DEGERA, deger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degeratura; a amorti de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin inghetare; a ingheta. – Lat. degelare.

MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

bobotesc v. intr. (sirb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacara, palalaiesc. Ma unflu, ma obrintesc, ma inflamez: buba boboteste. V. refl. Apele s’au bobotit (s’au unflat), rana s’a bobotit. Fig. Ma minii. Ma unflu, ma inflamez: fata i s’a bobotit de cosuri. – In Cov. ma bobotez.

INfrigURAT, -A, infrigurati, -te, adj. Care tremura de frig, patruns de frig; fig. cuprins de nerabdare, de emotie, de zel; febril. – In + friguri + suf. -at.

ZGRIBULIT, -A, zgribuliti, -te, adj. Care sta strans, ghemuit, tremurand de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbarlit de frig. – V. zgribuli.

DARDAI, dardai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinte) a tremura de frig, de frica etc. ♦ (Despre dinti) A clantani de frig, de frica 2. (Despre pamant, ferestre etc.) A se cutremura, a se clatina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trancani, a flecari. [Var.: (reg.) dardai vb. IV.] – Onomatopee.

A DARDAI dardai intranz. 1) a tremura de frig, de frica etc. 2) pop. A avea v******i (producand sunete). / Onomat.

A SE ZGRIBULI ma ~esc intranz. A se face ghem, tremurand (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.

ZGRIBULIT, -A, zgribuliti, -te, adj. Care sta zgarcit, ghemuit, tremurand de frig (rar de frica). ♦ (Despre blana animalelor) Zbarlit de frig sau de frica. [Var.: zgriburit, -a adj.] – V. zgribuli.

FIOR, fiori, s. m. Senzatie (usoara) de frig (insotita de tremur); p. ext. emotie vie pricinuita de un sentiment puternic (mai ales de frica); zguduire nervoasa. [Pr.: fi-or. – Pl. si: fioruri] – Lat. febris.

FRISOANE s. pl. (MED.) friguri (pl.), scuturatura, tremur, tremuratura, tremurici, (rar) scutur. (L-au lasat ~le.)

fior (-ri), s. m. – Senzatie usoara de frig, insotita de tremur. Lat. febris (Puscariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (dupa Puscariu si Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora, vb. (a scutura; a face sa tremure, a speria; a agita, a scutura usor; a nelinisti, a tulbura); infiorator, adj. (cumplit, inspaimintator, cutremurator). Pentru fioros, cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explica printr-un lat. *infebrāre.

tremuraTURA s. 1. dardaiala, dardait, tremur, tremurat, tremurici. (O ~ de frig.) 2. v. frisoane.

TREMURICI s. 1. dardaiala, dardait, tremur, tremurat, tremuratura. (Un ~ de frig.) 2. v. frisoane.

VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga

tremura vb. 1. a dardai. (~ de frig.) 2. a se cutremura, a se infiora, a se scutura, a tresari. (Calul ~ din tot trupul.) 3. v. ingrozi. 4. a fremata, a se infiora, a palpita. (Narile ii ~.) 5. v. vibra. 6. v. cutremura. 7. v. increti. 8. v. palpai. 9. a vibra. (Glasul ii ~ de emotie.) 10. (fam.) a tatai. (Ii ~ inima de frica.)

deduc, -dus, a -duce v. tr. (lat. de-ducere. V. duc). Sustrag, scot o suma dintr’alta: a deduce cheltuielile facute. Conclud, trag o consecuenta: daca tremuri, deduc ca ti-e frig.

SCUTUR s. v. adiere, boare, fior, friguri, frisoane, pala, scuturatura, suflare, suflu, tremur, tremuratura, tremurici, unda.

TREMUR, tremure, s. n. 1. Miscare involuntara, rapida a corpului sau a unei parti a corpului, provocata de frig, de frica, de o boala etc., tremuratura, tremurat¹, tremurici. 2. Miscare, clatinare, zguduitura usoara si repetata a unei plante, a unui lucru. 3. V******e a glasului, provocata de o emotie (puternica); v******e a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura si a se strange, a se ghemui de frig; a dardai. – Et. nec.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. si refl. A tremura si a se strange, a se ghemui de frig (rar de frica). [Var.: zgriburi vb. IV]

VARGA, (1) vergi, (2) vargi, s. f. I. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule (Dipsacus silvester); b) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (in special la o tesatura). – Lat. virga.

REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorti, a ingheta de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slabi, a arata rau. – Din magh. rebegni „a tremura”.

rebegi (rebegesc, rebegit), vb. – A amorti de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incerta. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a ingheta” (Cihac, II, 311) nu este probabila; cf. Byhan 341. Der. rebegeala, s. f. (frig).

TREMUR ~e n. 1) Miscare involuntara usoara si iute a corpului sau a unei parti a acestuia, provocata de frig, de frica sau de o boala. 2) Clatinare usoara si repetata a unui obiect. 3) V******e a unui sunet muzical (vocal sau instrumental). /v. a tremura

tremura, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.

frig, (2) friguri, s. n. 1. Temperatura scazuta a mediului ambiant, care da senzatia de rece. ♦ Senzatie de rece provocata de temperatura joasa a mediului. 2. (La pl.) Temperatura ridicata a unui bolnav; tremur cauzat de senzatia de rece, care preceda uneori o stare febrila; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. Stare de neliniste, de agitatie puternica; emotie. [Var.: (pop., 2) frigura s. f.] – Lat. frigus, -oris.