sinchis s.n. (reg.; in expr.) a lua la sinchis (pe cineva) = a lua in raspar, a ocari; a da cu sinchis (cuiva) = a-i da cu tifla; a lua la goana.

tifla, tifle, s. f. Gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tifla = a) a face gestul descris mai sus; b) a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. – Din ngr. tifla.

bleanda f. pl. blende (cp. cu vsl. blendi, flecarie, rus. bleadi, fleoarta si germ. blid, orb, blende, ochelari la cai. Cp. cu tifla). Palma, izbitura (Mold.): a da cuiva o bleanda. Femeie proasta, om prost: a cazut jos ca o bleanda (V. fleandura). Sperietoare de pasari. Un fel de soim foarte mic numit si blendau (falco aesalon).

tifla s. (Mold.) bleanda, flisca. (A-i da o ~.)

tifla ~e f. Gest batjocoritor la adresa cuiva facut prin apropierea degetului mare de varful nasului si prin miscarea celorlalte desfacute. ◊ A da cuiva cu ~a a) a arata cuiva acest gest; b) a desconsidera pe cineva. [Sil. ti-fla] /<ngr. tifla