CONTRAMANDA vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispozitie data. [Cf. fr. contremander].

CONTRAMANDA vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispozitie data. (< fr. contremander)

REVOCAT, -A, revocati, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) anulat, abrogat. 2. (Despre functionari publici) Scos din functie. – V. revoca.

CONTRAMANDAT adj. anulat, revocat. (ordin ~.)

REVOCAT adj. anulat, contramandat. (ordin ~.)

CONTRAordin ~e n. ordin prin care se anuleaza un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin

A REVOCA revoc tranz. 1) (legi, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (ministri sau titulari) A inlatura din functie; a destitui. ~ un amba-sador. ~ un functionar. /<fr. revoquer, lat. revocare

CONTRAMANDA vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

A ABOLI ~esc tranz. 1) (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (institutii) A face sa inceteze existenta (printr-un ordin); a desfiinta; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere

A ABROGA abrog tranz. (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare

DECOMANDA vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comanda, un ordin, o invitatie). [P.i. decomand. / < fr. decommander].

REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernamant. [P.i. revoc, 3,6 revoca, conj. revoce. / < fr. revoquer, cf. lat. revocare].

REVOCA vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal. (< fr. revoquer, lat. revocare)

CONTRAMANDARE s. anulare, revocare, (inv.) revocatie. (~ unui ordin.)

REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

REVOCARE s. anulare, contramandare, (inv.) revocatie. (~ unui ordin.)

DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. A anula o comanda, o invitatie, un ordin; a contramanda. – Din fr. decommander.

CONTRAMANDA, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispozitie sau o hotarare; a anula. ♦ A renunta la un proiect, la un plan, la o vizita etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie. 2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din fr. revoquer, lat. revocare.

A CONTRAMANDA ~ez tranz. (legi, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a infirma. /<fr. contremander

A DECOMANDA decomand tranz. rar (dispozitii oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. decommander

A INFIRMA infirm tranz. 1) (acte, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmatii) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare

A anula ~ez tranz. 1) (legi, dispozitii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /<fr. annuler, lat. annullare