MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

A TANJI ~esc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slabiciune. 2) A avea o boala neidentificata (fara a cadea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna in dezvoltare (din cauza conditiilor nefavorabile). /<sl. tonziti

RESIMTI vb. IV. 1. tr. A simti (din nou). 2. refl. A simti consecintele, urmarile, o slabiciune etc. ♦ A avea urmari. [P.i. resimt. / dupa fr. ressentir].

RESIMTI vb. I. tr. a simti puternic (o senzatie fizica, un sentiment). II. refl. a simti unele consecinte neplacute, o slabiciune etc. ◊ a avea urmari. (dupa fr. ressentir)

A SE SFARSI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se ispravi; a se termina. 2) A avea drept sfarsit; a se incheia; a se termina. 3) A pierde forta si energia ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a deceda; a raposa. /<sl. suvurusiti, svrusiti

A SE CONSUMA ma consum intranz. (despre persoane) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfarsi; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere

A SE ISTOVI ma ~esc intranz. 1) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se sfarsi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana nu mai ramane nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

LANCEZI, lancezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla intr-o stare de slabiciune sau de moleseala; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activitati) A stagna. – Din lanced.

LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzatie de sfarseala, de slabiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rau (de foame, de oboseala etc.) [Var.: aligni vb. IV] – Et. nec.

SFARSEALA s. 1. v. extenuare. 2. moleseala, slabiciune, (reg.) zalezitura. (E nedormit si simte o ~ greu de invins.) 3. (reg.) lesiala, lesie, lesuiala. (Un c*****c care are o senzatie de ~.) 4. lesin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lihneala. (~ unui om infometat.)

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.

DEFECT s., adj. 1. s. cusur, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu, (livr.) carenta, racila, tara, (pop. si fam.) betesug, (reg. si fam.) hiba, (reg.) madea, teahna, (Olt., Munt. si Mold.) ponos, (inv.) greseala, lichea, nedesavirsire, rautate. (Are nenumarate ~.) 2. s. v. anomalie. 3. s. v. patima. 4. s. v. defectiune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)

slabie¹, slabii, s.f. (inv.) 1. (pop.) slabiciune, debilitate fizica. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tarie morala, de energie si de fermitate in actiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahna, narav, patima, viciu. 5. (reg.) lipsa (de avere), nevoie, neavere, saracie.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.

NEPUTINTA, neputinte, s. f. 1. Faptul de a nu avea forta, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a actiona; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. si adv. Cu neputinta = a) imposibil; irealizabil; b) (in mod) imaginar, ireal. 2. Lipsa de putere fizica, de forta, de energie; slabiciune, nevolnicie; spec. stare proasta, suferinta provocata de boala sau de batranete; p. ext. (mai ales la pl.) batranete; boala; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinta = a se scapa pe el. – Ne- + putinta.

A SE TINE ma tin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cadea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tata-sau. 4) A nu se indeparta (de ceva) conformandu-se. ~ de lege. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de indeletnicire) ~ de munca. ◊ ~ de ale sale a continua sa procedeze in felul sau. ~ de casa a duce o viata casnica; a nu fi usernic. ~ la distanta a) a merge la o oarecare departare dupa cineva sau dupa ceva; b) a fi putin sociabil. 2) (sugereaza ideea de dainuire a insusirii sau a imprejurarii exprimate de cuvantul din imbinare) ~ mandru. ◊ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slabiciune fizica; b) a fi beat. /<lat. tenere