SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. si tranz. A creste sau a face sa creasca; a (se) mari, a (se) inmulti. 2. Intranz. A progresa, a inainta, a avea spor². 3. Intranz. (Inv.) A-si da silinta, a se zori. ♦ Tranz. A impinge, a imboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerand); a flecari, a sporovai. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa usor, de a avea randament in munca; progres. ◊ Loc. adj. si adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fara spor = fara randament; putin; incet. ◊ Expr. a avea spor = a realiza, a produce mult in timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formula de urare adresata cuiva care lucreaza sau merge la lucru. 2. Abundenta, belsug, prosperitate; folos, castig. 3. Crestere, marire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezinta o crestere, o marire, un adaos. – Din sl. sporu, bg. spor.

MOCOSIT, -A, mocositi, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care lucreaza prea incet. care nu are spor la lucru. – V. mocosi.

sporITOR, -OARE, sporitori, -oare, adj. (Rar) Care are spor², care progreseaza. – spori + suf. -tor.

sporNIC, -A, spornici, -ce, adj. 1. Imbelsugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care tine mult, care nu se consuma repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbaret. spornic la vorba. 2. Care are spor² la treaba; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuieste o actiune cu spor², care se face cu spor²; la care se lucreaza cu spor². – Din sl. sporĩnu.

A SPORI ~esc 1. tranz. (in numar, volum sau intensitate) A face mai mare; a mari; a majora. ~ productia. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (in numar, volum sau intensitate); a adauga. 2) a avea spor. /Din spor

sporNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care are spor; care sporeste. Munca ~ca. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consuma repede; care tine mult. 3) Care exista din belsug; imbelsugat; abundent. /<sl. sporinu

GONIDII s.f.pl. 1. Alge care traiesc in simbioza cu ciuperci, formand impreuna licheni. 2. spori ai unor bacterii. [Sg. gonidie. / < fr. gonidies, cf. gr. gone – samanta].

nespornicie s.f. (inv.) faptul de a nu avea spor (intr-o actiune, intr-o lucrare), de a nu putea progresa.

spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundenta, belsug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporu „uger”, sporinu „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mari, a creste, a majora; a se intinde; a se intensifica, a se mari; a se inmulti, a se multiplica, a se largi, a se derula; a trancani; a flecari; a prospera; a inainta, a progresa; a folosi); sporis, s. n. (verbina, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporis; sporitor, adj. (prosper, care sporeste); spornic, adj. (care are spor, care progreseaza; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fara folos).

RANDAMENT s. 1. potential. (A crescut ~ul productiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. v. productivitate. (sporirea ~ului la hectar.) 4. v. eficacitate.

MICROspor s.n. Nume dat anumitor spori masculini ai criptogamelor vasculare. [< fr. microspore, cf. gr. mikros – mic, spora – samanta].

GASTEROMICETE/GASTROMICETE s. f. pl. grup de ciuperci bazidiomicete ai caror spori se formeaza in interiorul unui corp fructifer inchis, in forma de stomac. (< fr. gasteromycetes, gastromycetes)

HIMENOMICETE s. f. pl. ciuperci bazidiomicete ai caror spori se formeaza pe un himeniu expus la soare. (< fr. hymenomycetes)

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

INDESI vb. a creste, a se ingrosa, a se inmulti, a spori. (Randurile s-au ~.)

RANDAMENT ~e n. 1) Raport dintre efortul depus si rezultatul unei actiuni. ~ al productiei. 2) Caracteristica a eficientei unui sistem tehnic, bazata pe raportul dintre energia folosita util si energia consumata de acest sistem. 3) Capacitate de productie (a unui muncitor, a unei masini etc.) intr-o unitate de timp; spor; productivitate. A nu avea ~ la lucru. /<fr. rendement

HAPLOspor s. m. spor simplu, cu nucleul avand numarul complet de cromozomi. (< fr. haplospore)

CRIPTOGAMA, criptogame, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Grup mare de plante inferioare, lipsite de flori, care au drept caracteristica inmultirea prin spori; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. 2. Adj. Care apartine criptogamelor (1), privitor la criptogame. – Din fr. cryptogame.

MARI vb. 1. v. creste. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creste, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. inmulti. 9. a creste, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Si-a ~ averea.) 11. a creste, a se inmulti, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a prisosi, a se multi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creste, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creste, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adanci. 19. v. glorifica. 20. v. preamari.

A CASTIGA castig 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobandi prin munca (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obtine prin munca sau prin lupta sustinuta. ~ simpatia publicului. ~ bunavointa colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obtine inregistrand victorie. 2. intranz. 1) A avea un castig. 2) A-si spori valoarea (sau continutul, greutatea etc.). /<lat. castigare

ADANCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se infunda, (Transilv.) a se zgaura. (Ochii i s-au ~ in cap.) 3. v. casca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creste, a (se) intensifica, a (se) mari, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile s-au ~.)

EXTINDE vb. 1. a (se) intinde. (Se ~ pe o suprafata tot mai mare.) 2. a creste, a (se) largi, a (se) mari, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafetele cultivate s-au ~ la ...) 3. a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati, a (se) mari. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. a se intinde, a se lati, a se propaga, a se raspandi, (rar) a palalai, (pop.) a merge, (inv. si reg.) a palai, (inv.) a sari. (Focul s-a ~ si la curtea vecina.) 5. v. raspandi.

A SE INDESI pers. 3 se ~este intranz. 1) A deveni mai des. Respiratia s-a ~it. Plimbarile se ~esc. Ploaia se ~este. 2) (despre lichide) A deveni mai dens; a se ingrosa. 3) (despre multimi de persoane) A spori numeric; a se inmulti. Randurile s-au ~it. /in + des

PALINOLOGIE s.f. Disciplina biologica avand ca obiect studiul polenului si al sporilor. [Gen. -iei. / < fr. palynologie, cf. gr. palyno – a risipi, logos – stiinta].

PALEOPALINOLOGIE s.f. Ramura a palinologiei care are ca obiect cercetarea geologica bazata pe studiul sporilor si al polenului fosil. [Gen. -iei. / cf. fr. paleopalynologie].

PALEOPALINOLOGIE s. f. ramura a palinologiei, avand ca obiect cercetarea geologica bazata pe studiul sporilor si al polenului fosil. (< fr. paleopalynologie)

TEHNICITATE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦ spor de tehnicitate = suma adaugata la retributia anumitor angajati care au o pregatire profesionala speciala sau care executa (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din fr. technicite.

spor s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

A AMPLIFICA amplific tranz. 1) A face sa se amplifice. 2) (valori electrice, acustice, optice) A spori in intensitate; a intensifica; a inteti; a mari. [Sil. am-pli-] /<lat. amplificare, fr. amplifier

PALINOLOGIE s. f. 1. ramura a botanicii care se ocupa cu studiul polenului si al sporilor. 2. stiinta care se ocupa cu reconstituirea mediului fizic unde au evoluat omul si societatea umana de la primele inceputuri. (< fr. palynologie)

MAJORA vb. a creste, a (se) mari, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ pretul; preturile s-au ~.)

ACOTILEDONAT, -A, acotiledonati, -te, adj. (Despre plante) Cu embrionul lipsit de cotiledoane. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasa de vegetale care n-au embrion format inainte de germinare si care se inmultesc prin spori; (si la sg.) planta care face parte din aceasta clasa. – Dupa fr. acotyledone.

ASEXUAT, -A, asexuati, -te, adj. (Despre plante si animale) Care nu are caractere de apartenenta la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuata = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexue.

A TRESARI tresar intranz. 1) A avea o miscare involuntara momentana (din cauza unui e******t neasteptat). 2) (despre inima) A-si spori pentru moment ritmul si intensitatea. /<fr. tresaillir

CRESTE vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.

MALTHUSIANISM s.n. Teorie reactionara care sustine teza falsa ca, in timp ce mijloacele de existenta nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia creste in proportie geometrica si ca deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural si biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog si economist englez].

spor¹ ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

DEBIT², debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoana creditata. 2. Coloana intr-un registru de contabilitate sau intr-un extras dintr-un asemenea registru, in care se inscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) suma inscrisa in aceasta coloana. – Din fr. debit, lat. debitum.

ACOTILEDONAT, -A adj. (Despre plante) Care are embrionul fara cotiledoane; acotiledon. // s.f.pl. Clasa de plante cu embrionul neformat inainte de germinare, a caror inmultire se face prin spori; (la sg.) planta din aceasta clasa. [Cf. fr. acotyledone(s)].

sporOZOAR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasa de protozoare caracterizata prin prezenta stadiului de spor¹ in faza lor de dezvoltare, care traiesc ca paraziti intracelulari, producand boli grave la oameni si la animale; (si la sg.) animal care apartine acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaires.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) situatie favorabila in evolutia unei actiuni, in starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Mai) de Doamne-ajuta = (mai) de seama, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita de catre cei credinciosi la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajuta = (mai) de seama, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.

SINDICAT s.n. 1. Organizatie de masa care reuneste pe baza de adeziune voluntara oameni ai muncii din intreprinderi sau institutii si care are drept scop sa lupte pentru satisfacerea revendicarilor economice si politice ale membrilor sai. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie economica monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si uneori achizitionarea materiilor prime se fac in comun, cu scopul de a elimina pe concurenti si de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].