albastrita f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastra, foarte comuna in grine (centaurea cyanus) numita si floarea griului, corobatica, ghioc, vinetea, zglavoc si sporis. (In Olt. poporu crede ca atita de groasa va cadea zapada iarna cit creste ia [!] vara). – Si albastrea.

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. a cadea zapada. ◊ Expr. (Parca) ii tot ninge si-i ploua (intruna), se spune despre o persoana vesnic nemultumita, posomorata. A-i ninge in barba (sau pe cap, in par) = a incarunti. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zapada. 2. A cadea ca fulgii de zapada; a cerne. ♦ Tranz. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). – Lat. ningere.

A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. a cadea zapada. Peste noapte a nins. ◊ Ploua-ninge, drumul nu sta se spune pentru a sublinia, ca viata nu se intrerupe orice s-ar intampla. Ii tot ninge si-i ploua (intruna) se spune despre cineva care este mereu nemultumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu par carunt. 3) fig. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). /<lat. ningere

ninge (-g, nins), vb. – a cadea zapada. – Mr. (inv.) mindzire. Lat. ningere (Puscariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926), cf. calabr. ningi „zapada”. – Der. ningau, s. m. (decembrie, ninsoare); nins, adj. (cu zapada; alb ca zapada); ninsoare, s. f. (namete, viscol, zapada); ninsoriu, adj. (nins, alb ca zapada).

MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, in primele luni de la nastere. ◊ zapada (sau omatul) mieilor zapada care cade uneori primavara tarziu. ♦ Blana prelucrata a puiului oii; carnea acestui animal. – Din lat. agnellus.

FOLOSTINA, folostine, s. f. 1. Ramasita de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) zapada care cade in fulgi mari. – Et. nec.

NINSOARE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cadere a zapezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = in timp ce ninge. 2. (Concr.) zapada, ◊ Fig. Caruntete. – Nins + suf. -oare.

A ZBURATACI ~esc 1. tranz. 1) (pasari) A alunga aruncand cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncand cu un obiect pentru a face sa cada fructele. 3) (zapada, frunze etc.) A roti in vartej imprastiind; a spulbera. Vantul ~este frunzele. 2. intranz. (despre pasari) v. A SE ZBURATACI. /v. a zbura

ZAPADI, zapadesc, vb. IV. Tranz. (Var., inv.) A inzapezi. (din zapada < sl. zapadu = cadere; cf. bg. zapad = apus)

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

LAPOVITA, pers. 3 lapoviteaza, vb. I. Intranz. impers. A cadea ploaie amestecata cu zapada. – Din lapovita.

FULG ~gi m. 1) Pana de marime medie, pe jumatate pufoasa si foarte moale. 2) Cristale albe de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care cad pe pamant, alcatuind zapada. 3) Produs alimentar in forma de floricele sau placi subtiri, obtinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.

A LAPOVITA pers. 3 ~eaza intranz. A cadea ploaie amestecata cu zapada. /Din lapovita

turis, turisuri, s.n. (reg.) 1. ogrinji. 2. loc de mancare pentru oi iarna. 3. carare pe zapada. 4. ghetus, lunecus. 5. pietris cazut de pe munte.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

PRECIPITATIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitatii atmosferice = produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. [Gen. -iei, var. precipitatiune s.f. / cf. fr. precipitation].

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

zapada (-pezi), s. f. – Nea, omat. Sl. zapadu „cadere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. inzapezi (var. inv. zapazi), vb. (a se acoperi cu zapada; a bloca cu zapada un drum); zapados, adj. (cu zapada).

alunec (sud), lunec (nord) si lurec (vechi), a -a v. intr. (lat. lubrico, -are, a face sa fie alunecos, lubric). Sint alunecos: gheata asta aluneca bine Merg fara pedeca [!] pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zapada, bucatele pe git. Imi perd [!] echilibru (si cad ori nu): caii aluneca pe gheata. Ma strecor pintre [!] ceva: banii mi-au alunecat pintre [!] degete. Fig. Cad, gresesc, comit un delict: acest om n' a alunecat nici-odata.

zapada, zapezi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica solida, sub forma de fulgi albi, alcatuiti din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, cand temperatura solului este sub 0° C; omat, nea, ninsoare. 2. (Chim.; in sintagma) zapada carbonica = bioxid de carbon in stare solida. – Cf. sl. zapadati „a cadea”.

PRECIPITATIE, precipitatii, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apa condensati care cad din atmosfera pe suprafata pamantului sub forma de ploaie, ceata, bruma, zapada, grindina etc. [Var.: precipitatiune s. f.] – Din fr. precipitation, lat. precipitatio, -onis.

OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului national. Numeroasele sale piese, relevand conflicte acute, contradictii, caractere puternice si idealurile morale ale poporului sunt reprezentative pentru relatiile sociale din Rusia sec. 19. Comedii descriind lumea negustorilor si a aspiratiilor lor („Nu te aseza in sania altuia”), a birocratilor („Un post rentabil”) sau a nobililor („Padurea”, „Lupii si oile”); drame prezentand viata de familie zguduita de tragedii individuale („Furtuna” – capodopera sa, „”Nu poti trai cum vrei„, ”Fata fara zestre„, ”Orfana„, ”Si cei mai intelepti cad in lat„); drame istorice (”Vasilisa Melentieva„). Feerie sa folclorica ”Fetita de zapada„ este una dintre cele mai poetice ale dramaturgiei ruse.

zapada, zapezi, s. f. Precipitatie atmosferica in forma de fulgi albi, compusi din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omat, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cadea”).