dirni (-nesc, -it), vb. – (Banat) a ajunge din urma. Sb. dirnuti (Candrea; Scriban).

Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.

DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De⁴ + satul.

A SE TURLACI ma ~esc intranz. reg. 1) A ajunge turlac (in urma consumarii excesive de alcool); a deveni beat; a se imbata; a se turmenta. 2) A pierde facultatea de a judeca limpede; a se scranti; a se zapaci; a innebuni. /Din turlac

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

islic (islice), s. n. – Caciula de blana sau de postav. Islicul din zibelina era rezervat domnitorului; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul pe care il aveau. Pina la urma, la jumatatea sec. XIX, ajunsese sa fie insemnul distinctiv al lautarilor. – Var. slic. Tc. islik, baslik (Loebel 250; Roesler 593; Seineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. slik. – Der. islicar, s. m. (fabricant de caciuli; boier retrograd); islicarie, s. f. (pravalie de caciuli).

A SE IMBATA ma imbat intranz. 1) A deveni beat; a ajunge in stare de ebrietate (in urma consumarii excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge intr-o stare asemanatoare cu betia (din cauza unor emotii puternice); a se tulbura profund sufleteste. M-am imbatat de bucurie. /<lat. imbibitare

A SE INCREDINTA ma ~ez 1. tranz. (urmat de o propozitie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; a-si da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautie); a capata siguranta; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credinta

A OBOSI ~esc 1. intranz. (despre fiinte) A-si pierde puterile (in urma unui consum de energie); a ajunge in stare de slabiciune; a osteni. 2. tranz. (fiinte) A face sa-i slabeasca puterile; a aduce intr-o stare de slabiciune; a osteni. /<bulg. oboseja, sb. obositi

A OSTENI ~esc pop. 1. intranz. (despre fiinte) A-si pierde puterile (in urma unui consum de energie); a ajunge in stare de slabiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinte) A face sa-i slabeasca puterile; a aduce intr-o stare de slabiciune; a obosi. /<sl. ustanon

A SE TURMENTA ma ~ez intranz. A ajunge in stare de ebrietate in urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se imbata. /<fr. tourmenter

urmaRI, urmaresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dupa cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A tine pe cineva sub observatie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare impotriva cuiva. 2. A se conduce dupa un anumit principiu, dupa o anumita conceptie calauzitoare. 3. A insoti pe cineva sau ceva cu privirile, cu gandul. ♦ A privi ceva in miscare, in desfasurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problema, o tema, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atentie o expunere orala, executarea unei compozitii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – urma + suf. -ari.

REDRESARE, redresari, s. f. Actiunea de a (se) redresa si rezultatul ei. ♦ Actiune prin care o aeronava in coborare ajunge in pozitia de zbor orizontal, in urma comenzilor date de pilot sau a reactiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ in energie electromagnetica de curent continuu. – V. redresa.

A SE LAMURI ma ~esc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (in urma unor investigatii, discutii etc.). 2) (despre persoane) A ajunge sa inteleaga clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a capata contururi clare; a se distinge; a se deslusi. 4) (despre persoane) A ajunge la intelegere (unul cu altul) in urma unor explicatii. /Din lamura

INTRAMAGMATIC, -A adj. (despre minerale) cu cristale consolidate in adancimea scoartei terestre, in interiorul unui bazin magmatic, ajunse la suprafata prin crapaturi sau in urma fenomenelor vulcanice. (< fr. intramagmatique)

DECAZUT, -A, decazuti, -te, adj. 1. Care a ajuns in decadere, in declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (urmat de determinari introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neindeplinirea in termenul prevazut de lege a unor conditii sau formalitati. – V. decadea.

A SE ALEGE ma aleg intranz. 1) A se reuni intr-un grup; a se grupa. 2) A ramane cu ceva (de pe urma unei actiuni, a unei imprejurari etc.). 3) A ajunge intr-o situatie (de obicei, defavorabila). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

A SE INCRUCISA ma ~ez intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din directii diferite, intalnindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se intersecta. 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se intalni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenta reciproc in urma unui contact, dand nastere unui idiom amestecat. /in + crucis

LAMURI, lamuresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A ajuta pe cineva sa inteleaga sau a intelege, a ajunge sa inteleaga ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la intelegerea unui lucru in urma unei discutii in care s-au dezbatut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face sa fie clar, inteles de cineva; a clarifica, a deslusi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. si refl. (Inv.) A face sa devina sau a deveni curat, lipsit de corpuri straine, pur. – Din lamura.

PENTICOSTAL ~i m. Persoana facand parte dintr-o secta crestina care, in urma posturilor severe si a serviciilor divine foarte lungi, ajunge la stari convulsive. /<engl. pentecostal

REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.

AICI adv. (Si in forma aci) 1. In acest loc, in aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. Pe-aici ti-e drumul! = pleaca! sterge-o!; a plecat, a fugit, a sters-o. (Fam.) Pana aici! = destul! ajunge! A se duce pe-aici incolo = a pleca fara urma; a disparea. 2. In acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotarator. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., cand... cand..., ba... ba... 3. (In expr.) Cat p-aci = aproape sa..., mai ca... [Var.: aci, acia, acilea, acie, aciea adv.] – Lat. ad-hicce.

1) capat n., pl. capete (lat. caput, capitis, pl. capita. V. cap 2). Margine, sfirsit: capatu lumii. Virf: un capat de ata. Muc, rest: capat de luminare, de tigara, de chibrit. Calavie. A pune capat unui lucru, a face sa inceteze, a-l opri. A scoate la capat, a ajunge la rezultat, a termina bine. Pina la capat pina la sfirsit, pina la urma. De la capat, de la' nceput. V. capatii.

FETUS s.m. (Biol.) Produs in urma actului de conceptie al unui animal mamifer, care a depasit stadiul de embrion, dar nu a ajuns inca sa fie nascut; fat. [Scris si foetus. / < fr. foetus, lat. fetus].

acum, adv. – 1. In prezent, in momentul acesta. – 2. Inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.

PURCEDE vb. v. actiona, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, iesi, incepe, indrepta, lua, merge, orienta, pasi, pleca, porni, proceda, proveni, reiesi, rezulta, urma.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

DEPARTE adv. 1) La mare distanta; intr-un loc indepartat. ◊ De ~ din departare. Mai ~ mai incolo, mai la distanta. Nici pe ~ catusi de putin; deloc. Pe ~ pe ocolite; indirect. A ajunge ~ a) a dobandi succes; b) a trece granitele permise. 2) Intr-un moment care a precedat cu mult sau va urma. ◊ Mai ~ in continuare. /de + parte

AICI adv. 1. In acest loc, in aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. (Fam.) Pana aici! = destul! ajunge! Pe aici ti-e drumul! = sterge-o! pleaca! a plecat! a sters-o! A se duce pe-aici incolo = a pleca, a o sterge; a pleca fara urma, a disparea. 2. In acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotarator. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., cand... cand..., ba... ba... 3. (In expr.) Cat pe-aci = aproape sa..., gata-gata sa..., mai ca... [Var.: aci, acia, acilea, aice, aicea adv.] – Lat. ad-hicca.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

A SE TAIA ma tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de taieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, carari) v. A SE INTRETAIA. ◊ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cararile) a ajunge in impas; a nu mai sti cum s-o scoata la capat. 3) (despre textile) A se rupe in directia firului tesut. 4) (despre lapte) A se indesi la fiert ca urmare a alterarii. 5) (despre creme, maioneze) A-si pierde calitatile prin neomogenizarea partilor componente. 6) A deveni mai putin intens. Gerul s-a taiat. ◊ A i ~ pofta a-i trece dorinta de a face ceva. A i ~ (mainile si picioarele) a simti moleseala; a se m**a. A i ~ rasuflarea a i se opri rasuflarea (de frica sau de emotie). /<lat. taliare

A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni

clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

SFARSIT s. 1. v. terminare. 2. v. capat. 3. v. incheiere. 4. incheiere, (inv.) istov. (Dupa ~ul nuntii.) 5. incetare, terminare, (inv. si reg.) spargere, spart. (Dupa ~ul horei.) 6. (inv.) savarsenie. (~ul zilei.) 7. final, urma. (A venit abia la ~.) 8. deznodamant, soarta. (~ul bataliei s-a decis.) 9. deznodamant, epilog, final, incheiere, (livr.) fine. (~ul actiunii unui roman.) 10. coada, fine. (Poanta e plasata la ~.) 11. consumare, epuizare, ispravire, sfarsire, terminare. (~ul tuturor proviziilor.) 12. (fig.) apus. (A ajuns la ~ul vietii.) 13. v. moarte.

INCAPEA, incap, vb. II. Intranz. 1. A fi cuprins intr-un spatiu. ◊ Expr. A nu-si (mai) incapea in piele sau (tranz.) a nu-l mai incapea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mandrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mandru. Nu (mai) incape vorba (sau indoiala, discutie) sau (in forma interogativa) mai incape vorba? = este cert, neindoielnic. ♦ Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊ Expr. A nu-l (mai) incapea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros. 2. (Fam.; in constructii negative, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se impiedica de cineva, a fi nemultumit, stingherit de prezenta cuiva sau a ceva. 3. A trece, a strabate, a patrunde pe undeva. 4. (In expr.) A incapea pe mana (sau pe mainile) cuiva = a ajunge in posesiunea sau la discretia cuiva. – Lat. *incapere.

A AZVARLI azvarl 1. tranz. 1) A face sa ajunga printr-o miscare brusca la o oarecare departare; a arunca. ~ mingea. 2) A indeparta considerand inutil; a arunca. Paharul s-a stricat si l-am azvarlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a arunca. ~ cu bolovani in gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urma); a da cu copita. /v. a zvarli

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

CA² conj. I. (urmat de sa) 1) (exprima un raport final) Pentru ca; asa ca. Pleaca repede, ca sa nu intarzie. 2) (exprima un raport modal) A vorbit asa, ca sa fie inteles. 3) (exprima un raport completiv) Doreste ca sa se reintoarca. 4) (exprima un raport consecutiv) Incat. Prea mare e groapa, ca sa o poti sari. II (in locutiune, exprima un raport temporal de posterioritate) Inainte de. A ajuns acasa inainte ca sa inceapa ploaia. /<lat. qu[i]a

OBSTRUCTIE, obstructii, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat in interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afara; ocluzie, obliterare, obliteratie. ◊ Obstructie intestinala = ocluzie intestinala. 2. Tactica folosita in unele parlamente pentru a impiedica, prin prelungirea artificiala a discutiilor, desfasurarea unei dezbateri, a unei actiuni, a unui proces sau luarea unei hotarari; p. ext. opozitie inversunata. ♦ Act nereglementar comis in unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea, fara ca el insusi sa incerce sa o joace. ♦ Actiune nereglementara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.

Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.