spranceana, sprancene, s. f. 1. Fire de par scurte si dese crescute in linie arcuita deasupra orbitei ochiului (pentru a impiedica scurgerea transpiratiei in ochi). ◊ Expr. A increti (sau a incrunta) sprancenele = a fi posomorat sau nemultumit. A ridica sprancenele (sau din sprancene) = a privi mirat, a arata surprindere, nedumerire sau nemultumire. A se uita (sau a pandi) pe sub sprancene = a se uita pe furis. A alege pe (sau dupa) spranceana = a alege ce e mai bun, mai pretios etc. A fi cu ochi si cu sprancene = a fi prea exagerat, prea batator la ochi, prea evident (pentru a putea fi tagaduit). 2. Fig. Muchie, culme, creasta, coama (de deal). 3. Fig. Margine, poala; fasie (de lumina). [Var.: sprinceana s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).

SPRANCENAT ~ta (~ti, ~te) Care are sprancene mari si dese (mai ales negre). /spranceana + suf. ~at

A INCONDEIA ~iez tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramica) A impodobi cu desene (facute cu condeiul). 2) (genele sau sprancenele) A vopsi cu negru; a innegri. 3) fig. (persoane) A prezenta in lumina defavorabila. /in + condei

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

spranceana ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina