intelege (inteleg, inteles), vb. – 1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. – 2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. – 3. A afla, a sti. – 4. A profita, a se alege cu ceva. – 5. A admite, a accepta. – 6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. – 7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. – 8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. – 9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg. Lat. intelligere (Puscariu 880; Candrea-Dens., 873; REW 4482; DAR), cf. alb. delgoń. In celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Der. neinteles, adj. (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, s. n. (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, vb. (a presupune, a fi inteles de la sine), pe baza fr. sousentendre; intelegere, s. f. (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, s. f. (dezacord; conflict); intelegut, adj. (inv., stiut, cunoscut); intelegut, s. n. (inv., cunoastere, inteligenta); intelegator, adj. (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adj. (lipsit de intelegere; neascultator). – Der. neol. inteligent, adj., din fr. intelligent; neinteligent, adj. (prost); inteligenta, s. f., din lat. intelligentia; inteligibil, adj., din fr. intelligible; subinteles, s. n., pe baza fr. sous-entendu. Intelepciune, s. f., (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce lat. intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-Dens., 875; DAR); intelept, adj. (care este inzestrat cu intelepciune; inv., cunoscator; inv., cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adv., cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-Dens., 874; DAR). – Der. neintelept, adj. (imprudent, nebun); inteleptesc, adj. (intelept, chibzuit); intelepteste, adv. (cu intelepciune); neintelepteste, adv. (in chip imprudent); intelepti, vb. (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, s. f. (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adj. (intelept), pe baza sl. premądru; preaintelepciune, s. f. (inv., intelepciune), pe baza sl. premadrosti.

topoti, topotesc, vb. IV (reg.) a netezi cu palma; bate, a ciocani.

APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme in semn de multumire, de aprobare, de admiratie. ♦ Tranz. A-si exprima multumirea, aprobarea, admiratia fata de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.

bataTOR¹ ~oare n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palma. 2) Parte a putineiului in forma de bat, prevazut cu o scandura mica gaurita la un capat, cu care se bate smantana pentru a alege untul. 3) Parte a batatoarei sau a melitei pe care se asaza canepa sau inul pentru a fi batute sau melitate. /<lat. batt[u]atorium

A FATUI ~iesc tranz. 1) (suprafete) A face sa devina neted si frumos (prin diferite operatii). ~ un perete. 2) (piei dupa tabacire) A curata de impuritati. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste fata; a palmui. /fata + suf. ~ui

A LEPSI ~esc tranz. reg. 1) A lovi cu palma; a bate cu palma (peste fata); a pal-mui. 2) A turti prin lovituri de palme. /Din leapsa

PUMN ~i m. 1) palma inchisa cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul in masa v. A bate. A se bate cu ~ul in piept v. A SE bate. A rade in ~i a rade pe furis (cu bucurie) de cineva. A plange in ~i a plange de necaz (nevazut de nimeni). A-i pune (sau a-i vari) cuiva ~ul in gura a-l forta pe cineva sa taca. 2) Lovitura data cu palma inchisa strans. A trage un ~. 3) Caus alcatuit din cele doua palme alaturate si semiindoite. 4) Cantitate de ceva cat poate incapea intr-un asemenea caus. Un ~ de graunte. /<lat. pugnus

APLAUDA vb. I. intr. A bate din palme (in semn de admiratie, de multumire etc.). ♦ tr. A-si exprima multumirea, admiratia etc. prin aplauze. [Pron. -pla-u-, p.i. aplaud. / < lat. applaudere, cf. fr. applaudir].

ciupai³, ciupaiesc, vb. IV (reg.) 1. a bate cu palmele in apa; a se balaci. 2. a bate pe cineva.

plasa, plasez, vb. I (inv.) a bate din palme.

pliscait, -a, adj. (reg.; despre oameni) lovit, batut cu palma.

porozau, porozauri, s.n. (reg.) 1. nisip; nisip fin, praf, cenusa folosite in loc de sugative. 2. (in forma: poraziu) nisip amestecat cu var folosit la spoit. 3. palma de batut covoarele, facuta din nuiele de alun.

APLAUDA vb. I. intr. a bate din palme. II. tr. (fig.) a-si exprima multumirea, entuziasmul, prin aplauze. (< lat. applaudere, dupa fr. applaudir)

plesni (plesnesc, plesnit), vb. – 1. A se crapa, a se despica. – 2. A trosni, a plescai. – 3. A se sparge, a se rupe. – 4. A se prapadi, a muri. – 5. A pocni (din bici). – 6. A palmui, a izbi, a bate. Sl. plesnąti „a bate din palme” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 265; Conev 95). – Der. plesnet, s. n. (trosnet, pocnet); plesnitoare, s. f. (petarda; sficiul biciului); plesnitura, s. f. (pocnitura; crapatura, despicatura; trosnet, lovitura de palma); plesnitor, s. n. (Arg., ochi); pleasna, s. f. (sfichi).

APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme in semn de multumire, de aprobare, de admiratie. ♦ Tranz. A-si exprima multumirea, aprobarea, admiratia prin aplauze. [Pr.: -pla-u-] – Fr. applaudir (lat. lit. applaudere).

aplaud, a -a v. tr. (fr. applaudir, d. lat. applaudere). bat din palme in semn de aprobare: a aplauda un actor. Fig. Aprob: a aplauda o propunere.

cotobanesc (ma) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabati-sea, a face tumbe; sirb. kobacati se, a tropoi [!]; bsl. kobacati, a merge in brinci, a se catara, kobaciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacati, a bate din palme, rut. bacikati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. Ma trudesc prea mult pina sa reusesc (ma mocosesc, ma bosincesc, ma puchinesc, ma bunghinesc): m´am cotobanit un ceas pin´am gasit piperu´n camara. Nord. Opun rezistenta, ma burzuluiesc: s´au pus de pricina si nu voiau sa dea cartea, au prins a se cotobani (Kir. Sez. 30, 202). – In sud ob. ma botocanesc.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

batATORIT², -A, batatoriti, -te, adj. 1. (Despre un teren) batut, batucit. 2. (Despre palme sau maini) Cu bataturi. – V. batatori.

batATORIT², -A, batatoriti, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare si neted; batut², batucit, tasat. 2. (Despre palme sau maini) Cu bataturi (2). – V. batatori.

TAPOTA, tapotez, vb. I. Tranz. A bate usor tesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.

TAPOTA vb. I. tr. A bate usor tesuturile cu palma, pentru masaj. [< fr. tapoter].

bataTOR¹, batatoare, s. n. 1. Bat (sau impletitura in forma de palma) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curata de praf. 2. Bat subtire, la un capat cu o rotita de lemn cu gaurele, cu care se bate laptele prins sau smantana in putinei, ca sa se aleaga untul. 3. Parte a melitei pe care se asaza, transversal, inul sau canepa, spre a fi melitate. 4. Unealta de gradinarie folosita pentru apasarea pamantului dupa semanat, alcatuita dintr-o scandura mica dreptunghiulara, prevazuta cu un maner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).

bataTOR¹, batatoare, s. n. 1. Bat, lopatica (impletita) in forma de palma etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curata de praf. 2. Suport folosit pentru batutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Bat subtire, la un capat cu o rotita de lemn cu gaurele, cu care se bate laptele prins sau smantana in putinei, ca sa se aleaga untul; matca, brighidau. 4. Parte a melitei pe care se aseaza transversal inul sau canepa, spre a fi melitate. 5. Scandura mica, dreptunghiulara, care serveste la tasarea pamantului semanat din gradina. – Lat. batt(u)atorium.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.

CARABANI, carabanesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se cara, a o sterge. 2. Tranz. (Reg.) A cara (1). ◊ Expr. A carabani cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a carabani cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe si indesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. cek arabayi (literal „trage-ti caruta”), influentata de a (se) cara.

A JNAPAI jnapai tranz. pop. A bate (cu varga sau cu palma), producand zgomote puternice. /jnap + suf. ~ai

DOS ~uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

TAPOTA vb. tr. a bate usor, rapid si ritmic tesuturile cu palma, ca tratament prin masaj. (< fr. tapoter)

MANGAIA, mangai, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) usor (si repetat) cu palma in semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. si refl. A cauta sa(-si) aline sau a(-si) alina mahnirea, durerea, suferinta etc.; a (se) consola, a (se) incuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfata, a incanta. [Pr.: -ga-ia] – Lat. *manganeare.

surchidi, surchidesc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hartui, a sacai. 3. a mustrului, a certa. 4. a smuci, a tranti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arsicele sau zarurile, facandu-le sa se invarteasca. 8. (despre distante; in forma: surchida) a masura cu palmele.

MANA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)

A MANGAIA mangai tranz. 1) (mai ales copii) A netezi usor cu palma in semn de afectiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afectiune durerea, mahnirea, suferintele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere si brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie si admiratie; a fermeca; a incanta; a vraji; a fascina. Peisajul iti mangaie privirea. /<lat. manganeare