PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A se impune prin numar, forta, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea intaietate, a domina, a predomni. – Din fr. predominer.

intaia vb. I (inv.) a avea intaietate fata de cineva; a da cuiva intaietate, prioritate.

precadea, vb. II (inv.) a avea intaietate fata de altcineva sau fata de altceva.

PREVALA vb. I. intr. a avea intaietate, preponderenta; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr. prevaloir, lat. praevalere)

PRIMA vb. intr. a avea intaietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)

PRIMA, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) a avea intaietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. si refl. A renunta la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva sa aiba intaietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva pana la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale in scopuri stiintifice sau utilitare. ♦ (In antichitate) A jertfi fiinte, dupa anumite ritualuri, ca prinos adus divinitatii. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.

PRIMA vb. I. intr. a avea intaietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].

intaietate s. f. Insusirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) intaietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -ta-ie-] – Intai + suf. -atate.

PRIMAT¹ n. 1) Caracter prim; intaietate. ◊ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanta primordiala; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat

PRIMOGENITURA s. f. intaietate, prioritate pe care o are (in unele tari) cel dintai nascut dintre mai multi frati in dobandirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogeniture.

A RIVALIZA ~ez intranz. 1) A fi rival; a lupta pentru intaietate intr-un domeniu. 2) A avea aproximativ sanse egale de izbanda; a sta pe aceeasi treapta. /<fr. rivaliser

PREFERA vb. tr. a alege intre doua sau mai multe posibilitati, a da intaietate unei situatii, unei persoane; a avea predilectie. ♦ de ~t = preferabil. (< fr. preferer)

intaietate f. Insusirea de a fi intaiul (in timp, in rang, in drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A tine ~ea. [Sil. -ta-ie-] /intai + suf. ~etate

DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupari sau colectivitati; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobandirea unui lucru, pentru intaietate, a fi in concurenta, in rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre intreceri, competitii sportive) A avea loc; a se desfasura. – Din fr. disputer, lat. disputare.

CONCURENTA s.f. 1. Rivalitate, lupta intre industriasi sau intre comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. Intrecere, lupta pentru intaietate. ◊ A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, urmarind acelasi scop ca si el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafete de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence, it. concorenza].

CONCURENTA s. f. 1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere, lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)

KALAM s.n. 1. (Cult. islam.) Pana ascutita de scris cu cerneala; calamus³. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate in secolele VIII-IX e.n., influentata, in principal, de catre scolile teologice (rivale) ale mutazilitilor si asaritilor si care propovaduieste ideea unitatii absolute a lui Dumnezeu, excluzand orice reprezentare antropomorfa a calitatilor sale, liberul-arbitru (de unde rezulta eliminarea responsabilitatii faptelor savarsite de orice persoana), orice atomism legat de invataturile creatiei precum si, in mod metodic, intaietatea argumentatiei rationale in fata celei a faptelor. Kalamul a influentat hotarator si dezvoltarea filozofiei evreiesti, fiind energic combatut de catre filozoful evreu M. Maimonides, care totodata, in disputa pe care o sustine impotriva kalamului, ofera o prezentare sistematica a sa. (cuv. ar. = conversatie, disputa, explicatie) [def. Brockhaus]