scorti, vb. IV (reg.) a cauta cearta.

BUCLUCAS, -A, buclucasi, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care provoaca, creeaza buclucuri (1), care cauta cearta cu orice pret. – Bucluc + suf. -as.

certaRET, -EATA, certareti, -e, adj. (Adesea substantivat) Caruia ii place cearta, care cauta cearta; galcevitor, artagos. – cearta + suf. -aret.

certaRET ~eata (~eti, ~ete) si substantival Care cauta cearta; caruia ii place cearta; galcevitor; artagos; scandalagiu; buclucas. /cearta + suf. ~aret

nepricinuitor, nepricinuitoare, adj. (inv.) care nu cauta cearta; pasnic.

svornic, svornici, s.m. (reg.) persoana care cauta cearta.

BUCLUCAS, -A, buclucasi, -e, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca buclucuri (1); care cauta cearta cu orice pret. – Din bucluc + suf. -as.

CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. ◊ Expr. a cauta cearta cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sa-i dau un pahar de vin, De certuri Sa ne-mpacam (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa.

certaRET, -EATA, certareti, -e, adj. Caruia ii place cearta, care cauta cearta; galcevitor. – Din certa + suf. -aret.

acat, acat si (ob.) agat, a -ata v. tr. (lat. ad-captiare d. captio, -onis, prindere, capere, captum, o [!] prinde; it. cacciare, a vina [d. lat. captiare], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cata, catar, descat). Atirn, spinzur: acat haina' n cui. V. refl. Ma atirn: ma agat cu minile [!] de un copac. Fig. Ma agat de cineva, ma tin de el p. un interes; ma aleg (ma leg de el, ii caut cearta). – Si atag (Munt. vest) V. acolisesc.

circotas, -a adj. (d. circota). Care cauta cearta, care te sicaneaza p. nimicuri: om circotas.

CARCOTAS, -A, carcotasi, -e, adj., s. m. si f. (Pop. si fam.) (Om) care cauta mereu cearta, care e vesnic nemultumit. – Carcota + suf. -as.

RACA s. f. (Fam.) cearta, sfada. ◊ Expr. A cauta (cuiva) raca = a cauta (cuiva) cearta, pricina. A se pune raca (cu cineva) = a se impotrivi (cuiva) luandu-se la cearta. A purta (cuiva) raca = a dusmani pe cineva. – Din racai (inv. „a racni” < sl.) (derivat regresiv).

OCAZIE s. 1. prilej, (inv. si reg.) pont, (inv.) ceas, zaman. (Asteapta o ~ potrivita.) 2. v. imprejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricina, prilej, (inv. si reg.) pofida, (inv.) pricinuire, (inv., in Transilv.) podoima. (cauta ~ de cearta.)

PRILEJ s. 1. v. ocazie. 2. v. imprejurare. 3. imprejurare, intamplare, ocazie. (~ul a facut ca ...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricina, (inv. si reg.) pofida, (inv.) pricinuire, (inv., in Transilv.) podoima. (cauta ~ de cearta.) 5. v. cauza.

PRICINAS ~a (~i, ~e) m. si f. pop. 1) Persoana inclinata sa caute pricina (cearta); om galcevitor; carcotas. 2) v. IMPRICINAT. /pricina + suf. ~as

AGRESIV, -A, agresivi, -e, adj. Care ataca (fara provocare); fig. care cauta prilej de cearta; provocator. ♦ (Despre substante) Care ataca chimic corpurile cu care ajunge in contact. – Din fr. agressif.

AGRESIV ~a (~i, ~e) 1) Care ataca fara a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care cauta prilej de cearta; provocator. Comportare ~a. 3) (despre substante) Care ataca un corp cu care vine in contact. /<fr. agressif

A ANINA anin tranz. 1) (obiecte) A prinde in sau de ceva, lasand sa atarne liber in jos; a agata; a suspenda; a spanzura; a atarna. ~ geanta in cui. 2) (obiecte de imbracaminte, tesaturi etc.) A prinde intamplator intr-un obiect ascutit, rupand sau gaurind; a agata; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja cautand motiv de cearta. /<lat. anninare

CARCOTAS ~a (~i, ~e) si substantival pop. Care este permanent nemultumit; care cauta mereu galceava, cearta. /carcota + suf. ~as

A CARCOTI ~esc intranz. pop. 1) A cauta motiv de cearta. 2) A-si manifesta mereu nemultumirea, bombanind. /Din carc

PRICINA ~i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fara (nici o) ~ nemotivat; fara indreptatire. Din ~ ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili ~a. ◊ A cauta (cuiva) ~ a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (cuiva) ~ a gasi cuiva motiv de cearta. 3) inv. Actiune judecatoreasca; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) Situatie neplacuta; necaz. 5) inv. Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. pritina

PROVOCATOR² ~oare (~ori, ~oare) Care provoaca; care cauta prilej de cearta; care atata; agresiv; atatator. /<fr. provocateur

AGRESIV, -A, agresivi, -e, adj. Care ataca fara provocare; fig. care cauta prilej de cearta; provocator. ♦ (Despre substante) Care ataca chimic corpurile cu care ajunge in contact. – Fr. agressif.

RACA f. rar Schimb de vorbe rastite (intre doua sau mai multe persoane); sfada; cearta; galceava. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dusmanie. A cauta (cuiva) ~ a cauta (cuiva) motiv de cearta. /v. a racai

BUCLUCAS ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care cauta bucluc cu orice pret; pus pe cearta; certaret; galcevitor; artagos; scandalagiu. [Sil. bu-clu-cas] /bucluc + suf. ~as