CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

TOBOSAR ~i m. 1) Persoana care bate toba. 2) inv. Crainic care, batand in toba, aduna lumea pentru a anunta ceva de interes obstesc. /tobas + suf. ~ar

SEMNALA vb. I. tr. A aduce ceva la cunostinta, a anunta ceva; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. [Cf. fr. signaler].

PREFIGURATIE s. f. faptul de a prefigura, de a anunta ceva. (< fr. prefiguration)

PROCLAMA vb. I. tr. 1. a anunta ceva in mod solemn. 2. a sustine, a declara ceva deschis in public. II. tr., refl. a (se) investi in mod oficial cu un titlu. (< fr. proclamer, lat. proclamare)

SEMNALA vb. tr. a aduce ceva la cunostinta, a anunta ceva; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. (dupa fr. signaler)

AFIS, afise, s. n. Instiintare, de obicei imprimata, expusa public, prin care se anunta ceva, prin care se dau informatii in legatura cu viata politica si culturala; afipt. ♦ Gen de arta grafica, cu functie mobilizatoare, de informare, de reclama, de instructaj etc. – Din fr. affiche.

anuntaTOR, -OARE, anuntatori, -oare, adj. (Rar) Care anunta, vesteste sau prevesteste ceva. – anunta + suf. -ator.

PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. a anunta ceva in mod solemn si oficial; a aduce la cunostinta publica (printr-o proclamatie) un fapt de mare importanta si de interes general. 2. A acorda cuiva in mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independenta. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A sustine ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tarie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

MIROSI, miros, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A simti, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (si a raspandi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevesteste, anunta (ceva). 3.Tranz. si intranz. Fig. (Fam.) A presimti, a banui. ♦ Tranz. A dibui, a simti prezenta cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosi vb. IV] – Din sl. mirosati.

AVIZ ~e n. 1) Document prin care se anunta ceva; instiintare. ~ de plata. 2) Parere competenta emisa de cineva asupra unei probleme in discutie. ~ favorabil. /<fr. avis, it. avviso

INSTIINTARE ~ari f. 1) v. A INSTIINTA. 2) Document prin care se anunta ceva; aviz /v. a instiinta

A SUNA sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ◊ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i ~ cuiva scandura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ◊ A-i ~ cuiva la (sau in) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Imi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. ~ din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra in legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. a anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare

MESAGER s.m. 1. Purtator al unui mesaj; persoana care anunta ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat sa se intoarca la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fractiune celulara de acid ribonucleic, care exercita o influenta genetica determinanta asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

PROCLAMA vb. I. 1. tr. a anunta ceva in mod solemn. 2. tr., refl. A (se) investi in mod oficial cu un titlu. 3. tr. A sustine, a declara ceva deschis, in public. [P.i. proclam si -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare].

PRODROMIC, -A adj. 1. premergator, care anunta ceva; simptomatic. 2. (despre poezie) ocazional, scris intr-o limba savanta, cu procedee retorice. (< fr. prodromique, it. prodromico)

BUCIUMA, bucium, vb. I. Intranz. A sufla, a canta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunta, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

PUSCHEA, puschele, s. f. (Pop.) Vezicula dureroasa localizata pe mucoasa cavitatii bucale, mai ales pe limba; puschineata. ◊ Expr. (Fam.) Puschea pe limba(-ti), se spune aceluia care anunta sau prevesteste ceva neplacut, pentru ca prevestirea sa nu se implineasca. – Probabil lat. *pustulella (< pustula).

BUCIUMA², bucium, vb. I. Intranz. A sufla, a canta din bucium. ♦ Tranz. Fig. A anunta, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunta dinainte, care prevesteste ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va intampla. – Prevesti + suf. -tor.

INSTIINTARE s. 1. v. informare. 2. anuntare, incunostintare, vestire, (inv.) publicare, publicatie, publicuire. (~ a ceva facuta cuiva.) 3. v. anunt. 4. v. comunicare. 5. v. informatie. 6. v. nota. 7. v. prevenire.

anuntaTOR, -OARE, anuntatori, -oare, adj. (Rar) Care anunta, vesteste sau prevesteste ceva. Nori anuntatori de furtuna. – Din anunta + suf. -(a)tor.

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A arata intentia de a face rau cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva de la el). 2. A face un gest de amenintare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti ceva rau, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A manifesta fata de cineva intentia de a-i face rau (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva). S-apoi se-ncrunta Si-i amaninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii (ALECSANDRI). 2. A face un gest de amenintare. Spunea ceva si ameninta cu mana (PAS). 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Baltile neasanate ameninta sanatatea locuitorilor. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... Peretii umezi amenintau sa cada (DUNAREANU). 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din intunerec o crima amenintand (ALEXANDRESCU). – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

INFORMARE s. 1. anuntare, incunostintare, instiintare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. v. prevenire. 3. v. documentare.

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atesta identitatea unei persoane. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala, cuprinzand informatii de actualitate si de interes public. 3. Nume dat unei publicatii periodice cuprinzand scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicatie periodica cu caracter oficial, de stat, cuprinzand legi, decrete, decizii etc. 4. Lista cu numele candidatilor la o alegere, cu ajutorul careia voteaza alegatorul. – Fr. bulletin (<it.).

INCUNOSTINTARE s. 1. v. informare. 2. anuntare, instiintare, vestire, (inv.) publicare, publicatie, publicuire. (~ a ceva facuta cuiva.) 3. v. co-municare.

VESTIRE s. 1. v. informare. 2. v. anuntare. 3. anun-tare, incunostintare, instiintare, (inv.) publicare, publicatie, publicuire. (~ a ceva facuta cuiva.) 4. v. prezicere.

PROBLEMATIC, -A adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; indoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecati) Care anunta un raport posibil intre termenii judecatii. 2. Care constituie o problema; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problematique].

PROBLEMATIC, -A I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; indoielnic, nesigur. ◊ (log.; despre judecati) care anunta un raport posibil intre termenii judecatii. 2. care constituie o problema; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la acelasi subiect, domeniu etc.; tematica. (< fr. problematique)

cobesc v. tr. si intr. (d. cobe, cobie; sirb. kobiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a rau, fac a rau: cucuveaua i-a cobit moarte (ceia ce e o credinta falsa, caci ia [!], cind cinta, anunta vreme buna). Gaina asta cobeste a cutit, a stricat ceva ori ma plictiseste cu cotcodacitu si trebuie s´o tai.

INFORMA vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (inv. si reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai aparut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. si Bucov.) a stirici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunta, a aviza, a incunostinta, a instiinta, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.

PROSPECT ~e n. 1) Expunere scurta a continutului unei lucrari in pregatire; plan dezvoltat. 2) Anunt publicat (sub forma unei brosuri, a unei foi simple etc.) care reclama ceva. /<lat., fr. prospectus, germ. Prospekt

INSERA vb. I. tr. 1. A introduce, a adauga ceva intr-un text, intr-un sir de numere etc.; a introduce un anunt intr-un ziar. ♦ A introduce un material in masa altui material. 2. A aseza, a dispune. [< fr. inserer, lat. inserare].

INCUNOSTINTA vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunta, a instiinta, a vesti, (inv.) a publica, a publicarisi, a publicalui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)

INSTIINTA vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunta, a incunostinta, a vesti, (inv.) a publica, a publicarisi, a publicalui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.

VESTI vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. v. anunta. 4. a anunta, a incunostinta, a instiinta, (inv.) a publica, a publicarisi, a publicalui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 5. v. prezice. 6. v. prevesti.

avis n., pl. uri si e (fr. avis, vfr. vis, opiniune, d. lat. visus, vedere). Opiniune, sentiment, parere: avisu judecatorilor. Instiintare, informatiune, anunt, afipt. Instiintare (adresa) pin [!] care o autoritate comunica alteia ca s´a admis ceva (de ex. plata unei sume). – Si aviz.

anuntaRE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. v. informare. 3. incunostintare, instiintare, vestire, (inv.) publicare, publicatie, publicuire. (~ a ceva cuiva.)

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

anunta vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (inv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a incunostinta, a instiinta, a vesti, (inv.) a publica, a publicarisi, a publicalui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.

PREPARA, prepar, vb. I. 1. Tranz. A pregati din timp ceva, a face ca ceva sa fie gata (in vederea unei actiuni sau a unei prelucrari ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata sa... 2. Tranz. si refl. A (se) pregati in vederea unui examen, a unei activitati; a invata temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunta pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A gati (o mancare). – Din fr. preparer, lat. praeparare.

PREGATI, pregatesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva sa fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregati terenul = a crea conditii prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata sa... 2. A instrui, a forma in vederea unei activitati; a da lectii, a medita. ♦ Tranz. si refl. A studia temeinic; a invata. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplacut), a anunta cuiva un lucru pe ocolite. 4. A gati o mancare. – Pre¹- + gati (dupa lat. praeparare sau germ. vorbereiten).