capataI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. a da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

capatuiesc v. tr. (d. capatii, capat). dau cui-va o pozitiune (de ex., il casatoresc, il pun in functiune, il imbogatesc). V. refl. Ajung intr´o stare fericita. V. capuiesc.

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. a da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

FEMINIZA vb. I. tr. 1. (Gram.) A pune la genul feminin. 2. tr., refl. A da (a capata) caractere feminine. [Cf. fr. feminiser, it. feminizzare].

ASCETIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter ascetic. (< ascet+ -iza)

ASIBILA vb. tr., refl. a da, a capata caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)

AUTENTICIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter autentic. (< autentic + -iza)

AUTOHTONIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter autohton, a (se) aclimatiza. (< autohton + -iza)

BALCANIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter balcanic. (< fr. balkaniser)

CROMATIZA vb. tr., refl. a da, a capata o tenta irizata. (< fr. chromatiser)

FEMINIZA vb. I. tr., refl. a da, a capata caractere feminine. II. tr. a trece un cuvant la genul feminin. (< fr. feminiser)

MASCULINIZA vb. I. tr., refl. a da, a capata trasaturi masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin intr-unul masculin. (< fr. masculiniser)

MATERIALIZA vb. tr., refl. a da, a capata forma materiala, a (se) concretiza. (< fr. materialiser)

OCCIDENTALIZA vb. tr., refl. a da, a capata caracter occidental. (< fr. occidentaliser)

OPALIZA vb. tr., refl. a da, a capata un aspect opalin. (< fr. opaliser)

PATRIARHALIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter patriarhal. (< patriarhal + -iza)

PROFESIONALIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter profesional. (< profesional + -iza)

RUSTICIZA vb. tr., refl. a da, a capata caracter rustic. (< engl. rusticize)

URBANIZA vb. tr., refl. a da, a capata un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)

impatra (-atru, impatrat), vb. – A ramine cu buzele umflate, a fi dezamagit. – Var. patra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obtine” (Bogrea, dacor, I, 258; daR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o capata „a da gres”. Cuvint rar (var. numai la Sincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel incit conjugarea sa nu ni se pare sigura.

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. a da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).

ISLAMIZA, islamizez, vb. I. Tranz. si refl. A trece sau a face sa treaca la islamism; a da sau a capata caracter islamic. – Din fr. islamiser.

IUTI, iutesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa se produca, sa mearga etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grabi. Isi iuteste pasii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vantul s-a iutit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supara, a se mania usor. 3. Tranz. si refl. A da sau a capata un gust intepator, usturator, picant. Mancarea s-a iutit. – Din iute.

INVIA, invii, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. si: inviez] – In + viu.

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A face, a tine umbra (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbra (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. si refl. A da sau a capata o nuanta mai inchisa; a (se) intuneca, a (se) inchide. 4. Intranz. si refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a pata, a compromite. – Din umbra.

URBANIZA, urbanizez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata amploare, a (se) mari, a (se) largi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

MATERIALIZA, materializez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni material, a da sau a capata forma materiala, a (se) transpune in viata; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialiser.

LARGI, largesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) face (mai) larg; a da sau a capata largime; a (se) intinde. ♦ Fig. A da amploare, a extinde. ♦ Fig. A se imprastia, a se raspandi. – Din larg.

SARA, sarez, vb. I. Tranz. A pune sau a presara sare in alimente sau in mancaruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-si sara inima = a simti o satisfactie in urma unei razbunari sau a infrangerii unui adversar. ♦ Tranz. si refl. A da sau a capata un gust (mai) sarat. [Prez. ind. si: sar] – Lat. salare.

PATINA¹, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A capata patina¹. ♦ A se uza, a se invechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de arta) sa capete patina¹, a da patina¹. – Din fr. patiner.

ANIMA, anim, vb. I. Tranz. si refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a capata (mai multa viata; a (se) insufleti. [Prez. ind. si: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

VIRILIZA, virilizez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata un caracter viril. – Din fr. viriliser.

OCCIDENTALIZA, occidentalizez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata caracter occidental. – Din fr. occidentaliser.

FASONAT², -A, fasonati, -te, adj. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat, care a capatat o anumita forma (in urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, f*****e. – V. fasona.

FEMINIZA, feminizez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata insusiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. feminiser.

FERCHEZUI, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop. si fam.) A da sau a capata un aspect ingrijit; a (se) imbraca cu grija, elegant; a (se) gati, a (se) dichisi. – Cf. ferches.

MONUMENTALIZA, monumentalizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A da sau a capata un caracter grandios, maret. – Din fr. monumentaliser.

MOLDOVENIZA, moldovenizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A (se) transforma in moldovean (1), a face sa capete sau a capata trasaturile caracteristice moldovenilor; a da sau a capata o forma corespunzatoare sistemului graiului moldovenesc. – Moldovean + suf. -iza.

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) schimba infatisarea, a da sau a capata alt aspect, alta forma; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-si) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba in cantitati echivalente o forma de energie in alta forma de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obtine, prin executarea reusita a unei lovituri (de pedeapsa), unul sau mai multe puncte in avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

RUSTICIZA, rusticizez, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata caracter rustic. – Din engl. rusticize.

STRATIFICA, stratific, vb. I. Refl. si tranz. A (se) aseza, a (se) depune in mai multe straturi; a capata sau a da forma unor straturi suprapuse. – Din fr. stratifier, lat. stratificare.

DOBANda ~zi f. 1) Castig capatat din banii dati cu imprumut. 2) fam. Castig pe care il are cineva din ceva. /v. a dobandi

AMPLIFICA vb. I 1. tr., refl. A (se) mari, a (se) dezvolta; a (se) largi, a da sau a capata amploare. ♦ A forma o fractie de aceeasi valoare cu fractia data prin inmultirea numaratorului si a numitorului cu acelasi numar. 2. tr. A intensifica, a mari (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -ca. [< lat. amplificare – a mari, cf. it. amplificare, fr. amplifier].

BALCANIZA vb. I. tr., refl. A da (sau a capata) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

CITADINIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata un caracter citadin; a (se) urbaniza. [Cf. it. cittadinizzare].

SORBET s.n. Specialitate de inghetata de origine franceza sau italiana, realizata din piure sau suc de fructe, dar si pe baza de vin sau sampanie; parfumata divers si adesea cu adaos de mering-spuma pentru a-i da consistenta; din fr. sorbet, it. sorbetto; daca se prepara doar dintr-un simplu sirop de fructe sau sirop de zahar amestecat cu suc de fructe (de lamaie sau de portocale), inghetat si apoi dat prin mixer, capata aspect de gheata granulata, colorata, numit in it. gramolata sau granita, fiind mai mult o bautura racoritoare, decat o inghetata.

VIRILIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata un caracter barbatesc. [< fr. viriliser].

naglaizan, naglaizane, s.n. (reg.) unealta de fierarie cu care se da forma necesara capatului unui surub.

MATERIALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata forma materiala, a (se) concretiza. [< fr. materialiser].

OCCIDENTALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata un caracter occidental. [< fr. occidentaliser].

PALATALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a capata un timbru palatal, a (se) transforma intr-un sunet palatal; a (se) m**a. [Cf. fr. palataliser].

PROFESIONALIZA vb. I. tr., refl. (Rar) A da sau a capata un caracter de profesiune, profesional; a (se) diviza in diverse meserii, profesiuni. [Et. incerta].

INITIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ◊ a indruma in practica unei religii. 2. a incepe, a pune bazele unei activitati etc. II. tr., refl. a da cuiva, a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, arta, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

AMPLIFICA, amplific, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) largi, a (se) dezvolta, a (se) mari; a da sau a capata amploare; a (se) intensifica. 2. Tranz. A mari valorile instantanee ale unei marimi fizice oscilatorii. – Fr. amplifier (lat. lit. amplificare).

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

INITIA, initiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) introduce intr-un domeniu de activitate in care nu a lucrat; a da cuiva sau a capata primele cunostinte. 2. Tranz. A face inceputul, a pune bazele unei actiuni, a organiza o miscare, o activitate. [Pr.: -ti-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

FORMA s. 1. v. configuratie. 2. contur, (fig.) relief. (A inceput sa capete ~.) 3. v. expresie. (A dat ~ gandurilor sale.) 4. v. silueta. 5. v. calapod. 6. tipar. (Toarna fonta in ~.) 7. (LINGV.) forma hiper-corecta = hipercorectitudine, hiperurbanism. 8. v. varianta. (~ lexicala.) 9. v. mod.

patina (a capata patina, a se da pe gheata) vb., ind. prez. 1 sg. patinez, 3 sg. si pl. patineaza

INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].

BOMBA vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a capata forma convexa. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) in afara. (< fr. bomber)

A GRIMA ~ez tranz. (actori, fata lor) A da cu grima (pentru a capata infatisarea ceruta de rol); a machia. /<fr. grimer

A MACHIA ~ez tranz. 1) (fata, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca sa capete o alta infatisare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-ai /<fr. maquiller

A RASUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii sarme etc.) A invarti in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustatile a suci capetele mustatilor pentru a le da o forma anumita. 2) (corpul sau parti ale corpului) A suci brusc intr-o parte; a intoarce. 3) A face sa se rasuceasca. /ras- + a suci

BOMBA vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a capata forma convexa. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate in afara (pieptul). [< fr. bomber].

2) capat, a capata v. tr. (lat. capito, -tare, d. capere, captum, a apuca. – Capeti; sa capeti, sa capete. V. scapat): Obtin, dobindesc, primesc (mai ales de pomana): a capata un gologan. A o capata, a o pati, a da de d***u: astimpara-te, c' ai s' o capeti! V. refl. Ma aleg cu, obtin, cistig: m' am capatat c' un franc, c' o bataie, cu nasu rupt. – Barb. dupa germ. bekommen (Trans. Buc.) aici se capata vin, rom. corect: aici se vinde, se ofera, se afla, este vin. – La Cant. incapat.

RELATIVIZA, relativizez, vb. I. Refl. A capata un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmatii). – Cf. germ. relativieren.

RELATIVIZA vb. I. refl. (Rar) A capata un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmatii). [Cf. germ. relativieren].

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

NAZALIZA, nazalizez, vb. I. Tranz. A pronunta nazal (2) un sunet, a da unui sunet nuanta nazala. ♦ Refl. A capata un caracter nazal (2). – Din fr. nasaliser.

A PUDRA ~ez tranz. 1) (fata, pielea, parul) A da cu pudra (pentru a face sa capete un aspect placut, pentru a trata, a proteja etc.). 2) (preparate culinare, in special copturi) A presara cu zahar pudra. /<fr. poudrer

RANCED ~da (~zi, ~de) (despre grasimi) Care a capatat gust si miros neplacut (din cauza alterarii); cu gust si cu miros neplacut; alterat. Untura ~da. /<lat. rancidus, ~a, ~um

CARTON¹, cartoane, s. n. 1. Hartie groasa si compacta cu flexibilitate redusa. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoala. 2. Schita initiala a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hartie groasa la capatul unor tigari, prin care se trage fumul. 4. Tavita de carton¹ (1) pentru prajituri, bomboane etc.; p. ext. continutul ei. – Din fr. carton.

NASTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viata unui copil. ♦ A fata. 2. Refl. A capata viata, a veni pe lume, a incepe sa traiasca. ◊ Intranz. Ce naste din pisica soareci mananca. 3. Tranz. Fig. A crea, a plasmui, a produce; a provoca, a starni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a aparea. – Lat. nascere.

da¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativa) Exact; de acord; intocmai; asa este. ◊ Voda da, iar Hancu ba ii spui una, iar el iti raspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseste pentru a capata raspuns la o alternativa) Asa sau altfel? da ori ba? 3) (la inceputul unei propozitii semnaleaza ca vorbitorul si-a amintit de ceva) Fiindca a venit vorba; apropo. da, era sa uit. 4) Intru totul; exact; intocmai. /< bulg., rus., sl. da

CARTON¹, cartoane, s. n. 1. Hartie groasa si compacta cu flexibilitate redusa. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau cu smoala. 2. Schita initiala a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hartie groasa la capatul unor tigari, prin care se trage fumul. 4. Tavita de carton (1); p. ext. continutul ei. – Fr. carton.

A INMUGURI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A incepe sa capete contururi precise; a prinde consistenta; a se infiripa; a incolti; a se destepta. /in + mugur

capo (da capo), cuv. it. care, in muzica, inseamna „de la capat, de la inceput”.

SEMETI, semetesc, vb. IV. Refl. 1. A se fali, a se mandri, a se ingamfa, a-si da importanta; a deveni trufas, arogant. 2. A prinde curaj, a indrazni; a capata incredere. [Var.: (reg.) sumeti vb. IV] – Din semet.

imputeri, imputeresc, vb. IV (reg., inv.) 1. a da cuiva putere, a intari pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a capata putere, a se intari.

AFUMA, afum, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spatiu inchis pentru a distruge sau a alunga vietatile dinauntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afuma. 3. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) innegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie in procesul de fabricatie. 4. Refl. (Despre mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se imbata usor; a se ameti. – Lat. affumare (= adfumare).

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap¹ + caine (dupa ngr. kinokefalos).

INTINERI, intineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tanar (ca vitalitate, aspect etc.); a capata (din nou) un aspect de tinerete, de prospetime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o infatisare (mai) tanara; a da vitalitate, prospetime, stralucire. ♦ Tranz. si refl. A (se) declara mai tanar decat este in realitate. – In + tanar.

BOGdaPROSTE interj. pop. (se foloseste pentru a multumi unei persoane care da de pomana) Multumesc. ◊ De ~ a) care este cerut de pomana; b) care este capatat pe degeaba. Ca un pui de ~ se spune despre cineva care are o infatisare nenorocita. [Sil. -da-pros-] /<bulg. bog da prosti

MARCOTA s.f. Lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ♦ Planta obtinuta prin marcotaj. [< fr. marcotte].

MARCOTA s. f. lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ◊ planta obtinuta prin marcotaj. (< fr. marcotte)

LABIALIZA vb. I. tr., refl. A da unui sunet sau a face ca un sunet sa aiba o articulatie labiala; a capata un caracter labial. [Pron. -bi-a-. / < fr. labialiser].

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

POMNEATA, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (Reg.) Colac impletit care se da de pomana la inmormantari. [Var.: (reg.) pomeneata s. f.] – Din sl. pamĩatu.

A SE INCREDINTA ma ~ez 1. tranz. (urmat de o propozitie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; a-si da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautie); a capata siguranta; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credinta

pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

MARCOTA, marcote, s. f. Lastar al unei plante, nedesprins de ea, infipt cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit dupa ce a facut radacina, da o planta noua. – Din fr. marcotte.

PATINA¹ s. f. 1. Strat subtire rezultat din oxidarea naturala sau artificiala a bronzului. prin care acesta capata la suprafata o pojghita de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. a**l. Culoare caracteristica pe care o capata, sub influenta agentilor atmosferici, obiectele sau constructiile de metal, de lemn, de piatra etc. si care le da un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acopera un obiect; culoare, lustru care i se da unui obiect in scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja impotriva coroziunii. – Din fr. patine.

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

VERTICAL, -A adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei ceresti care trece prin zenit si nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – varf].

VERTICAL, -A I. adj., s. f. (linie) perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ♦ a locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei ceresti, care trece prin zenit si nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)

ALBASTRI, albastresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastra; a clati rufele in apa amestecata cu albastreala. 2. Intranz. Fig. A capata, a avea sau a raspandi o lucire albastra. – Din albastru².

SPIRITUALIZA, spiritualizez, vb. I. Tranz. A incerca sa dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un continut spiritual, a incerca sa le detaseze de materie. ♦ Refl. A capata o anumita adancime spirituala. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiser.

ALBASTRI, albastresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastra; a clati rufele in apa amestecata cu albastreala. 2. Intranz. si refl. Fig. A capata, a avea sau a raspandi o lucire albastra. – Din albastru.

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva

FEZANda vb. I. tr. A da vanatului, pastrandu-l in anumite conditii un timp, o aroma (asemanatoare cu aceea a carnii de fazan). ♦ refl. A capata un anumit gust. [P.i. -dez. / < fr. faisander].

A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare

A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere

FEZANda vb. I. tr. a da vanatului, pastrandu-l in anumite conditii un timp, o aroma speciala (de fazan). II. refl. (despre carnea de vanat) a capata un anumit gust (in urma fezandarii). (< fr. faisander)

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen

brandeburg n., pl. uri (fr. brandebourg, dupa numele provinciii Germane Brandenburg. V. brandvatha si bandraburca). Pl. Gaitane cusute orizontal pe haina si de ale caror capete se prind nasturii numiti „calusi”, cum poarta calarasii si rosiorii. – Si bramburg (ca ceh. bramburk). Si brandebur (dupa fr.) la J. Bt. dat uit. 117 si 128.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca daR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

CIZELA, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce imbunatatiri (de stil, de exprimare) unei lucrari (literare, stiintifice); a ciopli. 3. Tranz. si refl. Fig. A face sa capete sau a capata deprinderi civilizate, cultura etc. – Din fr. ciseler.

TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.

NUMI, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o porecla drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a capata o anumita denumire, porecla sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce in discutie; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva intr-o functie; a angaja; a da cuiva o insarcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

POLARIZA vb. 1. tr. a face ca un corp sa capete poli; a aduce in stare de polarizatie. ◊ a transforma lumina naturala in lumina polarizata. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da nastere unei polaritati (2). (< fr. polariser)

PENSA ~e f. 1) Instrument de metal format din doua brate unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mana. 2) Cuta interioara facuta la o haina pentru a-i diminua dimensiunile si a-i da o anumita forma. /<fr. pince

daCAPO loc. adv. (Muz.) De la capat, de la inceput; (p. ext.) din nou, inca o data. ◊ dacapo al fine (indicand repetarea unei parti dintr-o bucata muzicala) = de la inceput pana la sfarsit. [< it. da capo].

BOGdaPROSTE interj. (Adesea substantivat) Cuvant prin care se multumeste pentru un bun capatat de pomana. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau capatat de pomana. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prapadit. ♦ Exprima usurarea celui care a scapat de o nenorocire, de o grija etc. [Var.: bodaproste interj.] – Bg. bog da prosti.

CIOPLI, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascutit, aschii dintr-o bucata de lemn, de piatra etc., pentru a da materialului o forma oarecare; a ciocarti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce imbunatatiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrari (literare, stiintifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A capata deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. coplja, scr. copljiti.

DOSAR, dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o problema, la o persoana; p. ext. invelitoare (de carton) in care se pastreaza aceste acte. ◊ Expr. A inchide dosarul = a pune definitiv capat unei actiuni judiciare, unor cercetari, unei anchete fara sa fi ajuns la solutionarea lor in fond; a clasa. A pune la dosar = a) a pune la o parte, a nu da curs (unei cereri sau unui act); b) a nu-i pasa (de ceva), a nu se sinchisi. – Dupa fr. dossier.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

INNEGRI, innegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a da cu negru; a negri; p. ext. a face sa devina de culoare inchisa, a intuneca. ◊ Expr. (Fam.) A innegri hartia = a scrie. ♦ Intranz. si refl. A deveni negru; p. ext. a capata o culoare inchisa, a se intuneca. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza. ♦ A murdari, a pata. 2. Intranz. A aparea, a se detasa ca o pata intunecata pe un fond de culoare deschisa. 3. Tranz. Fig. A prezenta in culori sumbre, defaimatoare; a ponegri. – In + negru.

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de marime variabila, cu o maciulie la unul din capete; (in special) ac cu gamalie. ♦ Varf ascutit. ♦ Cui de metal, ca o maciulie, servind ca podoaba. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Bat ascutit cu care se indeamna la mers vitele. ♦ Impunsatura, intepatura. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Inv.) Indemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”).

HAINA, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.

BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).

mont (monturi), s. n. – 1. capat al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Virf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresiva din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovina, folostina” (Draganu, dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvintului. Cf. mot-.

capat ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafata, lucru, stare, perioada de timp etc.); margine; extrema. ~atul podului. ◊ Fara ~ fara sfarsit. De la ~ de la inceput. Pana la ~ pana la sfarsit. A pune ~ a face sa inceteze. A da de ~ a duce la bun sfarsit. 2) Parte a ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; ramasita; rest. Un ~ de lumanare. /<lat. capita

GATA¹ adj. invar. si adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este facut pana la capat; adus la conditia finala; terminat; sfarsit; ispravit. ◊ Haine ~ confectii. 2) Care este in stare sa efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru sustinerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregatit de altii, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de facut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimaci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cat pe ce; mai-mai. ~ sa plece. /<alb. gat

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

GATA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A carui confectionare, construire, realizare s-a indeplinit; ispravit, terminat, sfarsit. ◊ Haine (de) gata = haine confectionate care se pot cumpara direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fara sa munceasca, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a ispravi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zapaci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva facut de altul. ♦ Care a luat fiinta, a capatat existenta. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjectie) Ajunge! destul! 2. Care a facut toate pregatirile pentru ceva; pregatit. ♦ Dispus sa..., in stare sa... 3. Care este aproape sa..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. a da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.

HABITUS (cuv. lat.) s. n. 1. (MED.) Aspect fizic exterior, static si dinamic al unui individ, care poate da indicatii asupra starii de sanatate, a existentei unei predispozitii morbide sau a unei boli (ex. h. fizic, h. apopletic). 2. Maniera, mod de a fi; obisnuinta. 3. (SOCIOL.) Mod personal ori generic de a fi, a gandi, a actiona sau a reactiona in conformitate cu valorile normale, principiile reprezentative sau dominante dintr-o cultura sau dintr-un sistem social. 4. (MINER.) Aspect morfologic exterior, specific, pe care il capata cristalele prin dezvoltarea relativa a fetelor cristalografice (ex. h. prismatic, acicular, tabular, lamelar etc.).

COARda¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

COMANda s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.