mangalau (-laie), s. n. – 1. Sul, tavalug. – 2. Faltuitor. Mag. mangallo (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Galdi, Dict., 143). In Trans., Mold. si Bucov. – Der. mangalui, vb. (a calca rufe).

2) calc, a calca v. intr. (lat. calcare, it. calcare, pv. sp. pg. calcar, fr. cocher. V. calcii). Pasesc, umblu: a calca usor, pe spini, in noroi. Fig. A calca´n strachini, a calca afectat; a umbla dupa aventuri amoroase. a calca a popa, a denota aptitudini de seriozitate, a inspira incredere. V. tr. Pasesc, ating cu talpa: calc pamintu tarii mele. Strivesc, zdrobesc: l´a calcat trenu. Storc cu talpa: a calca poama. Atac, prad in casa ori in tara lui: m´au calcat hotii, hotii mi-au calcat casa, dusmanii ne-au calcat tara. Cotropesc, uzurp: a calca o mosie, (fig.) drepturile cuiva. Violez, infring: a calca legea, ordinu, juramintu. Netezesc pinza apesind-o [!] c´un fer [!] cald: a calca rufele. A fecunda (despre pasari): cocosu calca gaina. Neol. (fr. calquer). Reproduc un desemn [!] punind foaia transparenta pe original (fals calchiez).

NETEZI, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a inlesni, a usura cuiva ceva. 2. A calca usor (cu fierul de calcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a indrepta parul, penele; p. ext. a mangaia, a dezmierda. ◊ (Glumet) A lovi, a bate. – Din neted.

calcaTORIE ~i f. 1) rar Atelier unde se calca rufe, haine. 2) Sectie intr-o fabrica de confectii, in care se calca produsele textile. [Art. calcatoria; G.-D. calatoriei; Sil. -ri-e] /calcator + suf. ~ie

placintor, placintoare, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru intins foi de aluat), placintar. 2. bucata dreptunghiulara de lemn cu care se calca rufele de panza groasa; mangalau.

UMEZIRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru calcat) 2. v. inlacrimare.

pigluit, pigluita, adj. (reg.) 1. (despre rufe, haine) calcat (cu fierul de calcat). 2. (fig.; despre oameni) nazuros, sclifosit, fandosit.

piglui, pigluiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre rufe, haine) a calca (cu fierul de calcat). 2. (fig.; despre oameni) a-si bate joc, a zeflemisi.

calcatorie f. Locu unde se calca: calcatorie de rufe.

2) calcat n., pl. uri. Actiunea de a calca dese-ori: calcatu rufelor.

NEcalcaT, -A, necalcati, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este calcat cu fierul; sifonat, mototolit, botit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi strabatut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat inca nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Ne- + calcat.

perdafi, perdafesc, vb. IV (inv. si reg.; despre rufele spalate) a stropi usor cu apa inainte de a le calca.

NETEZI vb. 1. v. nivela. 2. v. fatui. 3. a indrepta, a nivela. (A ~ zidul cu mortar.) 4. v. slefui. 5. a calca, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scaci, (Transilv. si Maram.) a teglazi, a teglazui. (A ~ rufele.) 6. v. aranja.

calca vb. 1. v. pasi. 2. a fecunda. (Cocosul ~ gaina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scaci, (Transilv. si Maram.) a teglazi, a teglazui. (~ rufele.) 4. v. contraveni.