A SAGETA ~ez 1. tranz. 1) A strapunge cu sageata (ranind sau omorand). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar patrunzatoare. 2) A intepa ca o sageata, producand durere ascutita de scurta durata; a injunghia. 3) fig. (despre ganduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc si cu intensitate. L-a ~at dorul de casa. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii rautacioase; a impunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca sageti cu arcul. 2) A zbura ca o sageata. 3) (despre trasnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

A SCAPARA scapar 1. intranz 1) A produce scantei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a doua corpuri tari). ◊ Cat ai ~ din amnar intr-o clipa. A-i ~ cuiva calcaiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a strafulgera. 4) (despre ochi) a arunca priviri scanteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flamand. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre ganduri,idei etc.) A se ivi fulgerator. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc in minte. 2. tranz. 1) A face sa arda; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scantei) A face sa se imprastie. Flacarile scapara scantei. /Orig. nec.

preumbla, preumblu, vb. I (inv. si pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a indrepta, a arunca (privirea).

CHITI², chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A tinti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o arma); a lovi, a nimeri (tinta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. hititi (apropiat de chiti¹).

ITI, itesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arata putin, pentru un moment sau pe furis. 2. A se uita la ceva pe furis sau in fuga, a arunca o privire fugara si curioasa. – Cf. itii.

DRAGASTOS adj. 1. v. afectuos. 2. gales, languros, tandru. (I-a aruncat o privire ~oasa.)

A CHITI² ~esc tranz. reg. 1) A lua drept tinta (pentru arma); a tinti; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi

A FULGERA¹ fulger 1. intranz. 1) A se produce fulgere (in atmosfera). 2) fig. A aparea pe neasteptate (ca un fulger). Un gand ii fulgera prin minte. 2. tranz. 1) (fiinte, obiecte) A lovi trasnetul; a detuna; a trasni. 2) fig. A lovi iute si cu putere. ◊ ~ cu privirea a arunca o privire rapida si patrunzatoare. 3) fig. A strapunge ca un fulger. L-a fulgerat o idee. /<lat. fulgerare

preumblare, preumblari, s.f. (inv. si pop.) 1. plimbare. 2. aruncare a privirii, indreptare.

chiti (-tesc, -it), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A tinti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. Sb. hitat, hititi „a trage, a s******”, contaminat si in mare parte confundat cu cuvintul anterior (Puscariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s. m. (ochitor; care tinteste bine), prost explicat de Lowe 9 pe baza bg. skitac „vagabond”; chitas, s. m. (ochitor); chiteala, s. f. (ochire, tintire).

arunc, a -a v. tr. (lat. eruncare, a plivi. V. runc. Cp. cu jumulesc). Azvirl, trimet cu forta pin [!] aer: a arunca o peatra [!] peste gard. Dau la o parte, lepad: a arunca gunoiu afara. Fig. Resping: a-l arunca pe dusman peste riu. A-ti arunca ochii, a-ti indrepta privirea spre. A arunca vina pe cineva, a-l invinovati. V. refl. Ma raped: a te arunca la asalt. Ma vars: Prutu se arunca in Dunare (Barb. dupa fr. se jeter). Seman, am asemanare: copilu se arunca spre tata-su, in partea lui tata-su. V. intr. Copiii arunca cu petre [!] in nuc.

FULGERA, fulger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere in atmosfera. ◊ Expr. A tuna si a fulgera = (despre oameni; si la pers. 1) a face scandal; a tranti si a bufni. 2. Intranz. Fig. A scanteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborandu-l cu o lovitura rapida si puternica. ♦ A arunca asupra cuiva o privire iute si taioasa; a tintui, a strapunge cu privirea. – Lat. pop. fulgerare (=fulgurare).

aruncaTURA ~i f. 1) v. A arunca. 2) Distanta la care ajunge un obiect aruncat. ◊ O ~ de bat foarte aproape. Dintr-o ~ de ochi dintr-o privire; dintr-o data; repede. /a arunca + suf. ~atura

A OCHI ochesc 1. intranz. A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a tinti. 2. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a tinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept in tinta; a tinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

privire ~i f. 1) v. A PRIVI. ◊ Cu ~ la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; cautatura. ~ calda. ~ rautacioasa. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesat. A arunca o ~ a privi in fuga. /v. a (se) privi

aruncatura f. Lucru aruncat. Modu de a arunca: strasnica aruncatura. Distanta strabatuta de un lucru aruncat: o aruncatura de bat. Litera aruncata deasupra rindului in alfabetu cirilic. Farmece aruncate in care a calcat unu si s' a inbolnavit, dupa cum crede prostimea. aruncatura de ochi, uitatura (privire) aruncata rapede [!].

SAGETA, sagetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a rani, a ucide cu sageata. ♦ Intranz. A arunca sageti cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simti o durere fizica vie, ascutita. ♦ A provoca sau a simti o emotie puternica si brusca. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascutita, patrunzatoare; a strapunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observatii ironice, rautacioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se misca repede (si in linie dreapta), a trece ca o sageata; a tasni. ♦ A fulgera; a trasni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumina) A imprastia raze. – Lat. sagittare.

A arunca arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare