steamat s.n., s.f. (reg.) 1. ramasita, urma, tipenie. 2. (s.n.; in loc. adv.) cu de-a steamatu = tiptil, pe furis. 3. (s.n.; in forma: steamat) pretext. 4. (s.n.; s.f.) sunet, zgomot; zgomot usor facut de vanatori pentru a deruta vanatul. 5. (s.n.; in loc. vb.) a face steamat = a da de veste, a vesti. 6. (s.f.) aratare, vedenie, aparitie; fiinta foarte slaba, epuizata de boala, umbra. 7. (s.f.; in expr.) a face steamata = a se preface ca are treaba; a-si face de lucru.

VESTE, vesti, s. f. 1. Fapt, intamplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunostinta cuiva; stire, informatie. ◊ Loc. adv. Fara (de) veste = deodata, subit, pe neasteptate. ◊ Expr. a da de veste = a aduce la cunostinta, a instiinta, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutati stii? 2. Zvon; p. ext. faima, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

de ce³ (pentru ce) prep. + pr./adj, pr. (s-a intristat ~ i-ai spus/~ veste i-ai dat)

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ◊ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ◊ (da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Inaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

STIRE ~i f. 1) Informatie care devine cunoscuta de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i. ◊ A da de ~ a comunica; a anunta. A sti de ~ea cuiva (sau a-i sti (cuiva) de ~) a avea vesti despre cineva. 2) Posedare de informatii; cunoastere. ◊ Cu (sau fara) ~ea cuiva cu (sau fara) aprobarea sau invoirea cuiva. In ~ea cuiva in grija cuiva. /v. a sti

BUZNI, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fara veste; a navali. – Din [a da] buzna.

SFARA s. f. Miros greu (si fum) rezultat din arderea grasimilor sau a carnii, de la lumanari de seu etc.; fum inecacios. ◊ Expr. A da sfara in tara (sau, rar, in sat, in mahala etc.) = a da de stire, a raspandi o veste. [Var.: sfara s. f.] – Din sl. skvara.

amanunt si amarunt n., pl. e, vechi uri (a 4 si manunt, marunt). Parte marunta, particularitate, detaliu: amanuntele luptei, o veste fara nici un amanunt, a da amanunte, a intra (sau a te perde) in amanunte. Cu amanuntu sau cu de-a manuntu [!] (mai exact de cit cu de amanuntu, ca si cu de-a sila), amanuntit, in detaliu: a povesti, a vinde cu de-a manuntu. V. toptan si diba.

DEZLEGA, dezleg, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta, toate vestile pe care le stie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat, legat. ♦ Tranz. si refl. A (se) desface din legaturi, a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca, sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase, in basme) A scuti de obligatiile avute sau asumate, de juraminte etc., a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia crestina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris necitet). – Lat. disligare.

SOLIE, solii, s. f. 1. Misiune, insarcinare incredintata unui sol². ◊ Expr. (Inv.) A-si da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-si indeplini insarcinarea de sol²; a da socoteala de misiunea avuta. ♦ P. gener. Misiune, insarcinare, sarcina. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegatie. – sol² + suf. -ie.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

INSTIINTA, instiintez, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta; a da de stire, a anunta; a informa. ♦ Refl. (Inv.) A lua cunostinta, a prinde de veste, a afla. – In + stiinta.

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

RASPUNS, raspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreba ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a intrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) raspuns = a raspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunostintelor in fata unui examinator. ♦ Riposta, replica. ♦ Solutie, dezlegare. 2. Stire, veste, informatie. – Din lat. responsum.

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

veste vesti f. Informatie care se aduce la cunostinta cuiva; stire; noutate; mesaj. ◊ Fara de ~ (sau pe neprins de ~) pe neasteptate; deodata. A da de ~ a anunta; a instiinta. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orala neconfirmata; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popa tuns. v. POPA. [G.-D. vestii] /<sl. vesti

HAINA, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.

POSOMORI, posomorasc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fata, privirea lor) A se intuneca, a se intrista. ◊ Tranz. vestea l-a posomorat. ♦ A lua o infatisare severa; a se incrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, intunecat, inchis, ploios. 2. Tranz. A da o nota de tristete; a innegura. [Var.: (reg.) posomori vb. IV] – Et. nec.

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

STIRE, stiri, s. f. 1. veste, informatie; noutate. ◊ Expr. A sti de stirea (cuiva) sau a-i sti (cuiva de) stire = a avea vesti despre cineva, a sti unde se afla, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursa de informatie. 2. Cunoastere, cunostinta. ◊ Loc. adv. cu (sau fara) stirea cuiva = cu (sau fara) stiinta cuiva; p. ext. cu (sau fara) invoirea, incuviintarea cuiva. In stirea cuiva = in grija sau in paza cuiva. A da (cuiva) de stire = a vesti, a anunta. – V. sti.

caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!

PROVOCA vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuti. 3. a chema, a invita, (inv.) a provocarisi. (Il ~ la lupta.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a starni. (Injectia i-a ~ o senzatie de inviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a casuna, (inv.) a trage. (A ~ cuiva o suparare.) 6. v. aduce. 7. v. starni. 8. a isca, a naste, a produce, a ridica, a starni. (Expozitia a ~ multe discutii.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) starni. (vestea a ~ valva.) 11. a lasa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).