SCAPARA, scapar, vb. I. Intranz. 1. A produce scantei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scantei prin ciocnire. ◊ Expr. Cat ai scapara din amnar = extrem de repede. A-i scapara (cuiva) picioarele (sau calcaiele) = a fugi foarte repede; a-i sfarai calcaiele. A scapara din picioare = a bate din picioare; a fi nerabdator. A-i scapara cuiva buza (sau buzele, maseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. si intranz. (Despre foc si flacari) A arunca, a imprastia scantei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A aparea, a se ivi deodata, fulgerator. ◊ Expr. A-i scapara (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc in minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scanteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scanteietoare. ◊ Expr. A-i scapara (cuiva) ochii = a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte furios; c) a simti o durere foarte puternica. – Et. nec.

straifui, straifuiesc, vb. IV (reg.) 1. (in forma: strefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a inlesni tararea bustenilor. 2. (despre busteni) a tari cu ajutorul animalelor de tractiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi in mers cu un picior de altul. 4. (refl.; in forma: strofui; despre cai) a bate din picioare.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. picior. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

A STALCI ~esc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-si ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a facalui; a tabaci; a stropsi; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, incalcand grav corectitudinea fireasca; a poci; a schingiui. /<sl. sutlatiti

stoflosi, stoflosesc, vb. IV (reg.) a tropai; a bate (din picioare).

cotonog (cotonoaga), adj. – 1. Schiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „schiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Lowe 81; DAR). – Der. cotonoaga (var. chitonog, chitonag), s. f. (tarus); cotonogi, vb. (a ramine schiop; a contracta o boala de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeala, s. f. (bataie, pedepsire; boala a oilor, ale caror copite se crapa ca urmare a umezelii).

TRAGLA, tragle, s. f. 1. Targa de lemn folosita pentru carat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosita la caratul fanului. 2. Unealta pentru adunat paiele la stog si pentru curatat aria de gunoi. ♦ Unealta cu coada lunga pentru scos jarul si cenusa din soba sau din cuptor. 3. Unealta alcatuita dintr-o scandura si o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedala, pentru a speria pestele de sub pietre. – V. traga.

AEQUA PULSAT PEDE (lat.) bate deopotriva cu piciorul – Horatiu, „Ode”, I, 4, 13: „Pallida mors aequa pulsat pede pauperum tabernas regumque turres” („Moartea palida bate cu piciorul deopotriva la colibele saracilor si la palatele regesti”). Anticii isi anuntau sosirea batand cu piciorul in usa.

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.

IZBI vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a pali. (A ~ cu toporul in lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. tranti. 5. a repezi, a tranti. (A ~ usa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toti peretii; ploaia ~ in acoperis.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 10. v. imbranci. 11. a (se) tranti, (pop. si fam.) a (se) bufni, a (se) busi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvarli.

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

cutreiera (cutreier, cutreierat), vb. – 1. A strabate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinari, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contribulāre „a bate grinele cu picioarele” (Puscariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evolutia sensului, cf. tribulatie si Seineanu, Semasiol., 159; Cortes 127. – Der. cutreierator, adj. (vagabond, nomad); cutreieratura, s. f. (hoinareala, vagabondaj).

MACAU s. v. baston, bata, ciomag, cotor, maciuca, picior, radacina, toiag.

pilug², piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.

PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. A lua in ras pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-si bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

TRIPLUSALT s.n. Saritura in lungime la care dupa primul salt se cade pe piciorul cu care s-a batut, la al doilea pe celalalt picior, al treilea salt terminandu-se pe ambele picioare. [Cf. fr. triple-saut, it. triplo-salto].

ratui, ratuiesc, vb. IV (reg.) 1. a rama (porcul). 2. a-si bate joc, a lua peste picior.

TRIPLUSALT s. n. (sport) saritura in lungime la care, dupa primul salt, se cade pe piciorul cu care s-a batut, la al doilea, pe celalalt picior, al treilea salt terminandu-se pe ambele picioare. (dupa fr. triple-saut)

FALANGA³ ~ge f. 1) (in feudalism) Instrument de tortura constand dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi batut la talpi. 2) bataie la talpi aplicata acestor condamnati. /<ngr. falangas

COTONOGI, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravan pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se imbolnavi de picioare; a schiopata. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

paturi, paturesc, vb. IV (pop.) 1. a impaturi; a aranja, a potrivi; a indrepta, a netezi (obiectele de imbracaminte). 2. (refl.) a se aseza in straturi, a se tasa, a se indesa. 3. a calca in picioare (culcand la pamant). 4. a apasa, a bate, a batatori.

batTEMENT bat-MAN/ s. n. (coregr., scrima) miscari ale piciorului liber inainte, inapoi sau lateral, cu sau fara deplasare de pe sol. (< fr. battement)

BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos care se gaseste in corpul oamenilor si al animalelor si in care se strang unele secretii ale organismului. Basica fierii. ♦ Basica (1) (scoasa din corpul animalelor) uscata si intrebuintata la facutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al pestilor, de forma unui balonas, plin cu un amestec de gaze care le ajuta la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida. De vant batut, ars de soare Si cu basici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflatura mica, plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. (Neobisnuit) Glob de sticla; balon. [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

BATUTA, batute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin batai ritmice din maini si din picioare) si al melodiei dupa care se executa. – V. bate.

MANUSA s. 1. v. toarta, (reg.) baier. (~ a unui vas.) *2. (inv.) branca. (Vechiul instrument de tortura numit ~.) 3. v. bata. 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mana, stalpusor. (~ la caruta.) 5. (TEHN.) (reg.) mana, picior, popic, tepusa. (~ la sanie.)

aligni (-nesc, -it), vb. – 1. A sufla vintul. – 2. A schiopata. Ngr. λιχναίνω „a slabi, a debilita”. Sensul 2 nu este inca bine individualizat, caci este nevoie sa se precizeze: aligneste cu piciorul sau aligneste de un picior. Acest uz lipseste din majoritatea dictionarelor (DAR, Dame, Candrea), dar este comun, mai ales in Mold. (cf. fata subreda de sanatate, caci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indica drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vintul”. Cf. lihni.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un stiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare, etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac¹, in loc de smicula, ca si in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmiculāre < mica)

batTEMENT s.n. (Coregr.; scrima) Nume dat unor miscari ale piciorului liber inainte, inapoi sau lateral, cu sau fara deplasare de pe sol. [Pron. bat-man. / < fr. battement].

A ZDUPAI ~iesc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele in timpul mersului sau alergarii; a face „zdup-zdup”; a tropai. 2. tranz. (persoane) A bate producand un zgomot. /zdup + suf. ~ai

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

bataTURA, bataturi, s. f. 1. Teren batatorit (in fata casei) pe care nu creste iarba; p. ext. ograda, curte. 2. Ingrosare a pielii de pe maini sau picioare din cauza unei frecari repetate. ◊ Expr. A calca (pe cineva) pe batatura = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supara. 3. bateala. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -atura.

PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inima, tample, puls etc.) A bate repede si cu putere (de oboseala, de emotie, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre fiinte) A tasni, a o zbughi pe neasteptate (de undeva). ♦ A sari brusc in picioare. – Din zvac.

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inima, tample etc.; la pers. 3) A bate repede si cu putere (de oboseala, de emotie, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre fiinte) A sari, a tasni, a se repezi pe neasteptate. ♦ Spec. A sari brusc in picioare. – Zvac + suf. -ni.

A ZVACNI ~esc intranz. 1) (despre inima, tample, puls) A bate mai repede si mai puternic decat de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre fiinte) A face o miscare rapida si pe neasteptate; a tasni. 3) A se ridica brusc in picioare. /zvac + suf. ~ni

MANA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi