TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

CENACLU, cenacluri, s. n. Grup de literati, de artisti etc. legati prin afinitati estetice, temperamentale, care au aspiratii, program estetic comun, uneori o publicatie proprie. ♦ Reunire periodica a unui asemenea grup. [Pl. si: cenacle] – Din fr. cenacle, lat. cenaculum.

SIMPATIZA, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) fata de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizeaza de multa vreme. 2. Intranz. (Cu determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleasi aspiratii, aceleasi idealuri, aceleasi convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupari politice sau a unei miscari (cunoscandu-i si impartasindu-i principiile, actiunile etc.). – Din fr. sympathiser.

NATIONALISM n. Atitudine care are in vedere, in primul rand, apararea drepturilor si aspiratiilor nationale (insotite, in anumite imprejurari, si de xenofobie). [Sil. -ti-o-] /<fr. nationalisme

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui sa ajunga la Corint – Horatiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricaruia ii este dat sa navigheze pana la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternica atractie prin lux si rafinament, dar nu oricui ii dadea mana sa o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilitati materiale sau inzestrare spirituala pe masura unor inalte aspiratii.

PACIFISM (‹ fr.) s. n. Curentul de gandire intemeiat pe umanism si pe rationalismul unor sisteme filozofice iluministe ai carui reprezentanti se pronunta impotriva oricaror razboaie, indiferent de caracterul lor. Considera ca razboaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propaganda in favoarea pacii, avand un rol pozitiv in realizarea unui climat de destindere, de nonviolenta. aspiratiile oamenilor catre pacea universala se regasesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), capatand noi valente in Renastere. In epoca moderna Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate in care au sustinut aceasta idee. Initiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinita de activitatea unor institutii (Societatea Americana pentru Pace, 1828) sau de congrese internationale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 s.a.). In 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou International Permanent de Pace. A. Nobel a instituit intre premiile acordate de Academia suedeza unul destinat militantilor pentru pace. Miscarile pentru pace au devenit si mai puternice in urma conflagratiilor mondiale si a razboaielor din Vietnam, Iraq s.a., O.N.U. si alte organisme europene si mondiale incurajand deschis activitatile pacifiste.

SIMPATIZA vb. I. tr. A avea sentimente de simpatie (1) fata de cineva sau ceva. ♦ intr. A impartasi ideile, sentimentele si aspiratiile cuiva. [< fr. sympathiser].

SIMPATIZA vb. I. tr. a avea sentimente de simpatie (1) fata de cineva sau ceva. II. intr. a impartasi ideile, sentimentele sau aspiratiile cuiva. (< fr. sympathiser)

PORNIRE s. I. 1. plecare, (pop.) porneala, (inv.) purcedere, purces. (~ noastra are loc in zori.) 2. v. plecare. 3. duca, plecare. (E gata de ~.) 4. v. demaraj. II. 1. v. dezlantuire. 2. v. aspiratie. 3. v. imbold. 4. v. entuziasm. 5. v. aptitudine. 6. v. tendinta. 7. v. dusmanie. 8. v. antipatie. 9. v. invidie.

IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor si conceptiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflecta, intr-o forma teoretica, interesele si aspiratiile unor categorii intr-o anumita epoca. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor si conceptiilor care constituie partea teoretica a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Stiinta care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor si al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. ideologie.