STOFA, stofe, s. f. Tesatura de lana sau de fibre sintetice, mai groasa decat panza, intrebuintata pentru confectionarea imbracamintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Predispozitie, aptitudine, talent. ◊ Expr. a avea stofa = a avea calitati deosebite (intr-un anumit domeniu). [Var.: stofa s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

CATIFEA ~ele f. 1) stofa avand fata acoperita cu fire scurte si dese. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de stofe. [Art. catifeaua; G.-D. catifelei] /<turc. katife, ngr. katifes

MANSON s.n. 1. Obiect accesoriu de imbracaminte facut din blana sau din stofa, avand doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. Piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea de la capatul unui tub care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau a unei gauri a anvelopei. 3. Invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

CAPISON s.n. 1. Un fel de gluga (de lana tricotata sau confectionata din stofa groasa) avand unul sau doua colturi. 2. (Constr.) Aparatoare la cosul de fum. [Var. capson, capuson s.n. / < fr. capuchon].

TARCAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; baltat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fara gust. /<ung. tarka

COVERCOT s.n. stofa de lana, avand o tesatura deasa. [< engl., fr. covercoat].

COVERCOT s. n. stofa de lana avand o tesatura deasa. (< engl. covercoat)

biurou n., pl. uri (fr. bureau, masa de scris, dim. d. bure, stofa groasa de linacare se intinde pe biurouri). Masa de scris. Camera in care lucreaza functionarii: biurou unui ministru. Sectiune administrativa a unui minister si functionarii ei. Locu unde se reunesc comisiunile unei adunari. Stabiliment public: biurou de posta. Prezidentu, viceprezidentu si secretarii unei adunari. Cabinet de contabili, de functionari superiori ai unei administratiuni particulare. Biurourile camerei senatului, acelea care studiaza diferite chestiuni la ordinea zilei. Biurou de plasare, biurou care se ocupa de servitori, guvernante s.a. – Si birou (pop.).

SAL ~uri n. 1) Obiect de imbracaminte, constand dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura speciala, impodobit cu broderii sau cu franjuri, purtat de femei, pe umeri sau pe cap. ◊ Guler-~ guler rasfrant, avand revere intregi, rotunjite. 2) inv. stofa fina de lana, produsa in Orient. 3) inv. Fasie din astfel de stofa, cu care barbatii isi legau capul sau mijlocul. /<turc. sal

CANAPEA s.f. 1. Divan ingust, imbracat in stofa sau in piele, care are de obicei un spatar si brate; sofa. 2. Felie de paine prajita in unt, pe care se pun felii de salam, sunca, icre etc. [< fr. canape, cf. germ. Kanapee].

BALTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; tarcat. 2) (despre animale) Care are asemenea par; tarcat. 3) fam. (despre haine, stofe, tesaturi etc.) Care este colorat fara gust, in prea multe culori tipatoare. Basma ~ta. ◊ A umbla dupa boi ~ti a umbla fara rost. /<lat. balteatus

cararat, -a adj. (d. carare). Munt. Vargat, dungat cind ar trebui sa fie omogen (vorbind de o stofa).

colorez v. tr. (lat. coloro, -are). Vapsesc [!], boiesc, dau coloare: a colora o stofa. Fig. Dau aparenta frumoasa unui lucru rau: a colora o minciuna.

stofa ~e f. 1) Tesatura calitativa, mai ales de lana. ◊ A avea ~ a fi inzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa

REIAT, -A adj. (Rar; despre stofe) Cu dungi (in relief); vargat. [Pron. re-iat, pl. -ati, -ate. / < fr. raye].

afin m. (d. afina). Un copacel cu frunze verzi dintate, cu flori rosiatice, cu fructe negre albastrii dulci si cam acrisoare (vaccinium myrtillus). In Siberia se face din fructele lui un rachiu concentrat. In med. ele se recomanda contra diareii, disenteriii, scorbutului si varsarii de singe. Din ele se fac si conserve si siropuri, iar cu sucu lor, ros inchis, se coloreaza vinurile si stofele.

antimis n., pl. uri si e (vsl. antimisu, mgr. antiminsion, d. lat. antimensium). O bucata de stofa patrata sau rectangulara, pe care e zugravit Hristos mort, iar cele patru colturi cei patru evanghelisti si pe care se pune potiru. (Fara antimis nu se poate oficia liturghia).

PAROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre fiinte sau parti ale corpului lor) Care are (mult) par; cu (mult) par; pilos. 2) Care este acoperit cu par. stofa ~oasa. /par + suf. ~os

barhet si barhet n., pl. uri (germ. barchet, barchent, barchant, barragan, d. ar. barrakan; rus. barhat, rut. barhat; ung. barsony, catifea. V. barson). O stofa de bumbac groasa si catifelata care imiteaza lina. Bas. (barhata). Catifea. V. bombastic.

catifea f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifes; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofa, de ordinar de matase, cu firele drept in sus, dese si foarte moi si netede. V. plisa.

amoniac n., pl. uri (vgr. ammoniakon, d. Ammon, numele lui Joie in Egipt, de unde se aducea amoniacu, scos dintr' o ferula). Chim. Un gaz incolor volatil cu miros patrunzator, compus din azot si idrogen (Az H₃). Solutiune de amoniac, cu care se cauterizeaza muscaturile insectelor si serpilor si se curata stofele fine de grasime din substante animale putrezite. A fost descoperit de Kunckel la 1612. Are o greutate atomica de 17, o densitate de 0,589, se licheface [!] la -40° la presiunea ordinara, ferbe [!] la +37,7° si se solidifica la -75°.

CLIN¹ ~i m. (in croitorie) Bucata de stofa triunghiulara sau trapezoidala folosita ca parte componenta la un obiect de imbracaminte. ◊ A nu avea nici in ~, nici in maneca a nu avea nici o legatura cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu

MANECAR ~e n. Haina scurta (de stofa, de blana sau de panza), cu sau fara maneci, purtata de tarani. /maneca + suf. ~ar

camelot n., pl. uri (fr. camelot, d. pv. camelot, care vine d. ngr. kamiloti, stofa grosolana de par de camila. V. camblot). O stofa groasa care se facea odinioara din par de camila, apoi din par de capra, iar azi din lina. V. sallu.

APLICAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A APLICA. 2) (despre stiinte) Care are aplicare nemijlocita in practica. Fizica ~ta. 3): Broderie ~ta broderie care se executa aplicand bucatele de stofa, fixandu-le. /v. a aplica

RULETA s. f. 1. panglica de panza sau de otel gradata, folosita pentru masurarea distantelor, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate. 2. obiect in unele jocuri de noroc, dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. ♦ ~ ruseasca = joc de noroc cu puternica implicatie psihopatologica, in care partenerii mizeaza pe insasi viata lor, indreptand spre tampla un pistol automat incarcat cu un singur glonte, care are o pozitie necunoscuta. 3. mic instrument dintr-o rotita dintata, in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, in bucatarie la taierea aluatului etc. 4. curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa, cu care este coplanara. (< fr. roulette)

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori tipatoare; colorat fara gust. ♦ (Ir.) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

ARS, -A, arsi, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezinta o arsura. ◊ Expr. A sari (ca) ars = a sari repede (de surprindere, de spaima, de indignare). ♦ Carbonizat in parte sau integral; distrus sub actiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mancare arsa. stofa arsa. ♦ Care a fost supus actiunii focului (cu un scop anumit). Caramida arsa. ♦ (Despre oameni) Care are pielea inrosita, parlita sau basicata de soare; (despre pielea oamenilor) inrosit, parlit sau basicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, parjolit (de soare, de seceta etc.). 3. Fig. (Despre inima, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.

EPITAF, epitafuri, s. n. 1. Inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p. ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane. 2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitafion, fr. epitaphe.

CIUIN (‹ tc.) s. m. Planta medicinala perena din familia cariofilaceelor, inalta de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice si flori albe sau roz; are un continut bogat de saponina; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Radacina se foloseste la fabricarea sapunurilor si pentru spalarea stofelor si matasurilor.

stofa s. f. 1. tesatura din lana, din fire sintetice etc. mai groasa ca panza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calitati deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale, rar despre pasari) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. V. pestrit. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fara gust. ♦ (Ir., despre oameni) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

agem m. (turc. ar. Agem, Pers). Vechi Pers. Un semn in notele muzicale orientale. S. n., pl. uri. Un fel de stofa.

ETUI, etuiuri, s. n. Cutiuta sau toc din piele, stofa, carton, material plastic etc., in care se pastreaza unele obiecte (mici si fragile) pentru a le proteja si care are forma adaptata acestor obiecte. [Pr.: -e-tui] – Din fr. etui.

MANTA ~le f. 1) Haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. Haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta

CLIN, clini, s. m. 1. Bucata (triunghiulara, trapezoidala etc.) de panza sau de stofa, folosita in croitorie ca piesa componenta a unui obiect de imbracaminte sau ca adaos pentru a largi o imbracaminte. ◊ Expr. A nu avea nici in clin, nici in maneca (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legatura (cu cineva). 2. Petic de pamant sau de padure in forma de triunghi sau de forma ingusta. [Pl. si: (n.) clinuri] – Din sl. klinu.

clin m. (bg. rus. pol. klin, cui, clin, d. vsl. klinu, cui). Bucata de pinza ori de stofa din care se compune o rochie ori o umbrela sau care se pune unei haine ca s´o largesti. A nu avea cu cineva nimica nici in clin, nici in mineca (bg. ni vu klin, ni vu rykav), a nu avea nimica comun cu el, nici o relatiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fasie [!] de pamint (mosioara) intre altele.

MANECAR, manecare, s. n. 1. Haina taraneasca scurta, de stofa, de blana sau de panza, cu sau fara maneci. 2. Pernita sau scandura imbracata in panza, pe care se calca manecile unei haine. – Maneca + suf. -ar.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

RULA vb. I. tr. 1. a deplasa un corp prin rostogolire. ◊ (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea rotilor sau a rolelor pe o cale fixa. ◊ a parcurge un anumit numar de kilometri cu un autovehicul. 2. a infasura, a face sul. ◊ (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesa din stofa etc. 3. a face sa circule (fonduri banesti). II. intr. 1. (despre filme) a fi proiectat pe ecran. 2. (despre ciclisti, atleti) a alerga relaxat si uniform. 3. (despre nave, avioane) a se balansa in sens transversal; a avea ruliu. (< fr. rouler)

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza, de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de prima necesitate, doreste sa aiba altele, mai putin utile sau inutile. ♦ Boneta, scufita. ♦ (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti; caita. ◊ Expr. (In superstitii) A se naste cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).

RULA vb. I. 1. tr. A infasura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesa din stofa etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roti. ♦ A parcurge un anumit numar de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face sa circule (fonduri banesti). 5. intr. (Despre ciclisti si atleti) A alerga relaxat si uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanta pe roti. ♦ (Despre nave, avioane) A se inclina dintr-un bord intr-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Frantuzism) A insela, a escroca, a jecmani pe cineva. [< fr. rouler].

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

STEAG ~uri n. 1) Piesa de stofa atasata la un suport, purtand culorile, emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamura. ~ olimpic. ◊ A duce ~ul a fi fruntas. A tine sus (sau a inalta) ~ul a lupta activ pentru o cauza. ~ de lupta a) conceptie care calauzeste activitatea cuiva; b) cauza pentru care lupta cineva. A fi (sau a se gasi, a se afla) sub ~ a face armata. A cobori ~ul a renunta la lupta; a capitula. A ridica (sau a scoate) ~ alb a cere pace; a se preda. 2) (in Moldova medievala) Mica unitate militara, avand drapel propriu. [Monosilabic] /<sl. stegu