INGRADI, ingradesc, vb. IV. 1. Tranz. A imprejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotarnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adapost, a se apara cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stavili. 3. Refl. recipr. (Inv.) A se intelege, a cadea de acord. – Cf. sl. graditi.

INVOI, invoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o intelegere, a cadea de acord, a se intelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimti la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trai in buna intelegere cu cineva, a se intelege, a se impaca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ingadui. ♦ A permite cuiva sa lipseasca (pentru scurt timp) de la serviciu, de la scoala, de la cazarma etc. – In + voie.

PACTIZA, pactizez, vb. I. Intranz. A se intelege, a cadea la invoiala, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, tradand interesele propriei comunitati sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser.

A CONVENI convin 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorinte, gusturi sau posibilitati. 2) A ajunge la o intelegere; a cadea de acord; a se intelege. 2. tranz. A recunoaste ca fiind adevarat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire

A SE IMPACA ma impac intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se impaciui. S-au ~at dupa un conflict. 2) pop. A ajunge la o intelegere; a cadea de acord; a conveni; a se invoi. ~ cu gandul. ◊ ~ cu ceva a se obisnui; a se deprinde. 3) A trai in buna intelegere. Ei se impaca bine. /in + lat. pacare

A SE INVOI ma ~iesc intranz. pop. 1) A ajunge la o intelegere; a cadea de acord; a se intelege; a conveni. 2) A fi de aceeasi parere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se intelege bine; a trai in buna intelegere; a se impaca. /in + voie

A SE UNI ma ~esc intranz. 1) A se imbina formand un tot; a se agrega. 2) A incheia o intelegere; a cadea de acord (in vederea unui scop comun). 3) A se impreuna printr-o intelegere. /<lat. unire

PACTIZA vb. I. intr. A se intelege, a cadea la invoiala, a face cauza comuna (cu cineva); a face un pact cu cineva. [< fr. pactiser].

CONVENI vb. intr. 1. a corespunde dorintelor cuiva, a-i placea. 2. a se intelege, a cadea de acord. ◊ a incheia o conventie. (< fr. convenir, lat. convenire)

PACTIZA vb. intr. a incheia un pact cu cineva; a se intelege, a cadea la invoiala; a face cauza comuna cu un adversar. (< fr. pactiser)

toldui (-uesc, -it), vb. – 1. A adauga inca o pereche de boi sau de cai la plug. – 2. (Refl.) A se intelege, a cadea la invoiala. Mag. toldani (Candrea). In Banat.

A SE INGRADI ma ~esc intranz. inv. 1) A ajunge la intelegere reciproca; a cadea de acord; a se intelege. 2) fig. A se pune in afara oricarei responsabilitati personale; a se pune la adapost. /in + sl. graditi

FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

INVOIALA ~ieli f. v. A INVOI. ◊ A cadea la ~ a se intelege reciproc. Prin buna ~ prin intelegere reciproca. /a invoi + suf. ~eala

crici, cricesc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorba, a da stire, a anunta. 2. a da cuiva o insarcinare, a insarcina. 3. a pune cuiva in vedere un lucru; a starui, a recomanda. 4. (refl.) a se intelege (cu cineva), a cadea de acord.

FISA s. f. 1. piesa de metal de formatul unei monede, care poate declansa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cadea) cuiva a = a intelege repede despre ce este vorba. 2. placa mica de metal, de os etc., rotunda sau patrata, intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti, in localurile de consumatie etc. (< ngr. fisa)

PALINDROM s. n. cuvant, fraza, vers care se poate citi in cele doua sensuri. ◊ joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care, citit direct si invers, sa aiba acelasi inteles sau, in alt caz, sa aiba un alt sens. (< fr. palindrome, it. palindromo)

ALCATUI², alcatuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cadea la invoiala; a se intelege, a se invoi. – Din magh. alkudni.

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

NARAVI, naravesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A lua sau a face sa ia un obicei rau; a (se) deprinde, a (se) invata cu narav (1). 2. Refl. si tranz. (Inv. si pop.) A (se) obisnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Inv. si reg.) A cadea de acord; a se intelege, a se impaca. – Din narav.

A SE VORBI ma ~esc intranz. A cadea la invoiala; a se intelege. S-au intalnit si s-au vorbit. /Din vorba

CONVENI vb. IV. intr. 1. A corespunde dorintelor cuiva, a-i placea. 2. A se intelege, a se invoi, a cadea la invoiala. ◊ tr. A accepta. [P.i. convin, conviu, conj. 3 -vina, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].

ALCATUI², alcatuiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A cadea la invoiala; a se intelege. Asteapta negustorii cu care m-am alcatuit (SADOVEANU). – Magh. alkudni.

ACORD ~uri n. 1) intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos, coborare spre pamant (ca efect al gravitatiei). Caderea corpurilor. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. 2. Desprinderea unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. (In expr.) Cadere de apa = cascada, cataracta. 7. (In expr.) Cadere de acord = ajungere la o intelegere. 8. Competenta, drept.

ACORD, acorduri, s. n. 1. intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde cu dorintele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cadea de acord cu cineva; a se invoi, a se intelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A incheia o conventie. – Din fr. convenir, lat. convenire.

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

VENI vb. v. angaja, avea, baga, cadra, cadea, cantari, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, incadra, intelege, invoi, merge, potrivi, preface, proveni, reiesi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vari.

A SE APROPIA ma apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea gasi limba comuna cu cineva; a nu se putea intelege cu cineva. 2) A veni in curand; a fi aproape; a cadea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relatii apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se imprieteni. 5) fig. A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se potrivi. /<lat. appropiare

SESIZA vb. I. tr. 1. a patrunde cu mintea, a pricepe, a intelege; a observa, a descoperi. 2. a instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a se adresa justitiei. II. refl. a lua cunostinta, a tine seama (de ceva). (dupa fr. saisir)

TARG ~uri n. 1) Loc special (de obicei intr-o localitate) unde se vand si se cumpara (zilnic sau in anumite zile) produse agricole sau industriale, vite etc.; piata. Zi de ~. 2) Desfacere sau achizitionare de marfuri in acest loc; operatie de vanzare cumparare. ◊ A veni la spartul ~ului a veni la sfarsitul unei activitati. A se ajunge cu ~ul a se invoi cu pretul. A face (sau a incheia) ~ul a cadea de acord asupra unei afaceri. 3) pop. Localitate de tip orasenesc. 4) pop. intelegere in legatura cu ceva; invoiala; acord. 5) inv. Parte a unui oras unde era situat centrul comercial. /<sl. trugu

LUMINAT², -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (Rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.

A SE intelege ma inteleg intranz. 1) A se impaca bine; a nu avea probleme. 2) A ajunge la invoiala; a cadea de acord; a se invoi; a conveni. ~ din pret. /<lat. intelligere

VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum

ALIANTA, aliante, s. f. 1. intelegere politica intre doua sau mai multe state, pe baza de tratat, prin care statele respective se obliga sa actioneze in comun sau sa se ajute in anumite imprejurari, in special in caz de razboi ori al unui atac indreptat de alte state impotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legatura, intelegere intre doua sau mai multe grupuri, in vederea realizarii unui obiectiv comun. 2. (In sintagma) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. ♦ (Reg.) Inel de logodna. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.

SEZISA, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde.

narui (-uesc, naruit), vb. – 1. A cadea, a se prabusi. – 2. A se ruina. Origine suspecta. Pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Cf. si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”). Der. din sl. rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Der. naruiala, s. f. (prabusire a unui zid); naruitura, s. f. (ruina).