UNTAR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoana care se ocupa cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn in care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

harean s.m. (reg.) zerul ce ramane dupa ce se bate untul.

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

UNT s. n. 1. Grasime naturala, solida, extrasa din lapte si folosita ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fara efort, usor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlagui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau sa-i iasa) untul = a-l bate tare, rau (pe cineva). ♦ (Urmat de determinari care indica provenienta) Grasime solida extrasa din semintele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = planta erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate si cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse in ciorchine la varful tulpinii; untisor (Orchis morio). – Lat. unctum.

MATCA, matci, s. f. (Reg.) Bat cu care se bate laptele pentru a alege untul; batator, brighidau. – Et. nec.

bataTOR¹ ~oare n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palma. 2) Parte a putineiului in forma de bat, prevazut cu o scandura mica gaurita la un capat, cu care se bate smantana pentru a alege untul. 3) Parte a batatoarei sau a melitei pe care se asaza canepa sau inul pentru a fi batute sau melitate. /<lat. batt[u]atorium

BRIGHIDAU ~aie n. pop. Parte a putineiului, in forma de bat, prevazut cu o scandurica gaurita la un capat, cu care se bate smantana pentru a alege untul; batator. /<ung. fergetyu

UNTAR¹ ~e n. rar Vas inalt si ingust, din doage cercuite, in care se bate smantana, pentru a alege untul; budai; putinei. /unt + suf. ~ar

mazari, mazaresc, vb. IV (reg.) 1. a se alinta, a face mofturi. 2. a bate smantana pentru a alege untul.

PENTELEU, penteleie, s. n. 1. (La sg.) Specialitate de cascaval preparata din laptele care se mulge toamna de la oi. 2. (Reg.) Bat cu care se bate laptele pentru a se alege untul. 3. (Reg.) Coasta inclinata si neteda pe care coboara oile la strunga. – Din n. pr. Penteleu.

PUTINEI, putineie, s. n. Putina mica, inalta si stramta, in care se bate smantana ca sa se aleaga untul. – Putina + suf. -ei.

PIUA pive f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatra etc.), de diverse forme, in care se piseaza diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa in ~ (sa se aleaga untul) a) a flecari; b) a munci fara nici un folos. 2) Masina sau instalatie pentru impaslirea tesuturilor de lana. 3) inv. Tun primitiv care se incarca pe la gura tevii. [G.-D. pivei; Sil. -ua] /<lat. pilla

PUTINEI ~ie n. Vas asemanator cu o putina, dar inalt si stramt, in care se bate smantana sau laptele pentru a alege untul. /putina + suf. ~ei

ALIVANCA, alivenci, s. f. (Reg.) 1. Turta facuta din malai amestecat cu lapte batut si cu branza si coapta in cuptor cu unt sau cu smantana. 2. (La pl.) Numele unei hore; melodia dupa care se executa. – Et. nec.

bataTOR¹, batatoare, s. n. 1. Bat, lopatica (impletita) in forma de palma etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curata de praf. 2. Suport folosit pentru batutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Bat subtire, la un capat cu o rotita de lemn cu gaurele, cu care se bate laptele prins sau smantana in putinei, ca sa se aleaga untul; matca, brighidau. 4. Parte a melitei pe care se aseaza transversal inul sau canepa, spre a fi melitate. 5. Scandura mica, dreptunghiulara, care serveste la tasarea pamantului semanat din gradina. – Lat. batt(u)atorium.

bataTOR¹, batatoare, s. n. 1. Bat (sau impletitura in forma de palma) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curata de praf. 2. Bat subtire, la un capat cu o rotita de lemn cu gaurele, cu care se bate laptele prins sau smantana in putinei, ca sa se aleaga untul. 3. Parte a melitei pe care se asaza, transversal, inul sau canepa, spre a fi melitate. 4. Unealta de gradinarie folosita pentru apasarea pamantului dupa semanat, alcatuita dintr-o scandura mica dreptunghiulara, prevazuta cu un maner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.