CLACA vb. I. intr. 1. a face sa se auda, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic in urma unor suprasolicitari. ◊ a esua, a da gres. II. refl. a-si luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. (< fr. claquer)