Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
MONETIZA, monetizez, vb. I. Tranz. (Rar) A transforma metalul in moneda, a bate moneda. – Din fr. monetiser.

MONETIZA vb. I. tr. A transforma metalul in moneda, a bate moneda. [< fr. monetiser].

MONETIZA vb. tr. a transforma metalul in moneda, a bate moneda. (< fr. monetiser)

moneta (monete), s. f. – Ban de metal. – Var. moneda. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Galdi 211). – Der. monetar, adj.; monetarie, s. f. (locul unde se fabrica moneda); monetiza, vb. (a bate moneda; a mercantiliza).

MONEDA, monede, s. f. Ban de metal (rar de hartie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mica); maruntis. ◊ Expr. A bate (sau a taia, a face) moneda = a emite bani de metal. a bate moneda (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plati (cuiva) cu aceeasi moneda = a raspunde (cuiva) printr-o comportare similara. (Fam.) Asta e moneda platita, se spune despre o intamplare neplacuta survenita in viata cuiva ca o pedeapsa pentru fapta sau faptele rele facute; fapta si rasplata. [Pl. si: monezi.Var.: moneta s. f.] – Din ngr. monedha.

MONETARIE ~i f. 1) Intreprindere de stat unde se bat monedele. 2) Arta si tehnica baterii monedelor. 3) Cantitate mare de monede. /moneta + suf. ~arie

steamp (-puri), s. n.1. Mai, pisalog, pilug, ciocan de lemn. – 2. Baros. – 3. Masina de spart pietre, asemanatoare dirstelor. – 4. Presa de batut monede. Germ. Stampfe (Mindrescu 89; Borcea 210; Graur, BL, III, 43; Galdi, Dict., 195). Interventia sl. stąpa (Cihac, II, 393) este improbabila. – Der. stempar, s. m. (Trans., muncitor care sparge pietrele scoase din mina); stemparita, s. f. (Trans., nevasta de stempar); stempari, vb. (a sparge minereu).

teapa (-tepe), s. f.1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (moneda)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapa, s. f. (taietura in partea de jos a copacului pentru a-i marca directia de cadere la taiere; margine, tiv; cep), a carui der. din v. germ. tappagerm. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabila. Legatura dintre teapa si sl. cepu (Conev 65) nu este posibila; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabila.

IOAN VODA CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politica de intarire a autoritatii domnesti, lovind in interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) si de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. Refuzand sa plateasca Portii un bir sporit, in apr. 1574 a inceput razboiul antiotoman, infrangand, la Jiliste (apr. 1574) o armata turco-munteana. A patruns apoi in Tara Romaneasca, inscaunandu-l pe Vintila-Voda, dar, tradat de o parte a boierimii, a fost infrant la Iezeru Cahulului si la Roscani (iun. 1574), fiind ucis de turci in chinuri groaznice. A dezvoltat comertul, a batut moneda proprie, a intarit armata.

RONDELA, rondele, s. f. 1. Piesa de metal, de lemn, de mase plastice etc. in forma de placa plata circulara, perforata sau neperforata, avand uneori fetele profilate, cu intrebuintari diverse. ♦ Capacel in forma de disc din carton subtire, care acopera alicele intr-un cartus de vanatoare. ♦ Disc metalic folosit la confectionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Portiune din trunchiul unui arbore, de forma cilindrica, folosita pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea varstei arborilor doborati etc. [Var.: rondea s. f.] – Din fr. rondelle.

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).

moneda ~ e f. 1) Semn banesc de metal (mai rar de hartie) admis si utilizat intr-o tara. 2) Ban marunt de metal; maruntis. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plati cu aceeasi ~ a raspunde cu o comportare similara. [G.-D. monedei] /<ngr. monedha, it. moneta

moneda s. f. 1. ban care are curs legal intr-un stat. ♦ hartie ~ = bani de hartie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plati (cuiva) cu aceeasi ~ = a se comporta fata de cineva la fel cum s-a comportat si el intr-o situatie asemanatoare. (< ngr. moneda)

tinta (-te), s. f.1. Cuisor, stift. – 2. Pioneza. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretentie. – 5. Stea, pata de par alb in fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pana, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cętamoneda” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. tintar, s. n. (filiera fabricantilor de cuie; un anumit joc de societate); tintat, adj. (cu stea in frunte); tintes, adj. (bun ochitor); tintui, vb. (a se bate in cuie; a fixa, a imobiliza); atinti (var. tinti, atinta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita tinta).

mardi (mardesc, mardit), vb. – A bate, a chelfani. Tig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvint de argou, ca si der. mardeala, s. f. (bataie); mardeias, s. m. (bataus). Din acelasi participiu provine tig. mardo, pl. marde „caldarusa”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (moneda de un leu).

bate vb. 1. a atinge, a lovi, (pop. si fam.) a mustrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipani, (fam.) a chelfani, a ciomagi, (fig. si adesea glumet sau ir.) a aghesmui, a altoi, a barbieri, a croi, a freca, a imblati, a mangaia, a manji, a netezi, a peria, a pieptana, a scarmana, a scarpina, a tarnosi, a tarnui, (arg.) a cafti, a mardi. (Cine te-a ~?) 2. v. izbi. 3. v. lovi. 4. v. ciocani. 5. v. batatori. 6. a se lovi, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.) 7. v. facalui. 8. v. roade. 9. (inv.) a semna. (~ moneda.) 10. v. birui. 11. v. izbandi. 12. v. intrece. 13. v. lupta. 14. a se intrece, a se lupta, a se masura. (Hai sa ne ~ in lupta dreapta.) 15. a dangani, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserica.) 16. v. palpita. 17. v. sufla. 18. a trage. (Arma ~ departe.) 19. v. pedepsi. 20. v. lumina.