AVERTISMENT, avertismente, s. n. 1. Instiintare prealabila, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sanctiune administrativa aplicata unui angajat pentru o abatere disciplinara si prin care se atrage atentia acestuia ca va fi sanctionat mai aspru la o noua abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atentia cuiva sa nu repete o greseala. ♦ Sanctiune aplicata de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar si care, la repetarea abaterii, poate fi urmata de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement.

PISTUI, pistuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A spune „pst” pentru a atrage atentia cuiva, pentru a chema (pe cineva) incet si discret. – Pst + suf. -ui.

SEMNALA, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunostinta prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atentia cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. – Din fr. signaler (dupa semnal).

A ASCULTA ascult 1. tranz. 1) (vorbe, cantece, zgomote etc.) A percepe incordandu-si auzul. ◊ Asculta! se foloseste pentru a atrage atentia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia in vederea solutionarii unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plamanii) A examina ascultand cu urechea sau cu stetoscopul in vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugaminti, dorinte etc.) A lua in consideratie. 2. intranz. A se supune din proprie initiativa; a se conforma. ~ de cei mai in varsta. /<lat. ascultare

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

ABA¹ interj. (Inv.) (In propozitii interogative) exprima mirarea sau atrage atentia cuiva cand i se vorbeste.

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atentia, a preveni pe cineva (ca va suferi consecintele actiunii pe care intentioneaza sa o savarseasca). – Dupa fr. avertir.

AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. A instiinta (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficiala. ♦ A atrage cuiva atentia in legatura cu o problema. 2. Intranz. A-si exprima parerea autorizata intr-o chestiune in care a fost solicitat. – Din fr. aviser.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvant cu care atragem atentia cuiva ca ne adresam lui. 2. (De obicei repetat) Cuvant care exprima mirare. – Din tc. bre.

HEI interj. 1. Exclamatie care exprima o chemare sau prin care se atrage cuiva atentia. 2. Exclamatie care exprima: voie buna, satisfactie, placere, admiratie, nerabdare, rezerva, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamatie care lasa sa se inteleaga ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par sau decat le crede cineva. [Var.: he, hehe interj.] – Onomatopee.

ZEXE interj. (Arg.) 1. Cuvant prin care se atrage atentia cuiva asupra unei primejdii iminente; atentie! 2. Termen prin care cineva isi exprima dispretul fata de o afirmatie pe care o socoteste lipsita de temei; fleacuri! prostii! – Et. nec.

ATENTIONA, atentionez, vb. I. Tranz. 1. a atrage atentia cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. in schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. attentionner.

atrage, atrag, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atractie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitatile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin viclesuguri) pe cineva sa vina sau sa se duca undeva. ◊ Expr. A atrage atentia (cuiva) = a) a face ca atentia (cuiva) sa se indrepte intr-o anumita directie; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simti o atractie (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecinta; a determina. [Perf. s. atrasei, part. atras)] – A³ + trage (dupa fr. attirer).

PREVENI, previn, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atentia asupra consecintelor (negative ale) unor actiuni; a informa in prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua masuri de precautie pentru a inlatura ceva (neplacut); a preintampina. 3. (Rar) A implini dinainte dorintele cuiva. – Din fr. prevenir, lat. praevenire.

PST interj. Cuvant cu care se atrage atentia cuiva sa taca, sa asculte etc. – Onomatopee.

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A baga de seama, a remarca. ♦ A exprima o observatie, a constata. ♦ A atrage cuiva atentia; p. ext. a dojeni, a reprosa. 2. A examina cu atentie, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pandi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVATOR², -OARE, observatori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care observa, cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatii internationale care participa la lucrarile unor conferinte sau organisme internationale, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discutii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa, scruteaza; patrunzator, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greseli etc. savarsite. Nota observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.

MANECA, maneci, s. f. 1. Parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.

GHIONT ~ti m. Lovitura slaba data cu cotul sau cu pumnul (pentru a-i atrage atentia cuiva). [Pl. si ghionturi] /Orig. nec.

SCENA ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

AVERTIZA vb. I. tr. A atrage cuiva atentia, a instiinta in prealabil, a preveni. [< fr. avertir].

OBSERVATOR, -OARE adj. 1. Care observa, scruteaza. ♦ Perspicace, patrunzator. 2. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli etc. savarsite. // s.m. si f. Cel care are misiunea sa observe ceva, sa urmareasca ceva. ♦ Persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatie pentru a asista la lucrarile unei conferinte sau ale unor organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].

AVERTIZA vb. tr. a atrage cuiva atentia, a instiinta in prealabil, a preveni. (dupa fr. avertir)

OBSERVATOR², -OARE I. adj. 1. care observa, scruteaza. ◊ cu spirit de observatie, perspicace, patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli savarsite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmari, a studia stiintific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat, de o organizatie, pentru a asista la lucrarile unei conferinte, organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)

ABA¹ interj. (Inv.) Exclamatie care exprima (in propozitii interogative) mirarea sau cu care se atrage atentia cuiva cand i se vorbeste.

atrage, atrag, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitatile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva sa vina sau sa se duca undeva. ◊ Expr. A atrage atentia (cuiva) = a face ca atentia (cuiva) sa se indrepte intr-o anumita directie; a face atent. 2. A aduce dupa sine, a avea drept consecinta. 3. A exercita o atractie asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrasei, part. atras] – Din a³ + trage (dupa fr. attirer).

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atentia, a preveni pe cineva (ca va suferi consecintele actiunii pe care intentioneaza sa o savarseasca). – Dupa fr. avertir.

BRE interj. 1. (Fam.) Cuvant cu care atragem atentia cuiva ca ne adresam lui. 2. Cuvant care exprima mirare. – Tc. bre.

ZEXE interj. (Arg.) 1. Cuvant prin care se atrage atentia cuiva asupra unei primejdii iminente; atentie! 2. Termen prin care cineva isi exprima dispretul fata de o afirmatie pe care o socoteste lipsita de temei; fleacuri! prostii!

ROGOJINA ~i f. Obiect impletit din rogoz sau din papura, care se asterne pe jos sau se foloseste in scopuri decorative. ◊ (A veni) cu ~a aprinsa pe cap si cu jalba in protap se spune, cand cineva vrea sa atraga atentia asupra unei nelegiuiri. /<bg. rogozina

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

A SE BAGA ma bag intranz. fam. A intra in mod obraznic (undeva). ◊ ~ sub pielea cuiva a cauta sa castige bunavointa sau increderea cuiva pe diferite cai (chiar necinstite). ~ in sufletul cuiva a) a sacai pe cineva cu rugaminti; b) a nu slabi cu dovezi de simpatie (in anumite scopuri). ~ in ochii cuiva a cauta sa atraga cu orice pret atentia cuiva. ~ in vorba a interveni, a se amesteca, nepoftit intr-o discutie. /Orig. nec.

OBSERVATIE ~i f. 1) v. A OBSERVA. ◊ Foaie de ~ document in care sunt inre-gistrate zilnic evolutia bolii unui bolnav si tratamentul aplicat. A tine sub ~ a supra-veghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiectie la o actiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atentia asupra unei greseli. [G.-D. observatiei; Sil. -ti-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis

tusi, tusesc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atentia prin tuse.

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

INTERES s.n. 1. Preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemneaza stimulul fundamental al activitatii umane. 2. Dobanda. ◊ Daune interese = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. Simpatie, inclinare fata de cineva. 5. Placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – intereseaza, priveste].

INTERES s. n. 1. preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. 2. dobanda. ♦ daune e = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. simpatie, inclinare fata de cineva. 5. placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atentia sau a instiinta din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficiala. 2. Intranz. A-si exprima parerea autorizata intr-o chestiune; a decide. – Fr. aviser.

OCHEADA, ocheade, s. f. Privire (semnificativa) aruncata cuiva pe furis; inchidere intentionata a ochilor pentru a atrage atentia asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din ochi² (dupa fr. oeillade).

DISCRET ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care manifesta retinere si neamestec in treburile cuiva. 2) (despre persoane) Care stie sa pastreze o taina. 3) Care nu atrage atentia; nebatator la ochi. Aluzie ~ta. Bijuterii ~te. /<fr. discret

GHIONT, ghionti (ghionturi), s. m. (n.) Lovitura data cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l imbranci, a-i atrage atentia etc.); ghiold, branci². – Et. nec.

A MENTIONA ~ez tranz. 1) A aduce la cunostinta, atragand atentia in mod special; a semnala. 2) A aduce vorba in treacat despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mentiune. [Sil. -ti-o-] /<fr. mentionner

ATRACTIE, atractii, s. f. 1. Inclinare puternica spre cineva sau ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec, ademenire exercitata asupra cuiva. 2. Forta care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 3. Ceea ce atrage atentia, captiveaza, distreaza. [Var.: atractiune s. f.] – Fr. attraction (lat. lit. attractio, -onis).

OBSERVA vb. I. tr. 1. A baga de seama, a remarca. ♦ A atrage atentia, a face o remarca, o observatie. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea actiunile cuiva; a controla. 3. A pandi, a iscodi. [P.i. observ, 3,6 -va. / < cf. fr. observer, lat. observare].

OBSERVA vb. tr. 1. a baga de seama, a remarca. ◊ a atrage atentia, a face o remarca, o observatie. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea actiunile cuiva; a controla. 3. a pandi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

AVIZ, avize, s. n. 1. Instiintare scrisa cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumet) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atentia aceluia care pare sa aiba un interes in problema in discutie. 2. Parere, apreciere competenta emisa de cineva (din afara) asupra unei probleme aflate in dezbatere; rezolutie a unei autoritati competente. – Din fr. avis.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A cauta sa placa, sa atraga atentia, interesul, simpatia unei persoane (de s*x opus) printr-un mod de comportare atragator; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

tist interj. – 1. Pst, ei: serveste pentru a impune tacerea. – 2. Stai, asculta: serveste pentru a atrage atentia. – Var. tist, sst. Creatie expresiva, cf. tisti. – Der. tistui, vb. (a impune liniste, a face pe cineva sa taca; a chema); tistuitura, s. f. (actiunea de a face pe cineva sa taca).

AVIZ, avize, s. n. 1. Document prin care se comunica o instiintare cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumet) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atentia celui care presupunem ca are un interes in problema care se discuta. 2. Parere, apreciere emisa de cineva asupra unei probleme in dezbatere; rezolutie a unei autoritati competente. – Fr. avis.

EXEMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce serveste drept model, ceea ce serveste pentru a ilustra ceva; persoana care, prin calitatile sale, poate servi drept model; pilda. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel incat sa trezeasca si in altii dorinta de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atentia asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a indemna pe altii sa le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care intruneste caracteristicile unei categorii intregi, citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pilda, bunaoara. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemple, lat. exemplum.

MAR² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

A atrage atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). Magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. Marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

DISCRETIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintata. ◊ Expr. A pastra discretia = a nu raspandi o stire, a nu divulga un secret incredintat. ♦ Rezerva in atitudine, retinere in vorbe si in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentia, de a nu soca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. si expr.) La discretie = cat poftesti, cat vrei, fara nici o restrictie, din belsug. A fi (sau a ajunge, a ramane, a pune, a lasa) la discretia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispozitia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretiune s. f.] – Din fr. discretion, lat. discretio, -onis.

PAREA, par, vb. II. Intranz. si refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenta de... ◊ Loc. vb. A-i parea (cuiva) bine = a se bucura. A-i parea (cuiva) rau = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare ca = parca¹. ◊ Expr. Pe cat se pare = pe cat se vede, pe cat se intelege. (Rar) (Impers., introduce o propozitie subiectiva) Parea ca ma aflam intr-un mare oras. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atentia, a impune. 2. A avea impresia, a-si inchipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a gasi. 3. A se insela; a i se nazari. [Var.: (rar) pare vb. III] – Lat. parere.

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus