DARABANA, darabane, s. f. 1. Toba (mica). ◊ Expr. a bate darabana = a divulga, a da in vileag un secret; a bate toba. a bate darabana in (sau pe) ceva = a bate ritmic in ceva. A vinde (sau a cumpara) la darabana = a vinde (sau a cumpara) la mezat. A face (cuiva) spatele darabana = a bate zdravan (pe cineva). 2. Roata de transmisie facuta din lemn, folosita in anumite instalatii de sapare a sondelor. – Din ucr., pol. taraban.

darabanci(c), s.m. (reg., inv.) omul care batea darabana (v.).

darabana f., pl. e (turc. daraban, bataie de toba; rut. pol. taraban, toba). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amindoua partile c’o pele foarte intinsa in care se bate cu doua bete ca sa rasune (toba mica) si care se intrebuinta in armata ca sa dea cadenta mersului (si azi inca pin sunetu ei se cheama cumparatorii la mezat). Fig. a bate darabana, a bate toba, a divulga la toata lumea. – Si bar- iar in sud tar-. V. buhai n., si timpana.

darabangiu m. (d. darabana). Est. Tobosar, cel care bate darabana. – In sud tar- (rut. tarabaniscik).

darabana ~e f. Toba mica. ◊ A bate ~ in (sau pe) ceva a bate cadentat cu degetele in ceva (cu nervozitate sau de nerabdare). A bate ~a a) a divulga un secret; b) a raspandi stiri neverificate. /<ucr., pol. taraban

TOBA s. I. 1. (MUZ.) darabana, (rar) tambur, (inv. si reg.) baraban, barabanca, (inv.) tampina. (bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. si sud-vestul Transilv.) sfarca. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cartile de joc.)

darabana (darabane), s. f. – Toba. – Var. daraban, baraban, baraban(c)a, barabanci. Tc. dareban „bataie de toba”, din (arab.) darb „lovitura” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „toba”, rus. baraban „toba”, al carui fonetism explica var. – Der. darabus, s. m. (bat de toba); darabangiu, s. m. (persoana care bate la toba).