DARA, dare, s. f. 1. Urma ingusta si continua lasata pe pamant, pe nisip, pe zapada pe iarba etc. de un obiect tarat sau de o cantitate mica de lichid, de graunte etc. varsate; p. gener. urma. ◊ Expr. (Fam.) A face dara prin barba = a face inceputul, a stabili un obicei (rau), a crea un precedent. 2. Dunga, linie; spec. dunga, raza de lumina. – Din sl. dira.

precedent adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedenta. (S-a creat un ~.)