AGHIOS, aghioase, s. n. (Inv.) Numele unei cantari liturgice care incepe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a canta monoton si taraganat; b) a dormi; a sforai. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. aghios.

AGHIOS, aghioase, s. n. (Inv.) Numele unei cantari liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a canta monoton si taraganat; b) a dormi; a sforai. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios.

TARLAITURA, tarlaituri, s. f. cantare monotona si putin armonioasa dintr-un instrument muzical. [Pr.: -la-i-] – Tarlai + suf. -tura.

LALAI, lalaiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A canta (monoton, la nesfarsit) o melodie, inlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formatie onomatopeica.

A LALAI ~iesc intranz. rar fam. a canta monoton o melodie, inlocuind cuvintele cu un „la” continuu si repetat. [Si lalai] /Onomat.

PSALMODIE, psalmodii, s. f. Melodie bisericeasca monotona, taraganata pe care se canta psalmii si alte cantari religioase. ♦ P. gener. cantare, recitare, declamare monotona. – Din ngr. psalmodhia, fr. psalmodie.

A PSALMODIA ~ez tranz. 1) (rugaciuni sau alte cantari religioase) A intona in mod solemn (ca pe un psalm). 2) A citi, a declama sau a canta in mod monoton; a face sa se auda ca un psalm. /<fr. psalmodier

PSALMODIE ~i f. 1) Melodie taraganata si monotona a psalmilor si a altor cantari religioase. 2) cantare sau declamare monotona. [G.-D. psalmodiei] /<ngr. psalmodhia, fr. psalmodie

PSALMODIA vb. I. tr. A canta sau a recita psalmi in biserica; (p. ext.) a canta, a citi monoton. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / cf. fr. psalmodier].

PSALMODIA vb. tr. a canta, a recita psalmi, rugaciuni sau alte cantari religioase; (p. ext.) a canta, a citi monoton. (< fr. psalmodier)

TARLAI, tarlai, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone si putin armonioase; (despre instrumentisti) a canta in acest fel. [Var.: tarlai vb. IV] – Formatie onomatopeica.

PSALMODIE s.f. Mod de a canta, de a recita psalmii; (p. ext.) fel monoton de a citi, de a declama. [Gen. -iei. / < fr. psalmodie].

PSALMODIE s. f. mod de a canta, de a recita psalmi; (p. ext.) fel monoton de a citi, de a declama. (< fr. psalmodie)

PSALMODIA, psalmodiez, vb. I. Tranz. A canta sau a recita (dupa un anumit tipic) psalmi, rugaciuni sau alte cantari religioase. ♦ P. gener. A canta, a citi sau a recita ceva in mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

MELOPEE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cant. 2. declamatie muzicala, de forma libera; (p. ext.) melodie monotona lenta. (< fr. melopee)

ISON isoane n. Acompaniament muzical monoton, constand din sunete prelungi. ◊ A-i tine cuiva ~ul a) a acompania pe cineva care canta o melodie; b) a sustine pe cineva in vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison