ANTET, anteturi, s. n. Indicatie tiparita in partea de sus a unei foi de hartie sau a unui plic, cuprinzand numele, adresa etc. unei institutii sau ale unei persoane. – Din fr. en-tete.

CONTRAPAGINA, contrapagini, s. f. A doua fata a unei foi scrise sau imprimate. – Contra¹ + pagina.

TALON, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitantier, dintr-un bonier etc. care ramane la cotor dupa ce s-a rupt partea detasabila. 2. Parte a ciorapului care acopera calcaiul, marcata printr-o tesatura mai deasa. 3. Partida la unele jocuri de carti. 4. Fiecare dintre cele doua margini ingrosate si intarite ale anvelopei unei roti. – Din fr. talon.

RECTO s. n. invar. (in opozitie cu verso) Prima pagina a unei foi (scrise, tiparite etc.); pagina din dreapta a unei carti, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

ANTET ~uri n. Indicatie tiparita in partea de sus a unei foi de hartie sau a unui plic, continand numele si adresa unei intreprinderi sau a unei persoane. /<fr. en-tete

COLONCIFRA ~e f. poligr. Cifra plasata in partea de sus sau de jos a unei foi tiparite, care indica numarul de ordine al paginii in cadrul publicatiei date. /<fr. colonne-chiffre

CONTRAPAGINA ~i f. A doua fata a unei foi de hartie (scrise); verso. /contra- + pagina

FATA fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies

PROSPECT ~e n. 1) Expunere scurta a continutului unei lucrari in pregatire; plan dezvoltat. 2) Anunt publicat (sub forma unei brosuri, a unei foi simple etc.) care reclama ceva. /<lat., fr. prospectus, germ. Prospekt

RECTO n. invar. (in opozitie cu verso) Prima fata a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto

VERSO versouri n. Parte din dos a unei foi (tiparite sau scrise); contrapagina. [Art. versoul] /<fr. verso

RECTO s.n. (op. verso) Prima pagina a unei foi (scrise, tiparite). [< fr., lat. recto].

VERSO s.n. (op. recto) Fata a doua a unei foi (scrise sau tiparite); contrapagina, dosul paginii. [< fr. verso, cf. lat. folio verso].

CONTRAPAGINA s.f. A doua fata a unei foi scrise sau tiparite. [< contra- + pagina].

antet (-turi), s. n. – Indicatie tiparita in partea de sus a unei foi de hirtie sau a unui plic, cuprinzind numele, adresa unei institutii sau persoane. Fr. en-tete.

PAGINA s.f. 1. Fata a unei foi de registru, de carte, de revista etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fete. 2. (Fig.) Moment, eveniment, intamplare din viata cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].

dring interj. – Exprima zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. dringa, dranga, sdring(a). Mr. sdring. Creatie expresiva. Se intilneste cu dring, s. n. (bat incovoiat pentru batut lina), din sl. d***u „bita”, astfel incit este greu de stabilit daca dring, s. n. (drimba) provine dintr-unul din aceste doua cuvinte. Pentru posibila legatura semantica intre „bita” si „drimba”, cf. lat. tignum „bita”, cava tigna „trasura”; fr. guimbarde „trasura” si „drimba”; sl. drǫgu › rus. d***a „targa” › droaga, s. f. (Mold., caruta), droanga, s. f. (Mold., clopotel). Totusi, Cihac, II, 101 si Candrea deriva acest cuvint de la sb. drnda „oblinc”, iar Conev 67 din bg. drankam „a bate clopotele”; dupa Scriban ar fi doar var. de la drimba. Der. (s)drangani (var. dringai, mr. sdinginescu), vb. (a rasuna, a zornai; inv., a bate din palme; a cinta prost la un instrument muzical; a cinta la drimba); (s)dranganeala (var. (s)dranganitura), s. f. (danganit); sdranganel, s. m. (clopotel); (s)drangalau, s. f. (crai, curtezan), cf. dragalau. Cf. drimba.

CONTRAPAGINA s. f. a doua fata a unei foi scrise sau tiparite. (< contra¹- + pagina)

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

PAGINA s. f. 1. fata a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viata cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, marimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

RECTO² s. n. prima pagina a unei foi (scrise, tiparite). (< fr., lat. recto)

VERSO s. n. fata a doua a unei foi (scrise sau tiparite); contrapagina. (< fr. verso, lat. /folio/ verso)

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A lega impreuna colile sau foile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc. (punandu-le intr-o coperta moale). 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. – Din fr. brocher.

FRUNZARI, frunzaresc, vb. IV. Tranz. A intoarce repede foile unei carti, ale unui dosar, etc., cercetandu-le in fuga; a citi superficial, a rasfoi; a foileta. – Frunza + suf. -ari.

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

FALT, falturi, s. n. 1. Cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. 2. Fiecare dintre bucatile mici de piele care cad in urma prelucrarii pieilor la masina de faltuit. 3. Taietura, scobitura facuta pe marginea unei scanduri, a unei tigle etc., pentru a permite imbinarea cu alta scandura, tigla etc. cu o taietura corespunzatoare. ♦ Indoitura facuta de-a lungul marginii unei foi de tabla subtire, pentru a permite imbinarea cu alta foaie; p. ext. imbinare astfel realizata. 4. (Poligr.) Bentita de panza sau de hartie rezistenta de care se lipesc plansele intercalate intr-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

TRANSA, transe, s. f. 1. Fiecare dintre partile in care sunt divizate lucrurile ce urmeaza sa fie produse sau distribuite in etape succesive; parte, portie. ♦ Fiecare dintre portiunile anatomice in care este separata carnea taiata, in vederea sortarii pe calitati si a formarii de pachete preambalate. 2. Suprafata formata de marginile taiate ale foilor unei carti, ale unui registru etc., uneori vopsita sau aurita. – Din fr. tranche.

REVERS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplacuta a unei situatii sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevazuta, ascunsa si in contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situatii etc. [Pl. si: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

COTOR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantier, a unui bonier etc. ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etc. dupa predarea chitantei. 3. S. m. (La fiinte; rar) Partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Et. nec.

RITUIT s. (TEHN.) rituire. (~ul unei foi de carton.)

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

ONGLEU s.n. Taietura in unghi ascutit. ♦ Banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega. [< fr. onglet].

OPISTOGRAF, -A adj. (Liv.) Scris sau tiparit pe ambele fete ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – in spate, graphein – a scrie].

SATINA vb. I. tr. A da luciu unei tesaturi sau unei foi de hartie prin presare la calandru. [< fr. satiner].

CAPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul initial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos, gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului, care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)

ONGLEU s. n. 1. taietura in unghi ascutit. 2. banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega; falt. (< fr. onglet)

pagina (pagini), s. f. – Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hirtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja in pagini; a numerota), din fr. paginer; paginati(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginatia).

SEROS, -OASA, serosi, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozitatii, avand caracterul serozitatii. ◊ Sange seros = sange in compozitia caruia predomina serul. 2. (Despre tesuturi) Care secreteaza o serozitate. ◊ Membrana seroasa = membrana care inlesneste miscarile unui organ, fiind formata din doua foi subtiri, una care adera strans la organ, cealalta care captuseste cavitatea in care se gaseste organul, spatiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. – Din fr. sereux.

PETALA s. (BOT.) foaie. (~ a unei flori.)

CLAMA ~e f. Piesa de metal, de diferite forme si dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hartie, rufe pe franghii, perdele la fereastra etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer

HAVAN, -A, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Tigara de foi fabricata din tutun de calitate superioara, provenit din Cuba; p. gener. tigara de foi. 3. S. f. Pluta de mare alcatuita din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. – Din fr. havane.

FURNIRUI, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin incleiere si prin presare una sau doua foi de furnir pe fata unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

HAVANA s.f. 1. Tigara de foi de calitate superioara. 2. Pluta de mare alcatuita din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. [< fr. havane, cf. La Habana – capitala Cubei].

FORMARE s. f. 1. actiunea de a (se) forma; formaj; formatie (1); pregatire, instruire, educare. 2. confectio-nare si montare a unei forme de turnatorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matritelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare si deshidratare a pastei fibroase pentru obtinerea unei benzi sau foi de hartie. 4. operatia de a da unei piese de imbracaminte sau de incaltaminte forma potrivita. (< forma)

HAVAN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. tigara de foi de calitate superioara. 2. pluta de mare din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. (< fr. havane)

TIGARA, tigari, s. f. Sul mic facut dintr-o hartie foarte fina umpluta cu tutun taiat marunt, care se aprinde la un capat, iar din celalalt capat (varat intre buze) se trage fumul in piept; tigareta (1). ◊ Tigara de foi = tigara facuta din foi de tutun infasurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei carti, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A aseza in format de pagini un text cules (si aflat in spalturi), pentru a obtine forma definitiva a lucrarii care se tipareste. ♦ A schita planul de dispunere a materialului unui periodic, inainte de culegere, fixand pe pagina locul fiecarui articol. – Din pagina. Cf. fr. paginer.

DOTAL ~a (~i, ~e) Care tine de dota; propriu unei dote. Bunuri ~e. ◊ foaie ~a act de inregistrare a dotei unei fete sau unei femei tinere. /<fr. dotal, lat. dotalis

PLACAJ¹ ~e n. 1) Material de constructie obtinut prin incleierea unui numar de foi de furnir, asezate una peste alta, folosit, mai ales, la confectionarea mobilei. 2) Invelis protector sau decorativ (de lemn, de piatra, de caramida etc.) cu care se acopera un element de constructie. /<fr. placage

MATARE s.f. 1. Inlaturarea luciului la panzeturi sau la fire de matase artificiala. 2. Etansare a unei imbinari intre doua foi de tabla groasa; stemuire. [Dupa fr. matage].

FASCICULA s.f. Ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrari publicate in fragmente succesive. [Var. fascicola s.f., fascicul s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus].

PLACAJ s.n. 1. Placa obtinuta prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele; se foloseste la confectionarea de mobile, de panouri etc. 2. Invelis de piatra, de caramida, de lemn etc. cu care se acopera un element de constructie, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din actiune a unui jucator la rugbi prin imobilizare cu mainile; placare. [< fr. placage].

FASCICULA s. f. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrari publicate in fragmente succesive. (< fr. fascicule)

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

SEROASA (‹ fr., lat.) s. f. Membrana formata din doua foi subtiri, dintre care una captuseste o cavitate (pericardita, pleurala, peritoneala), iar cealalta adera la organul din cavitatea respectiva.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

COLOFON ~oane n. Nota la sfarsitul unei publicatii sau pe verso foii de titlu, cuprinzand datele editoriale. /<fr. colophon

OCHET ~i m. Inel metalic fixat pe marginea unei gauri facute intr-o foaie de cort, intr-o panza de nava etc. pentru a nu se destrama. [Var. ochete] /ochi + suf. ~et

DECUPARE s.f. Actiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Taiere a unei piese in doua bucati; taiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Taiere a foilor de furnir dintr-un bustean. [< decupa].

FISA s.f. 1. foaie de hartie, bucata de carton etc. pe care se scriu insemnari, cuvinte, pe care se extrag citate etc.; foaie de carton care cuprinde datele bibliografice asupra unei carti dintr-o biblioteca; foaie care contine note, observatii, detalii documentare. ♦ Act care cuprinde datele personale ale cuiva. ◊ Fisa de sanatate = foaie in care se trec datele in legatura cu sanatatea cuiva. 2. Stecher. [< fr. fiche].

SEROS, -OASA adj. 1. De natura serului sau a serozitatii. 2. (Despre tesuturi) Care contine, care secreta o serozitate. ♦ Membrana seroasa (si s.f. ) = membrana care captuseste unele organe, constituita din doua foi subtiri intre care se gaseste o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. [< fr. sereux].

FISA s. f. 1. foaie de hartie, bucata de carton etc. pe care se scriu insemnari, cuvinte, pe care se extrag citate etc. ◊ foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei carti dintr-o biblioteca. ◊ foaie care contine note, observatii, detalii documentare. ◊ (cont.) ~ de evidenta = imprimat servind pentru urmarirea sistematica a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc. ◊ ~ tehnologica = formular special care contine indicatiile privind tehnologia, organizarea si planificarea unui anumit proces de lucru. ◊ act care cuprinde datele personale ale cuiva. ♦ ~ de sanatate = foaie in care se trec datele in legatura cu sanatatea cuiva. 2. stecher. 3. (constr.) adancime de batere a pilotilor². (< fr. fiche)

SEROS, -OASA adj. 1. de natura serului, a serozitatii. 2. (despre tesuturi) care contine, secreta o serozitate. ♦ membrana oasa (si s. f.) = membrana care captuseste unele organe, constituita din doua foi subtiri intre care se gaseste o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. (< fr. sereux)

CAROIAJ, caroiaje, s. n. Retea de drepte perpendiculare intre ele, desenata pe o foaie de hartie pentru a ajuta transpunerea, pe aceasta foaie, a unui desen, a unei harti etc. [Pr.: -ro-iaj] – Fr. carroyage.

COALA, coli, s. f. foaie dreptunghiulara de hartie (alba sau colorata), de celofan, de carton etc. ♦ (Si in sintagma coala de tipar) Unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala cu 16 pagini tiparite. ♦ (Si in sintagma coala editoriala) Unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coala de autor = coala editoriala egala cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea marcilor sau timbrelor tiparite pe aceeasi foaie dreptunghiulara de hartie si nedesprinse unele de altele. [Pl. si: coale] – Din ngr. kolla.

A INTERFOLIA ~ez tranz. (foi albe) A intercala intre paginile unei carti. /<fr. interfolier

CAGULA s.f. 1. Mantie cu gluga purtata de calugari. ♦ Tip de gluga (cu deschizaturi pentru ochi). 2. Parte a unei masti de gaze alcatuita din foaia de cauciuc care acopera capul, trecand peste urechi. [< fr. cagoule].

VIROLA s. f. 1. inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tabla nituite sau sudate, in constructia unei caldari, a unui rezervor. (< fr. virole)

VOLANT², -A adj. 1. care poate zbura; care se poate mentine in aer. ◊ (spec.) care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil. ♦ biblioteca ~a = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unitati etc. 2. desprins; detasabil. ♦ foaie ~a = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest. (< fr. volant)

PROGRAM, programe, s. n. 1. Plan de activitate in care sunt stabilite (in ordinea desfasurarii lor) etapele propuse pentru o perioada data; desfasurare a activitatii (individuale, dintr-o institutie) dupa un astfel de plan. 2. Expunere (scrisa) a principiilor, scopurilor etc. unei organizatii politice, sociale, culturale etc. 3. Programa. 4. Ordinea dupa care se desfasoara o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul partilor unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ foaie de hartie, publicatie, brosura in care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instructiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme.

PRELATA ~e f. 1) Tesatura impermeabila, deasa si rezistenta, folosita ca acoperamant pliant temporar (la vehicule, la materiale depozitate aflate in aer liber etc.); foaie de cort. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. prelart

LAMA¹ s.f. 1. foaie metalica subtire. 2. Limba (unui cutit, a unei custuri), fierul, partea de metal taioasa a unui obiect. 3. Bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid. [< fr. lame, it. lama].

A PERFORA ~ez tranz. 1) A supune unei operatii de gaurire; a strapunge, facand gauri. ~ foile unui registru. 2) A face sa se perforeze. /<fr. perforer, lat. perforare

TABLA¹ table f. 1) foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

TOLA s.f. (Tehn.) foaie de tabla groasa, taiata la dimensiunile necesare unei anumite lucrari. [< fr. tole].

TOLA s. f. foaie de tabla (groasa), taiata la dimensiunile necesare unei anumite lucrari. (< fr. tole)

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]

POLEIALA, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subtire de metal (pretios) cu care se poleieste² un obiect. ♦ foaie subtire de staniol folosita ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce incearca sa dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; stralucire aparenta; lustru, spoiala. 2. Cizelare, slefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, stiintifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eala.

VIROLA, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.

FRONTISPICIU ~i n. 1) Parte superioara a fatadei unui edificiu sau a unui monument. 2) Fatada principala a unui edificiu. 3) Pagina a unei carti pe care este imprimat titlul si numele autorului; foaie de titlu. 4) Plansa ilustrata, plasata inaintea foii de titlu. 5) Parte superioara a primei pagini de ziar, cuprinzand denumirea ziarului si alte indicatii. [Sil. -pi-ciu] /<fr. frontispice, lat. frontispicium

GAZETA ~e f. Publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii din diferite domenii de activitate (social, economic, politic etc.); ziar; jurnal. ◊ ~ de perete foaie mare de hartie afisata periodic, (in special cu ocazia unei sarbatori), care cuprinde materialele (in manuscris sau dactilografiate) privind activitatea unui colectiv. /<fr. gazette

IERBAR¹ ~e n. 1) Colectie de plante (intregi sau unele organe ale lor) uscate si presate, mai ales, intre foi de hartie. 2) Mapa, cutie in care se pastreaza o astfel de colectie. /<fr. herbier

TORT² ~uri n. Produs de cofetarie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu crema si puse una peste alta. /<germ. Torte

VIROLA s.f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mica bratara].

FALT ~uri n. 1) Unire a foilor de tabla prin indoirea marginilor alaturate. 2) Taietura facuta pe marginea unei piese (scandura, tigla etc.) pentru a o putea uni cu o alta piesa (de acelasi fel). 3) Cutit folosit in tabacarie cu care se uniformizeaza grosimea pielii. 4) Cleste de forma speciala folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. /<germ. Falz[eisem]

foaie foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

POLAROID s.n. 1. foaie de celofan folosita pentru polarizarea luminii. 2. Procedeu fotografic care permite obtinerea unei imagini pozitive intr-un interval de timp scurt. ♦ Aparat fotografic construit pe baza acestui procedeu. [Pron. -ro-id. / < fr. polaroide, engl. polaroid – nume comercial].

SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].

SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)

FISA, fise, s. f. 1. foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) Piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.

fisa (-se), s. f. – foaie pe care se fac insemnari pentru stringerea de material in vederea elaborarii unei lucrari. Fr. fiche. Este dublet de la fisa, s. f. (placuta), prin intermediul ngr. (Tiktin).

DESfoiA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A inflori, a se deschide. – Des¹- + [in]foia.

PAPIRUS s.n. Planta erbacee acvatica din a carei tulpina membranoasa se scoteau niste foite, folosite in antichitate si in evul mediu pentru a se scrie pe ele; foita, foaie obtinuta dintr-o asemenea planta. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].

PLANSA s. f. 1. foaie de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. 4. (sport) banda speciala de lemn in forma de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafata apei. (< fr. planche)

IN-CVARTO adj. invar. (Despre formatul unei carti sau al unei file dintr-o carte) In care coala de hartie imprimata este indoita in patru, formand patru foi sau opt pagini; (despre carti, adesea substantivat) care are acest format. [Var.: in-cuarto adj. invar.] – Din fr. in-quarto.

PLANSETA, plansete, s. f. 1. Placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; in sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; in sintagma) Planseta de vant = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vantului. 4. Scandura lata pe care se intind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

VOLANT, -A adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. ♦ (Spec.) Care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil, desprins. ◊ foaie volanta = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest; biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unei unitati etc. [< fr. volant < voler – a zbura].

CAIET s. n. 1. fascicul de foi de hartie, legate sau brosate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzand conditiile pentru executarea unei lucrari; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expozitie. 2. publicatie periodica cu diverse studii, note etc. (dupa fr. cahier, pol. kajet)

PLANSA s.f. 1. Coala, foaie (mare) de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. Reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen sau a unei picturi. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. [< fr. planche].

CARBON s. n. metaloid tetravalent in natura sub forma de grafit, in carbunii de pamant etc. ♦ hartie-~ = hartie avand pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< fr. carbone)

ARMAN (‹ tc.) s. n. 1. Arie¹ (1). 2. Conac in care locuia administratorul unei ferme si unde se inmagazina recolta. 3. Lada zincata in care se tin acoperite cu o pinza umeda foile de tutun inainte de a fi prelucrate la masinile de taiat.

LIPIRE s. 1. v. incleiere. 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a doua cuvinte.) 4. muruiala, muruire. (a unei case taranesti.) 5. (pop.) ungere. (a cupto-rului.)

sfoiag (-iegi), s. m. – 1. Larva a unei specii de gindac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine indoielnica. Pare sa derive de la foi „a misuna”, cu suf. -og. S-a mai pus in legatura cu sb. svud „miros de arsura” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi).

2) bancuta, f. pl. e (germ. banko-zettel, hirtie de banca, supt. infl. lui bancuta 1. In Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niste hirtii de bani de 10-20 de craitari pe care scria banko-zettel, care erau tiparite mai multe intr’o foaie si se desprindeau atitea cite trebuiau sa fie platite). Trans. Pitula, piesa de 20 de fileri. Munt. Dupca de 50 de bani.

STANIOL, stanioluri, s. n. foaie subtire de staniu sau de plumb ori de aluminiu, folosita la impachetarea unor alimente sau produse industriale, in scopul unei bune conservari [Pr.: -ni-ol] – Din germ. Stanniol.

VOALA vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a insela aparentele. II. refl. 1. (despre voce) a-si pierde sonoritatea si limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se innegri usor, a se strica datorita venirii in contact cu lumina, unei greseli de fabricatie sau folosirii unui revelator de calitate inferioara. 3. (despre o piesa de lemn sau de metal, o foaie de tabla etc.) a se deforma, a nu mai fi plana. (< fr. voiler)

CAIET, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hartie, legate impreuna, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile pentru executarea unei lucrari. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – Dupa fr. cahier.

CARBON s.n. Metaloid tetravalent care se gaseste in natura sub forma de grafit, in carbunii de pamant etc. ◊ Hartie carbon = hartie avand pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< fr. carbone, cf. lat. carbo – carbune].

FOLIO s. n. 1. foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. ◊ numar al unei pagini. 2. pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

foiOS, -OASA, foiosi, -oase adj., s. n. 1. Adj. (Despre arbori) Care are frunze late si cazatoare si face parte din increngatura angiospermelor. ♦ (Substantivat, f. pl.) Denumire data unor specii de arbori si de arbusti care au astfel de frunze. 2. S. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare, in care trece hrana dupa cea de-a doua rumegare. [Pr.: fo-ios] – foaie + suf. -os, (2) dupa fr. feuillette.

CAIET s.n. 1. Ansamblu de foi de hartie de un anumit format, legate impreuna, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzand conditiile pentru executarea unei lucrari. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet].

SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub¹- + sol (dupa fr. sous-sol).

LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru¹ (prin frecare), a face sa luceasca, sa sclipeasca suprafata unui obiect. ◊ Masina de lustruit = masina pentru lustruirea mecanizata a pieilor. Piatra de lustruit = piatra de fildes, de agat sau de onix, de forma unei lopatele sau a unui pinten, prevazuta cu un maner de lemn, care serveste la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la carti si la reviste. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) gati, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune intr-o lumina favorabila; a (se) lauda. – Lustru¹ + suf. -ui.

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

transparent (-ta), adj. – 1. Straveziu. – 2. (S. n.) foaie liniata care se asaza dedesubtul hirtiei de scris. – 3. (S. n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clara. Dupa Tiktin, se datoreaza unei confuzii cu transpirant. Pare mai degraba un hiperurbanism care porneste de la pronuntarea fr. cu ã › rom. *transparant si reda gresit un e.

FOLIO s.n. 1. foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. V. in-folio. ♦ Numar al unei pagini. 2. Pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

PLACAJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn in forma de placa, realizat prin incleierea sub presiune a unui numar de obicei impar de foi de furnir suprapuse, intrebuintat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcatiunilor etc. ♦ Invelis de piatra, de caramida, de sticla, de lemn etc. cu care se acopera unele elemente de constructie sau unele obiecte spre a le proteja impotriva agentilor externi sau spre a le infrumuseta aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din actiune a unui jucator prin imobilizarea lui cu mainile. – Din fr. placage, plaquage.

foisor (foisoare), s. n. – 1. Turn. – 2. Mansarda, camera amplasata in podul unei case. – 3. Chiosc, pavilion. – 4. Clopotnita separata de biserica. Mag. folyoso „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este putin probabila der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui fois „frunzis”.

VOLANT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care se deplaseaza dintr-un loc in altul (in functie de necesitati); caracterizat prin mobilitate. Echipa ~ta. ◊ Biblioteca ~ta fond de carti al unei biblioteci pus temporar la dispozitia unei institutii. 2) Care dureaza putin timp; de scurta durata. ◊ (Adunare) ~ta adunare de lucru pentru solutionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se incadreaza intr-un intreg; detasat de intreg. ◊ foaie ~ta a) apel cu continut politic urmarind scopuri de agitatie; proclamatie; b) foaie detasabila dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant

TALON ~oane n. 1) Parte a unui document care ramane dupa detasarea partii de baza inmanate solicitantului. 2) foaie de control pentru obtinerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte intarita a unui ciorap, care acopera calcaiul. 4) Parte de la capatul de jos al arcusului. 5) tehn. Margine tare si ingrosata a unei anvelope care se introduce in janta rotii. /<fr. talon

TRIGON s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop. 2. ~ cerebral = lama de materie nervoasa, triunghiulara, care impreuna cu corpul calos face legatura dintre cele doua emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) pozitie a unei planete al carei unghi pe distanta Pamant – Soare (Luna) si Pamant – planeta se ridica la 12⁰s. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)

FOALE, foale, s. n. 1. Aparat care foloseste la comprimarea si la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereti plisati, actionata prin manere sau printr-un sistem de parghii. ♦ Burduf plisat al unor instrumente muzicale (acordeon, armonica etc.). ♦ Sac primitiv facut din pielea unor animale; burduf. 2. (Reg., fam.) Abdomen. [Var.: (1) foi s. m.] – Lat. follis.

PROGRAM s. n. 1. plan de activitate cuprinzand etapele propuse pentru o anumita perioada; desfasurarea activitatii dupa un anumit plan. ◊ orar. 2. foaie de hartie, brosura care prezinta amanunte in legatura cu un spectacol; ordinea in care se desfasoara o emisiune de radio si tv. 3. expunere scrisa a principiilor, a telurilor urmarite si a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor ale unui partid politic, ale unei organizatii, ale unui guvern. 4. (inform.) ansamblu de instructiuni codate necesare unui calculator, unei operatii automate. (< fr. programme, germ. Programm)

LIPI vb. 1. v. incleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Doua elemente care se ~.) 4. a murui, (inv. si reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a maltari, a manji, a murlui, a tencui. (A ~ peretii unei case taranesti.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.

CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicula de foi de hartie legate sau brosate impreuna, folosita la scris, desenat etc. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile tehnice, de calitate, termenele si programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrari. Caiet program = program (de spectacol) sub forma de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expozitie sub forma de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – Dupa fr. cahier. Cf. pol. kajet.

VOLANT², -A, volanti, -te, adj. Desprins de o unitate, detasabil; mobil. ◊ foaie volanta = tiparitura pe o singura foaie care se difuzeaza in public ca manifest, ca afis etc.; fila detasata dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipa volanta = echipa mobila care se deplaseaza cu usurinta, dintr-un loc de munca in altul, dupa nevoie. Biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci si imprumutat unei institutii pentru folosinta temporara. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. – Din fr. volant.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

PLANSA, planse, s. f. 1. foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

TABEL, tabele, s. n. 1. foaie cuprinzand nume, cifre si date, introduse in rubrici cu specificatii amanuntite, pentru a servi unui anumit scop; tabla¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obtinute prin calcul, prin observatii sau experiente, aranjate intr-o anumita ordine, in siruri si coloane, pentru usurarea unor calcule sau pentru obtinerea unei clasificari. 2. (Inv.) Tablou (I 1); plansa; fig. priveliste. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

OBSERVATIE ~i f. 1) v. A OBSERVA. ◊ foaie de ~ document in care sunt inre-gistrate zilnic evolutia bolii unui bolnav si tratamentul aplicat. A tine sub ~ a supra-veghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiectie la o actiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atentia asupra unei greseli. [G.-D. observatiei; Sil. -ti-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis

foiLETON, foiletoane, s. n. Articol (de literatura, de stiinta, de arta) sau fragment de roman inserat in partea de jos a paginilor unui ziar, unei reviste, etc.; spatiu rezervat in partea de jos a unui ziar pentru o rubrica ce apare cu regularitate cu acest gen de articole. ◊ Roman-foileton = roman care se publica pe fragmente intr-o serie de numere consecutive ale unui periodic. ♦ Articol de ziar cu caracter satiric care trateaza teme de actualitate. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleton (dupa foaie).

PROGRAM s.n. 1. Plan de activitate cuprinzand de obicei etapele propuse pentru o anumita perioada; desfasurarea activitatii dupa un asemenea plan. ♦ Orar. 2. foaie de hartie, afis, scriere (distribuita) prin care se anunta un spectacol, amanunte in legatura cu o reprezentatie etc. ; totalitatea numerelor unui spectacol, ceea ce cuprinde un spectacol. ♦ Ansamblu de mesaje (stiri, informatii, muzica etc.) destinat difuzarii prin reteaua de radio si televiziune. 3. Expunerea scrisa a principiilor, a telurilor urmarite si a mijloacelor preconizate pentru realizarea lor, ale unui partid politic, ale unei organizatii etc. 4. Ansamblu algoritmic al instructiunilor necesare rezolvarii unei probleme la un calculator electronic. [Pl. -me, -muri, var. programa (1) [in DN] s.f. / < fr. programme, it. programme, cf. lat. programma – scriere publica].

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.