /<fr. xiphoide
ENTREMESES s.n. invar. (Lit.) Reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari sau sub forma unor mici piese intr-un act. [< sp. entremeses].
sipi, sipesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se furisa, a se strecura. 2. a da, a strecura pe furis (ceva-cuiva). 3. (refl.; in forma: supi) a se aciua.
ENTREMESES s. n. inv. reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari, sau sub forma unor mici piese intr-un act. (< sp. entremeses)
EPICIZA vb. tr. a da un caracter epic; a exprima, a expune in forma epica. (< epic + -iza)
FOTOCOMPOZITIE s. f. sistem de compozitie tipografica dand direct pe film textele pregatite pentru montarea in forme ofset sau helio. (< engl., fr. photocomposition)
REGRESIV, -A adj. 1. care merge, care da inapoi; contrar progresului.o derivare ~a = procedeu de formare a unui cuvant nou de la un cuvant existent in limba prin suprimarea unui afix; o miscare ~a = miscare in directia inversa celei normale. 2. (biol.) referitor la o regresiune, care constituie o regresiune. (< fr. regressif)
SPIDLING SPAI-/ s. n. nume dat unor tavite de polistiren expandat, cu lacasuri in forma de piramida rasturnata, pentru rasaduri de legume sau flori. (< engl. spidling)
AZEOTROPISM s. n. Proprietatea unui amestec lichid de a fi format din componenti care fierb toti la aceeasi temperatura, dand vapori cu aceeasi compozitie ca a amestecului lichid din care provin. [Pr.: -ze-o-] – Fr. azeotropisme.
BRANDUSA, branduse, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, in forma de palnie (Crocus). 2. Planta veninoasa din familia liliaceelor, cu flori rosietice si liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduska, sb. brndusa.
COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.
INCREAT s. n. (Livr.) Ceea ce preexista formei in care urmeaza sa se constituie la un moment dat. ♦ Ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] – Din fr. incree.
CROCODIL, crocodili, s. m. 1. Reptila uriasa din ordinul crocodilienilor, care traieste in fluviile din tarile tropicale, cu corpul acoperit de placi osoase, cu coada lunga si cap alungit, cu falci lungi si dinti puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe sinele de cale ferata si folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, actionand fluierul locomotivei in mers. 3. Cleste cu care, in laborator, se da dopurilor de pluta elasticitatea necesara folosirii lor. 4. Clema de forma unui clestisor cu falci dintate, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice temporare si demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.
METAGRAMA, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.
REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din radacina unui cuvant, pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. – Din lat. reduplicare.
REGRESA, regresez, vb. I. Intranz. A se intoarce de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; a decadea, a da inapoi. – Din fr. regresser.
COMPLEMENTAR, -A, complementari, -e, adj. Care complineste, care completeaza. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin insumare, formeaza un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea alba. [Var.: complimentar, -a adj.] – Din fr. complementaire.
C****A ~ele f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); panglica. 2) Vierme plat si foarte lung care paraziteaza in intestinul subtire al mamiferelor si al omului; tenie; panglica. 3) Peste teleostian marin in forma de panglica. [Art. c******a; G.-D. c******i; Sil. cor-dea] /<ngr. kordella
GENERATIV ~a (~i, ~e) Care genereaza; care da nastere. ◊ Gramatica ~a gramatica care urmareste stabilirea regulilor de formare a frazelor corecte intr-o limba. /<engl. generative
OGIVA ~e f. 1) arhit. Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive
broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).
REDUPLICA vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta intr-un cuvant o silaba sau o litera pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. [P.i. reduplic. / < it. reduplicare].
REDUPLICA vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta intr-un cuvant o silaba, o litera pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica ori pentru a forma un cuvant nou. (< lat. reduplicare)
bei m. (turc. bei. V. beg). Guvernator al unei provincii sau al unui oras turcesc (cu rol de pasa cu un singur tui). Titlu dat de Turci domnilor romanesti. Titlu onorific mai mic decit decit pasa (care se da numai Turcilor). La arsic (in Munt. vest), partea in forma de S, numita si domn (opusa armasului. V. sici).
PAIUS (‹ pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina in forma de pai, care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; pais. ◊ P. rosu = graminee larg raspandita in pajistile din etajul montan, adesea dominanta (Festuca rubra).
SILICIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenusie, cu proprietati asemanatoare cu ale carbonului, care se gaseste in natura sub forma de silice sau de silicati si se intrebuinteaza pentru a da duritate si rezistenta aliajelor fierului. – Din fr. silicium.
PLUTONIC, -A, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive si corpurile pe care le alcatuiesc) Care s-a format prin actiunea vulcanilor in adancul scoartei terestre. ◊ Roca plutonica = nume dat rocilor abisale si intrusive. – Din fr. plutonique.
CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.
BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.
RAC1 raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku
acum, adv. – 1. In prezent, in momentul acesta. – 2. Inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; daR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.
daM s.m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti; cerb-lopatar. [< lat. dama].
sleau2, sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.
ARARAT (AGRI daGI [ari]), vulcan stins in E Turciei, in Pod. Armeniei format din roci bazaltice, dominat de doua conuri cu alt. de 5.165 m (Marele A.) si 3.925 m (Micul. A.) acoperit de gheturi. Potrivit traditiei aici s-a oprit arca lui Noe.
AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.
daM1, dami, s. m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti, cerb-lopatar. – Din lat. dama.
INSELA, insel, vb. I. I. Tranz. (Inv.) A pune saua pe cal, a inseua. II. 1. Tranz. A induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva; a amagi. ◊ Expr. A insela asteptarile = a dezamagi. ♦ (Despre simturi, facultati psihice) A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Ma insala memoria. 2. Refl. A-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. 3. Tranz. A incalca fidelitatea conjugala; p. gener. a fi necredincios in dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fata, o femeie. – Lat. in-sellare.
TRUFA1, trufe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber). 2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din fr. truffe.
PIROMANIE s. f. forma de tulburare psihica in care bolnavul simte impulsul nestapanit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie.
ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvant sau unei expresii straine introduse in limba romana o forma potrivita cu normele, cu structura acestei limbi. – Roman + suf. -iza.
FRUCTIFICATIE, fructificatii, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi si a vitei de vie de a da lastari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducatoare la criptogame. 3. Perioada in care se formeaza fructele. – Din fr. fructification.
PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.
PONOR, ponoare, s. n. 1. (Pop.) Povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. forma de relief rezultata prin asocierea liniara si laterala a dolinelor, care da terenurilor calcaroase un aspect adancit. – Din sl. ponoru.
FURSEC, fursecuri, s. n. Nume dat unor prajituri mici si uscate, facute din diferite aluaturi fragede, avand forme variate. – Din fr. foursec.
SEDILA1, sedile, s. f. Semn diacritic in forma de virgula (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cedille.
STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.
forma s. 1. v. configuratie. 2. contur, (fig.) relief. (A inceput sa capete ~.) 3. v. expresie. (A dat ~ gandurilor sale.) 4. v. silueta. 5. v. calapod. 6. tipar. (Toarna fonta in ~.) 7. (LINGV.) forma hiper-corecta = hipercorectitudine, hiperurbanism. 8. v. varianta. (~ lexicala.) 9. v. mod.
TOCMI vb. v. afla, alcatui, aranja, asemana, asemui, aseza, calauzi, clasa, clasifica, compara, compune, concepe, conduce, consolida, constitui, conveni, crea, da, descoperi, desemna, destina, dichisi, dirija, dispune, distribui, elabora, face, ferchezui, fixa, forma, gasi, gati, ghida, gandi, grupa, harazi, hotari, imagina, institui, inventa, imparti, impodobi, inchiria, indrepta, indruma, infiinta, infiripa, insanatosi, intari, intocmi, intrema, intelege, invoi, inzdraveni, lecui, logodi, meni, nascoci, numi, ordona, organiza, orienta, orandui, planui, plasmui, potrivi, predestina, pregati, proiecta, pune, realiza, redacta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, randui, scorni, scrie, sistematiza, sorti, spilcui, stabili, statornici, tamadui, ursi, vindeca.
SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi
VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].
formaLITATE s.f. 1. forma, regula care trebuie respectata la indeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate. 2. Ceremonie, eticheta impusa de uzante, de politete. [Cf. fr. formalite].
FURSEC s.n. Nume dat unor prajituri mici, facute din aluaturi diferite si taiate in diverse forme. [Pl. -uri. / < fr. foursec].
SEDILA s.f. Semn grafic in forma de virgula care se pune sub o consoana pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cedille, cf. sp. zedilla].
formaLITATE s. f. 1. forma, regula care trebuie respectata la indeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate. 2. ceremonie, eticheta impusa de uzante, de politete. (< fr. formalite)
FRUCTIFICATIE s. f. 1. proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor si a vitei de vie de a da lastari fertili. 2. totalitatea organelor reproducatoare la criptogame. 3. perioada in care se formeaza fructele. (< fr. fructification, lat. fructificatio)
PERGHEL, pergheluri, s. m. 1. (Inv. si reg.) Cerc; cirumferinta. ◊ Loc. adv. In perghel = circular. ◊ Loc. vb. A da pergheluri = a inconjura. ♦ Numele unui joc de copii cu arsice. 2. Instrument in forma de compas, folosit la masurarea sau compararea grosimilor; p. gener. compas. 3. Partea concava a unei bolti; zidarie in forma de arc sau de semicerc. – Din tc. pergel.
PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat1 parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul1 fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.
OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.
CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.
CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis
ASFALTENE s.f.pl. Constituenti ai asfalturilor, formati din hidrocarburi cu greutate moleculara mare, insolubili in eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltenes].
COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].
sutau, sutauri, s.n. (reg.) 1. trecere inclinata care face legatura intre doua nivele intr-o mina; suitoare. 2. despartitura in suitoare in forma de jgheab, prin care se transporta carbunele sau minereul; locul unde se da drumul minereului in jghiab.
RATIFICA vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui in forma autentica. [P.i. ratific, 3,6 -ca, it. ratificare, fr. ratifier].
sdruncina (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a misca. – 2. A scoate din titini, a sparge, a fringe. – 3. A subrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąciti „a perturba”, sudrąciti „a imblinzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clati(na), timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gres: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o forma, *extrūcināre (Candrea, Elements, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturatura); sdruncinatura, s. f. (scuturatura).
ZOREA, zorele, s. f. Nume dat unor plante agatatoare ornamentale, cu flori rosii sau albastre, avand corola in forma de palnie (Ipomaea). – Din zori1.
SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.
NIVEL1 ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela
daIJA s.f. (Geol.) Depresiune inchisa, de forma circulara sau alungita, intalnita in rocile argiloase din regiunile aride sau semiaride. [Pron. dai-ja. / cf. ar., fr. daija – refugiul apelor].
AZIMUT s.n. Unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].
IZOLA vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce inconjura. ♦ A impiedica trecerea unei forme de energie in alta sau a unor substante dintr-un mediu (sau dintr-un corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) indeparta de viata sociala. [< fr. isoler, it. isolare].
smotoci, smotocesc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bataie buna; a chelfani, a parui, a scarmana. 2. (in forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul in uger, tragand cu putere.
SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].
BOB1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).
BRAMANTE, Donato (1444-1514), arhitect renascentist italian. A dat o noua orientare arhitecturii din sec. 16, imbinind armonios principiilie matematicii si staticii cu formele de traditie clasica. A construit bisericile Santa Maria presso San Satiro si Santa Maria delle Grazie din Milano, „tempietto” di San Pietro in Montorio (Roma) si a inceput reconstructia bazilicii San Pietro din Roma. A executat si fresce.
BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
BAZILICA, bazilici, s. f. 1. Biserica romano-catolica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti. – Din fr. basilique, lat. basilica.
MEDUZA, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din increngatura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, in forma de ciuperca. – Din fr. meduse.
SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.
SFINTIE, sfintii, s. f. (In forma articulata si urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se da clericilor, sfintilor si (rar) lui Dumnezeu. – Sfant + suf. -ie.
GENERATOR, -OARE adj. Care genereaza, care da nastere la ceva. // s.n. Masina care transforma energia mecanica in energie de alta forma. ♦ Aparat care produce o anumita forma de energie. ♦ Aparat, instalatie care produce un combustibil gazos. ♦ Generator cuantic = denumire generica pentru laser, maser si alte dispozitive de acelasi tip. [Cf. fr. generateur, germ. Generator].
desugubina (desugubini), s. f. – 1. Macel, crima. – 2. Suma platita ca amenda pentru a evita acuzatia de crima; pina la 1753 a fost beneficiul marelui vornic si al vornicilor de poarta. – 3. Incurcatura, bucluc. – Var. sugubina. Sl. dusegubinu „pierzindu-si sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., si cu sensurile 2 si 3. – Der. desugubinar, s. m. (perceptor); desugubinarie, s. f. (dare, tribut pe crima), ambele inv.
OBIECT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simturi. ~ de inventar = mijloc de munca de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei intreprinderi. 2. (ec.) ~ ul muncii = lucru asupra caruia actioneaza omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupa gandirea, activitatea intelectuala a omului; ceea ce formeaza materia unei stiinte, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioara subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat in cunoastere, continutul obiectiv al cunostintelor subiectului. 5. (fig.) tinta, scop, tel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)
BAZILICA, bazilici, s. f. 1. Biserica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti. – Fr. basilique (lat. lit. basilica).
cronograma f., pl.e (fr. chronogramme, d. vgr. hronos, timp, si gramma, litera). Joc de spirit in care literele (dupa numeratiunea romana) formeaza o data istorica: franCorVM tVrbIs sICVLVs fert fVnera Vesper. Aici literele numerale adunate MCCLVVVVVVII dau data de 1282, cind au fost Vesperele siciliene.
CREA, creez, vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista inainte; a intemeia, a produce, a infiinta; a organiza. ♦ A inventa, a nascoci; a concepe, a compune o opera literara, o bucata muzicala etc. 2. A pregati, a instrui pe cineva, a forma pentru o cariera sau pentru o misiune. 3. (Teatru, in expr.) A crea un rol = a da viata unui personaj, a interpreta cu pricepere si originalitate un rol dintr-o piesa de teatru, un film etc. [Prez. ind. pers. 1 pl. cream, ger. creand] – Din fr. creer, lat. creare.
LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.
SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. Sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.
REMIZA s.f. I. 1. Partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].
CONTURA vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) inchega in forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
constitui si -iesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, impreuna, si statuere, a pune, a aseza, a hotari. – Eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, sa constituie. V. destitui, statut). Formez esenta unui lucru: sufletu si corpu constituie omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de procurarea unei sume: a constitui o zestre, o renta. Constitui captiv, arestez. V. refl. Ma constitui captiv, ma predau.
GRAMAda, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agatatoare ornamentale, cu flori mov-roscate sau albastre, avand corola in forma de palnie; buna-dimineata, adormitele (Ipomaea, Pharbitis); (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori1 + suf. -ea.
