batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.

BALON, baloane, s. n. 1. Aerostat alcatuit dintr-o invelitoare impermeabila umpluta cu un gaz mai usor decat aerul, caruia i se poate atasa o nacela. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a-si bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ jucarie de cauciuc foarte subtire, mai ales in forma de sfera, umpluta cu aer sau cu un gaz usor. ♦ (Sport) Minge. 2. (In sintagma) Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun; fig. vorba goala, amagitoare. 3. Vas sferic de sticla, intrebuintat in laborator in anumite operatii chimice. ♦ (In sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevazut cu un tub de aspiratie si intrebuintat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

BATjocURA, batjocuri, s. f. Luare in ras, bataie de joc; vorba, fapta, lucru de ras, de ocara, de insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras, a deveni ridicol. [Var.: batjocora s. f.] – Refacut din batjocuri (pl. lui batjoc inv. „bataie de joc” < bate + joc).

BASCALIE s. f. (Arg. si fam.; in expr.) A lua (pe cineva) in bascalie sau a face bascalie (de cineva) = a-si bate joc (de cineva), a face de ras pe cineva. – Et. nec.

BASCALIOS, -OASA, bascaliosi, -oase, adj. (Fam.; despre oameni) Care isi bate joc de cineva sau ia in ras pe cineva; (despre manifestari ale oamenilor) care denota luarea in ras a cuiva sau a ceva. – Bascalie + suf. -os.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie usoara, luare in ras, gluma batjocoritoare. ◊ Expr. A lua in zeflemea = a-si bate joc de cineva, a lua in ras. – Din tc. zevklenmek.

MENDRE s. f. pl. (Fam.; in expr.) A-si face mendrele (cu cineva) = a) a-si face toate gusturile, a-si satisface capriciile; a-si face de cap; b) a-si bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.

RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate in evidenta ridicolul, a face pe cineva sau ceva sa apara ridicol, a-si bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TARBACA s. f. (Fam.; in expr.) A da (sau a lua) in (sau la, prin) tarbaca = a) a bate zdravan; b) fig. a batjocori, a ocari; a-si bate joc de cineva, a da in tarbaceala. – Din tarbaci (derivat regresiv).

PEPELEA s. m. (Pop.) Om istet, glumet si poznas, care isi bate joc de toti. – Din n. pr. Pepelea.

PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. A lua in ras pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-si bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

MISTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., in expr.) A lua (pe cineva) la misto = a-si bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din tig. misto.

TARBACI, tarbacesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi in bataie. ♦ Fig. A ocari; a-si bate joc de cineva. 2. (Reg.) A framanta noroiul in timpul mersului. ♦ Refl. A se murdari (cu noroi). – Cf. tabaci.

RASPAR s. n. 1. (In loc. si expr.) in raspar = a) impotriva directiei firesti in care creste parul pe capul si pe corpul fiintelor; b) impotriva directiei unui curs de apa sau a unui agent fizic in miscare; c) potrivnic, ostil; echivoc. In rasparul... = in ciuda..., in pofida... A lua (pe cineva sau ceva) in raspar = a) a-si bate joc (de cineva sau ceva), a lua in ras; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge in raspar = a-i merge cuiva rau, a intampina greutati. 2. (Rar) Rafuiala. – Ras- + par¹.

RANJI, ranjesc, vb. IV. Intranz. si (reg.) refl. 1. (Despre animale) A-si arata amenintator dintii, a marai aratandu-si dintii. 2. (Despre oameni) A-si arata dintii intr-o grimasa de rautate, de batjocura, de prostie etc. ♦ A rade silit, fortat, fara veselie. ♦ (Rar) A-si bate joc de cineva. – Din bg. ramza „a marai”.

RAS¹, rasuri, s. n. Actiunea de a rade si rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimata printr-o miscare caracteristica a fetei si a gurii, insotita de un sunet specific, nearticulat; raset. ◊ Expr. De ras (sau de rasul lumii) = de ocara, de batjocura; ridicol. A lua (pe cineva) in ras = a-si bate joc (de cineva). A-si face ras de cineva (sau de ceva) = a-si bate joc de cineva sau de ceva. ♦ (Rar) Sunet in cascade, scos de unele pasari. – Lat. risus.

SUCALI, sucalesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicali. 2. (Fam.) A-si bate joc de o treaba, a lucra de mantuiala. – Din sucala.

BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone

BATjoc ~uri n. inv. bataie de joc. /a bate + joc

BASCALIE f. pop. : A lua pe cineva in ~ a-si bate joc de cineva. [Art. bascalia; G.-D. bascaliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

RUPT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival v. A RUPE si A SE RUPE. ◊ ~ de oboseala foarte ostenit. ~ de foame foarte flamand. Rade ~tul de carpit se spune despre cel care isi bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este indepartat, instrainat. ~ de viata. /v. a rupe

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

cebalui, cebaluiesc, vb. IV (pop.) 1. a ameti, a zapaci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocarti, a macelari, a casapi. 3. a-si bate joc de cineva.

piglui, pigluiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre rufe, haine) a calca (cu fierul de calcat). 2. (fig.; despre oameni) a-si bate joc, a zeflemisi.

povod, povoduri, s.n. (inv. si reg.) 1. mars, calatorie. 2. convoi. 3. (inv.) motiv, cauza, pricina. 4. (despre cai; in expr.) a duce in povod = a duce de capastru; a lua in povod = a lua de capastru. 5. (despre oameni; in expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua in povod = a-si bate joc, a lua in ras.

purlui, purlui, vb. IV (reg.) 1. a-si bate joc; a batjocori. 2. a porecli.

ratui, ratuiesc, vb. IV (reg.) 1. a rama (porcul). 2. a-si bate joc, a lua peste picior.

RIDICULIZA vb. tr. a scoate in evidenta ridicolul, a-si bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)

marafet (marafeturi), s. n. – 1. (Inv.) Indeminare, dibacie. – 2. (Inv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, viclesug. – 4. Capcana, cursa, prefacatorie, intriga. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Seineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet si rus. marafety podpuskati „a-si bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 il considera de origine obscura si care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, inselator); marafetui, vb. refl. (a se purta).

BALON, baloane, s. n. 1. Aerostat alcatuit dintr-o invelitoare impermeabila care se umple cu un gaz mai usor decat aerul si caruia i se ataseaza o nacela. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a-si bate joc de cineva. ♦ Obiect de cauciuc foarte subtire, de obicei sferic, umplut cu aer sau cu un gaz mai usor, cu care se joaca copiii. ♦ (Sport) Minge. 2. (In expr.) Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun. 3. Vas sferic de sticla intrebuintat in anumite operatii chimice. – Fr. ballon.

BASCALIE s. f. (Fam., in expr.) A lua (pe cineva) in bascalie = a-si bate joc (de cineva).

batjocuresc si (ob.) baj- v. tr. (d. batjocura). Ocarasc cu epitete aspre. Ofensez, injosesc, imi bat joc. – Si batjocoresc.

batjocura si bajocura f., pl. i (d. bat si joc, adica „bataie de joc”). bataie de joc, deriziune. A lua in batjocura, a lua in ris. A ajunge de ris si de batjocura, in mare deriziune, intr’o stare jalnica.

MART¹ s. n. invar. (In expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a ramane) mart = a) a bate (pe cineva) sau a fi batut categoric la jocul de table, de carti sau la alta intrecere; b) a intrece sau a fi intrecut, a depasi sau a fi depasit categoric; c) a face sau a fi pus in situatia sa nu mai poata obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marti s. n.] – Din tc. mars.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.

POARCA, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafa. 2. joc de copii, la care unul dintre jucatori, numit porcar, impinge cu un bat spre o groapa o minge, o bila etc., in timp ce ceilalti jucatori incearca sa-i opreasca trecerea; p. ext. minge, bila etc. cu care se joaca ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.

ciurca¹ s.f. (reg.) 1. batul cu care se bate mingea in jocurile copiilor; vajla. 2. vaca slaba ca un bat.

mesa adv. – 1. batut la unele jocuri de carti. – 2. (In expresii) Inselat. Ngr. μέσα „inauntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au bagat mesa, din ngr. τoν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit.

tisti interj. – Exprima ideea de saritura neasteptata. – Var. tusti. Creatie expresiva, cf. fis(t). – Der. tisni (var. tisni), vb. (a izvori, a iesi; a iesi in sus cu putere, a emana), in loc de *tistni, cu suf. expresiv -ni; tisnitor, adj. (care izvoraste, care emana cu avint); tisnitura, s. f. (salt, saritura; suvoi); tusca, s. f. (batista cu noduri cu care se bat cei ce pierd la anumite jocuri; varietate de oi); tispoaca (var. tismoaca), s. f. (posirca; Mold., lapte acru); tistoaca, s. f. (tinerica, domnisoara); tosca (var. tosca), s. f. (sac, desaga), comtaminat cu tasca.

bateliste f. (d. bat). Est. Ocol, tarc de vite. batatura unde se joaca hora, loc bataturit, loc de adunare, de intilnire. bataie (suflare) a vintului. V. batiste si vieliste.

hali, halesc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a sterpeli. 2. a inghiti repede si lacom; a manca, a halpacai. 3. (la jocul cu mingea) a arunca si prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).

atu si atuu n., pl. atuuri (fr. atout d. a tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare [!] care le taie si le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf.

joc ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

smocai, smocai si smocaiesc, vb. IV (reg.) 1. a trage de par, a bate tragand de par, a scarmana. 2. (despre in, canepa) a smulge din pamant (in bataie de joc). 3. (despre puii de animale) a suge cu lacomie, zbatandu-se; a smocoti. 4. (despre sugari) a misca buzele, imitand suptul; a smocoti.

tinta (-te), s. f. – 1. Cuisor, stift. – 2. Pioneza. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretentie. – 5. Stea, pata de par alb in fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pana, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „moneda” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. tintar, s. n. (filiera fabricantilor de cuie; un anumit joc de societate); tintat, adj. (cu stea in frunte); tintes, adj. (bun ochitor); tintui, vb. (a se bate in cuie; a fixa, a imobiliza); atinti (var. tinti, atinta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita tinta).

TOBA s. I. 1. (MUZ.) darabana, (rar) tambur, (inv. si reg.) baraban, barabanca, (inv.) tampina. (bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. si sud-vestul Transilv.) sfarca. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cartile de joc.)

boiste f. (vsl. boiiste, loc de lupta. V. boinic). Azi (si zboiste). Vest. Loc de joc sau de zburdat p. boi, lupi, zine (rev. I Cgr. 9, 186). bataie, depunerea icrelor (la pesti). A bate boiste, a se imparechea (pestii). Nord. Boistean.

concina f., pl. i (vsl. konicina, sfirsit, moarte. V. concenie). bata-l concina, un blestem glumet: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bata-l concina! (Sez. 33, 21). – Si concina, pl. i si e (rus. koncina, sfirsit, moarte, de unde si ngr. kontsina, jocu concinii). Un joc de carti foarte simplu.

topuz (-ze), s. n. – 1. Maciuca, buzdugan. – 2. Buzdugan batut cu pietre nestemate, insemn al domnitorilor din Munt. si Mold. – 3. Lovitura la talpi cu topuzul (1). – 4. Piatra cea mai mare dintre cele cinci cu care se joaca un joc de copii. – Mr. topuze. Tc. topuz (Roesler 577; Seineanu, II, 364; Lokotsch 2090; Ronzevalle 117), cf. ngr. τοπούζι, alb., bg., sb. topuz.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). bataie de joc, deriziune.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob