c*rge (-g, c*rs), vb. – 1. A se prelinge o masa lichida. – 2. A pluti. – 3. A produce, a cauza. – 4. A se varsa (un riu). – 5. A iesi, a supura o secretie din corp. – 6. A se revarsa, a da pe dinafara. – 7. A pierde lichid un vas. – 8. A veni in numar mare. – 9. A se raspindi. – 10. A se dezvolta. – 11. A trece (timpul), a se sc*rge (timpul). – 12. A dec*rge, a proveni. – 13. A cadea, a se imprastia. – 14. A recadea. – 15. A circula (singele). De la vb. a c*re, modificat dupa un intreg grup de verbe care au o forma identica la part. trecut si la perf. simplu: c*rg a fost refacut dupa c*rs, ca mers, sters, ung, sting, impung, dreg, etc. (dupa Puscariu 455; DAR si Puscariu, Lr., 22, numai prin analogie cu merg si pentru a evita omonimia de la prezent cu c*r; cf. Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 421; Candrea-Dens., 457). Fundamental are aceleasi sensuri cu c*re, dar se aplica numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipseste sensul de „a fugi, a alerga”, propriu lui c*re. – Der. c*rgator, adj. (care c*rge; fluid); c*rsator, adj. (inv., c*rgator); dec*rge, vb. (a proveni), format din fr. decouler de la couler; dec*rs, s. n. (transc*rs); sc*rge, vb. (a varsa; a goli; a prelinge; a se varsa un riu; a trece timpul), care reprezinta, prin intermediul lui a sc*re si cu aceeasi modificare ca c*rge, lat. exc*rrere (Candrea-Dens., 461; Candrea); inc*rge, vb. (a invada, a face o inc*rsiune, a patrunde), cuvint literar folosit in Trans., format dupa modelul lat. inc*rrere.

ASTEPTA, astept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de fata la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adasta. ◊ Loc. adv. La sfantu- (sau la mos-) asteapta = niciodata. 2. A avea rabdare, a da cuiva ragaz pentru a face ceva; a pasui. ♦ (In constructii negative) A sta la indoiala; a ezita; a zabovi. 3. A lasa sa treaca timpul sperand sa... sau ca... ♦ Refl. A crede, a-si inchipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

CLEPSIDRA, clepsidre s. f. Instrument cu ajutorul caruia se masura in trecut timpul dupa cantitatea de apa sau de nisip scursa dintr-un recipient in altul. [Var.: (inv.) clepsidru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra.

RADAR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice si apoi le receptioneaza, dupa ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta si a localiza un obiect prin masurarea timpului trecut intre emisia si receptia undelor. ♦ Sistem de detectare si de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat masurarii vitezei autovehiculelor care trec prin campul electromagnetic emis. [Acc. si: radar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

AORIST n. timp trecut indefinit (in conjugarea verbala din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

GREU¹ adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis

INAPOI adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi

A OMORI omor tranz. 1) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce in stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva inainte de timp. 2) A distruge moraliceste (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu ma ~! exclamatie prin care cel caruia i se relateaza pe neasteptate ceva isi exprima uimirea. 3) A face sa dispara; a lichida. ◊ A-si ~ foamea a-si potoli foamea. A-si ~ timpul (sau vremea) a-si gasi o ocupatie neinsemnata ca sa treaca timpul. /<sl. umoriti

TARZIU¹ adv. 1) Dupa ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevazut. A telefona ~. ◊ Mai devreme (sau mai curand) sau mai ~ intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Cel (mai) ~ intr-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ dupa catva timp. 2) In momentul cand un interval de timp este pe sfarsite. /<lat. tardivus

PREZENTIFICARE s.f. (Psih.) Caracteristica a timpului trecut, vazut ca prezent si integrat ca atare in memorie. [Cf. fr. presentification].

SUPA s. f. 1. fiertura de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictura pentru a-i da acea patina aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)

VIZIUNE s. f. 1. perceptie vizuala; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectiva. 2. mod specific de a intelege si interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinatie. 4. (ret.) folosirea prezentului in locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio)

atuncea (ea dift.) si atunci adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, si tunc, atunci; sp. entonces). In acel timp (trecut ori viitor): Unde erai atunci? Ce vei face atunci? In acest caz: daca e asa, atunci imi pare bine. Pe atunci, in acel timp mai departat, in vremea aceia.

CHENZINA, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva il primeste la fiecare jumatate de luna. 2. Perioada de timp care trece intre o chenzina (1) si alta. – Din fr. quinzaine.

INAINTE adv. I. (Cu sens local) In fata. ♦ In locul dintai, in frunte. ♦ (Cu valoare de interjectie) Indemn de a inainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai intai. ◊ Expr. Mai inainte = a) mai demult; b) mai repede (decat altcineva sau altceva). De mai inainte = de mai demult. Cu... (mai) inainte sau (mai) inainte cu..., arata cat timp a trecut de la intamplarea de care este vorba. Inainte vreme = odinioara. ◊ Compus: inainte-mergator s. m. = inaintas (3), precursor; p. ext. om cu vederi inaintate. 2. Mai departe, in continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) inainte = de azi (sau aici, acum etc.) incolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

CURGERE, curgeri, s. f. I. Actiunea de a curge. II. Fig. 1. Desfasurare, trecere de timp; rastimp. 2. Evolutie istorica, inlantuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continua; devenire. – V. curge.

VECHI adj. 1. trecut. (Din timpurile ~.) 2. v. antic. 3. v. arhaic. 4. v. batranesc. 5. arhaic, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 6. v. batran. 7. folosit, purtat, uzat. (Haine ~.) 8. v. uscat. 9. v. invechit. 10. v. arhicunoscut.

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

TRECUT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

PESTI, pestesc, vb. IV. Intranz. (Inv. si reg.) A zabovi, a intarzia; a se opri. ♦ A suporta, a rabda, a suferi. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge. – Din peste.

alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. In alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).

NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

TRECUT¹ s. n. 1. timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

SEAMA s. v. apreciere, atentie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, castig, conditie, consideratie, dare, epoca, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioada, pretuire, profit, rang, ragaz, rastimp, respect, randuiala, rost, socoteala, soi, spatiu, specie, speta, stare, stima, suma, teapa, timp, tip, treapta, trecere, vaza, varsta, vreme.

CLEPSIDRA ~e f. Instrument cu ajutorul caruia, in trecut, se masura timpul dupa cantitatea de nisip (sau apa) scurs dintr-un recipient in altul. /<lat. clepsydra, fr. clepsydre

A FUGI fug intranz. 1) A se deplasa cu viteza; a alerga. 2) A alerga pe urmele cuiva. 3) A ocoli in fel si chip; a se eschiva. 4) A pleca intrerupand orice relatii. 5) fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede. timpul fuge. Norii fug. 6) (despre detinuti) A scapa prin fuga (si pe ascuns); a evada. ~ din inchisoare. 7) fam. (despre lichide) A da in foc. /<lat. fugire

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

precurgere s.f. (inv.) desfasurare, trecere, scurgere (a timpului).

REDUIT s. n. 1. fortificatie de dimensiuni limitate, cu caracter autonom in cadrul altei fortificatii, inzestrata cu mijloace de foc si subzistenta pentru a rezista timp indelungat. 2. (in trecut) compartiment cuirasat in care era instalata artileria pe marile nave de lupta. (< fr. reduit)

PASI, pasesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai multi pasi, a inainta pas cu pas, a parcurge o distanta mergand pe jos; a se deplasa, a se duce, a calca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A inainta, a avansa. 2. A intra, a patrunde (intr-un spatiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumita varsta, a intra intr-o anumita perioada de timp. 3. A iesi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu cativa pasi) dincolo de ceva; a depasi. ◊ Tranz. Paseste santul. – Din pas³.

VELEAT, (rar) veleaturi, s. n. (Inv. si pop.) 1. Timp fixat, hotarat pentru realizarea a ceva; data, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durata a vietii, trai. ♦ (In constructie cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfarsitul vietii; moartea. [Var.: valeat s. n.] – Din sl. vuleto „in anul...”.

DUS², -A, dusi, -se, adj. 1. Plecat (fara a se mai intoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adanc. ♦ (Despre unitati de timp si despre actiuni) Trecut, disparut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adancit in orbite (de oboseala, boala, suparare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, ingandurat. ◊ Loc. adv. si adj. Dus pe ganduri = ingandurat. – V. duce.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

INTERVAL s. 1. v. perioada. 2. v. curs. 3. bucata, rastimp. (A trecut un bun ~ de timp de cand...) 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. v. distanta. 8. bucata, distanta, (reg.) postata. (A parcurs un bun ~ din drum.)

timp s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)

A AVANSA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu sau in timp); a inainta. 2) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a face progrese; a progresa; a propasi; a inainta; a evolua; a se dezvolta. 3) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a inainta. 2. tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A plati cu anticipatie drept avans. 2) (persoane) A ridica intr-un post sau grad mai inalt; a inainta; a promova. /<fr. avancer

A DATA ~ez 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza in timp, stabilind data exacta. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea inceputul; a-si trage existenta. /<fr. datez

TRECUT² ~ta (~ti, ~te) 1) v. A trece si A SE trece. 2) (despre perioade de timp) Care s-a scurs. Vara ~ta. 3) (despre conceptii, idei etc.) Care nu mai este actual; invechit; demodat; perimat. /v. a trece

MILITIE s.f. 1. Corp de armata nepermanent infiintat la inceputul republicii romane, care era chemat sub arme numai in timp de razboi. ♦ (In trecut) Armata neregulata de rezerva, compusa din oraseni si tarani, cuprinzand si unele corpuri de armata speciale. 2. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie care avea drept scop mentinerea ordinii si a securitatii publice. [Gen. -iei. / < rus. militiia, cf. lat. militia, fr. milice].

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

MILA², mile, s. f. Unitate de masura pentru lungimi folosita in trecut, care a variat in timp si de la o tara la alta; (azi) unitate de masura pentru lungimi egala cu 1609,3 m, folosita in Marea Britanie si in S.U.A. ◊ Mila marina = unitate de masura pentru lungimi, folosita in navigatie, egala cu 1852 m. – Din pol. mila.

TROPIC¹, tropice, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua paralele situate la latitudinea de 23°27' nord sau sud de ecuatorul terestru, unde, in timpul celor doua solstitii, Soarele trece la zenitul locului. 2. (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice (1). ◊ Loc. adj. De tropice = din regiunea tropicala. – Din fr. tropique, lat. tropicus.

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanta mica in spatiu de cineva sau de ceva; in preajma, in vecinatate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = A cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (in viitor sau in trecut) fata de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu putin timp inainte de... Aproape de sfarsitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mancat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cat pe ce. Aproape sa-l prinda. II. S. m. art. Orice om (in raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

DEBIT¹, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Inv.) Debit de bauturi spirtoase = carciuma. 2. (Inv.) Vanzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, intr-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat in scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie intr-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie intr-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sange expulzata de ventriculul stang in aorta la fiecare contractie a inimii sau in cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura intr-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte in vorbirea cuiva. – Din fr. debit.

COIF, coifuri, s. n. Acoperamant de metal sau de piele pentru protectia capului, purtat in trecut de unii ostasi in timpul luptei. ♦ Cascheta de hartie in forma de bicorn, cu care se joaca copiii, care se poarta ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat. cofea.

COMPLETAS, completasi, s. m. (Inv.) Soldat care, dupa terminarea serviciului militar, era tinut in evidenta armatei o anumita perioada de timp, inainte de a fi trecut in rezerva. – Completa + suf. -as.

DEBIT² ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece intr-o unitate de timp prin sectiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vanzare permanenta a marfurilor cu bucata. 3) inv. Local unde se vindeau marfuri cu amanuntul. 4) fig. Vorbire rapida; suvoi verbal. /<fr. debit

PERIGEU ~e n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Pamantului aflat la o distanta minima de centrul acestuia. 2) Interval de timp in care un satelit trece prin acest punct. /<fr. perigee, lat. perigaeum

PERIHELIU ~i n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Soarelui aflat la o distanta minima de centrul acestuia. 2) Interval de timp in care un satelit trece prin acest punct. [Sil. -liu] /<fr. perihelie, lat. perihelium

A PEtrece petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere

PIERITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizatie ~oare. 2) fig. Care trece repede; care dureaza putin timp; muritor; trecator. Slava ~oare. /a pieri + suf. ~tor

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

TRANSFUG ~gi m. 1) Militar care, in timp de razboi, dezerteaza si trece de partea inamicului. 2) Persoana care isi paraseste tara in mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga

REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].

CONT s. n. 1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ◊ evidenta acestei operatii. 2. a trece in ~ = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine ~ (de ceva) = a lua in considerare; pe ~ propriu = pe proprie raspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte)

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)

VOGA s. f. (Frantuzism) Interes viu, dar trecator, provocat de o intamplare, o persoana, o moda etc.; faima, trecere de care se bucura (catva timp) cineva sau ceva; renume, moda. – Din fr. vogue.

ZBURAT, -A, zburati, -te, adj. 1. Imprastiat, risipit, spulberat (de vant). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; in sintagma) Branza zburata = branza facuta din lapte fiert, la care se adauga zer, cheag sau cuib de lapte acru. V. zbura.

DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.

PERFECT adj., interj., s. 1. adj. desavarsit, exceptional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (inv.) savarsit. (O interpretare ~.) 2. adj. v. ireprosabil. 3. adj. desavarsit, sfant. (~ nevinovatie!) 4. adj. v. absolut. 5. interj. v. bravo! 6. s., adj. (GRAM.) v. trecut. 7. s. (GRAM.) perfectul simplu = (inv.) timpul savarsit.

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

A PASI ~esc 1. intranz. 1) A face unul sau mai multi pasi. 2) A parcurge o distanta (cu pasul); a calca. 3) fig. A se deplasa inainte (in spatiu si in timp); a inainta; a avansa. 4) A trece facand un pas. ~ peste parau. 2. tranz. A trece cu pasul; a calca. ~ groapa. /Din pas

OCLUZIUNE s.f. 1. (Rar) Inchidere; faptul de a inchide. ♦ (Med.) Astupare, inchidere a unui orificiu sau a unui canal; obstructie (1). 2. Inchidere a canalului vorbitor intr-un anumit punct al lui in timpul pronuntarii unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil in stadiul final de evolutie. 4. Bula de gaz ramasa intr-o piesa de metal dupa turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a inchide].

CANTAR, cantare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

HIDROLOGIC, -A, hidrologici, -ce, adj. Care apartine hidrologiei, care se refera la hidrologie. ◊ Bilant hidrologic = raportul dintre cantitatea de apa primita si cea cedata pe un teritoriu intr-un anumit timp din precipitatii atmosferice, din scurgerea apei la suprafata si din evaporare. Regim hidrologic = variatie in timp a unei cantitati de apa care trece printr-o sectiune a unui rau. – Din fr. hydrologique.

TIITOR, -OARE, tiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) C*******a. 2. S. f. pl. Loc unde sta vanatorul la panda; loc pe unde trece vanatul. 3. Adj. (Inv.) Care tine mult timp; durabil. [Pr.: ti-i-] – Tine + suf. -itor.

PATRIARHALISM s. n. Tendinta de intoarcere la traditiile si datinile din trecut; obicei, traditie etc. care aminteste de timpurile patriarhale (2). [Pr.: -tri-ar-] -Patriarhal + suf. -ism.

VARAT s. n. 1. Faptul de a vara. 2. Taxa care se platea in trecut pentru pasunatul vitelor pe locul cuiva in timpul verii; varatic (II 2) – V. vara.

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni in graba, a se duce repede spre..., a da fuga, a sari. ♦ A trece pe undeva in graba (si pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fuga. ♦ Tranz. A trimite pe cineva in graba. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). 3. Refl. A se napusti, a se arunca, a navali. 4. Tranz. A tranti, a izbi, a arunca, a azvarli. ♦ A da, a aplica cu violenta o lovitura cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se rasti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). – Din repede.

A CLOCI ~esc 1. intranz. 1) (despre pasari) A sta pe oua (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-si trece vremea fara nici un rost; a lenevi; a trandavi; a lenosi. 2. tranz. 1) (oua) (despre pasari) A incalzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A pune la cale in taina; a intreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a tese. /<bulg. kloti

DEBITMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea debitului unui fluid care trece printr-o conducta intr-o unitate de timp. /<fr. debitmetre

RESNAIS, Alain (n. 1922), regizor de film. Contemporan Noului Val fara sa faca parte din el, socheaza si seduce prin originalitatea discursului centrat pe tema obsesiva a memoriei, uitarii, trecerii timpului („Noapte si ceata”, „Hirosima, dragostea mea”, „Anul trecut la Marienbad”, „Providenta”). Dupa 1990, renunta la obsesiile de tinerete optand pentru registrul solar, stenic al comediei de replica si de situatie („A fuma – a nu fuma”, „Refrenul e cunoscut”, „Nu pe gura”).

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O³ + data.

A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere

A PONTA¹ ~ez tranz. 1) (muncitorii, functionarii unei intreprinderi, institutii etc.) A trece in listele de prezenta la locul de munca. 2) (timpul de munca, volumul muncii prestate) A inscrie intr-un registru special (in vederea retributiei). /<fr. pointer

A SE STRECURA ma strecor intranz. 1) (despre lichide sau despre granuloase) A curge usor si cate putin (printr-o crapatura, gaura). 2) fig. (despre timp) A se scurge putin cate putin. 3) fig. A trece neobservat. ~ afara. S-a ~t o greseala. /<lat. extracolare

A VREMUI pers. 3 ~ieste intranz. 1) A fi vreme rea (de obicei cu vijelie). 2) (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. /vreme + suf. ~ui

PATRIARHALISM s.n. Tendinta de intoarcere la traditiile si la datinile din trecut; obicei, traditie, mod de viata care aminteste de timpurile patriarhale; patriarhalitate. [< patriarhal + -ism].

PREFECTURA s.f. 1. (Ist.; la romani) Oras sau municipiu lipsit de dreptul de a-si alege magistrati, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cat un prefect (1) isi exercita aceasta functie. 2. (In trecut) Administratia unui judet. ♦ Localul unde era instalata o asemenea institutie. [< lat. praefectura, fr. prefecture].

PATRIAHALISM s. n. tendinta de intoarcere la traditiile si datinile din trecut; obicei, traditie, mod de viata care aminteste de timpurile patriarhale. (< patriarhal + -ism)

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

MIERTA, mierte, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosita in trecut in Moldova si in Transilvania, care a variat in timp si dupa regiuni. – Din magh. merce.

TRECUT², -A, trecuti, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, disparut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unitati de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Imbatranit sau batran. ♦ (Despre plante) Ofilit, vestejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; rascopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (in parte). – V. trece.

PRETOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (in trecut) persoana pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara. 3. reprezentant al puterii centrale intr-o plasa, cu atributii administrative si de politie. (< lat. praetor)

CANTONA, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unitati militare in trecere) A se opri si a se instala pentru un timp oarecare in casele locuitorilor. – Fr. cantonner.

PAEKCHE [pakhə], unul dintre cele trei regate antice coreene situat in V peninsulei. Conform traditiei a fost intemeiat de conducatorul legendar Onjo (18 i. Hr.). In sec. 3, in timpul domniei regelui Koi (234-286), regatul a atins maxima inflorire. A trecut la budism (sec. 4), P. a intrat intr-o epoca de decadere, sfarsind (60) in urma loviturilor aplicate de regatele Koguryǒ si, mai ales, Silla. Ii corespunde in arta un stil caracterizat prin expresivitate si serenitate.

PERINDA, perind, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul dupa altul, a se succeda (in timp, in spatiu); a circula (unul dupa altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rand. ♦ A cutreiera. – Pe + rand.

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ Pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

NEMURIRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fara sfarsit, vesnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DEMULT adv. Cu mult timp inainte, de multa vreme. ◊ Mai demult = odinioara. De demult = din trecut, de altadata. – [De⁴] + mult.

SCURGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (inv. si reg.) a pisti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (inv. si reg.) a strange. (~ branza proaspata prin sedila.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (timpul s-a ~ incet.) 9. v. implini.

IARNA ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmeaza dupa toamna si cuprinde lunile decembrie, ianuarie si ferbuarie. ◊ Asta-~ iarna trecuta. La ~ in timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarna; b) care are loc in acest anotimp. De cu ~ inca din timpul iernii. Iarna n-o mananca lupii iarna nu trece fara geruri si viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

soh, sohuri, s.n. (reg.; in sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeala prin spata, in timpul navadirii, cate doua fire in fiecare dinte; soh rau = aceeasi trecere, dar cate doua fire intr-un dinte si cate unul in urmatorul.

PERFECT, -A adj. Care are toate calitatile; desavarsit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (Gram.) timp al verbului care arata o actiune petrecuta si incheiata in trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait].

PRETOR s.m. 1. Inalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului in vechea Roma. 2. (In trecut) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara. 3. Seful administrativ al unei plasi. [< lat. praetor, cf. fr. preteur].

PRIORITATE s.f. Intaietate; precadere. ♦ Prioritate de trecere = intaietatea de a trece printr-o intersectie nedirijata cand la aceasta sosesc in acelasi timp, din directii diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorite < lat. prior – mai inainte].

PERFECT, -A I. adj. 1. care intruneste toate calitatile; desavarsit, ireprosabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural egal cu suma divizorilor sai. II. adv. cu desavarsire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt)

LER² s. n. (Reg.) Vreme, timp, (in special) timpul in care cineva este in floarea varstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a imbatrani, a nu mai avea cautare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.

IMPERFECT, -A, imperfecti, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfectiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ timp imperfect (si substantivat, n.) = timp verbal care apartine modului indicativ si care exprima o actiune din trecut, neterminata in momentul la care se refera vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.

KILOMETRU, kilometri, s. m. Unitate de masura pentru lungime, egala cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe ora = unitate de masura pentru viteza, egala cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru intr-o ora. Kilometru lansat = proba sportiva (cu bicicleta, motocicleta, etc.) in care performanta consta in timpul realizat pe distanta de un km din momentul in care sportivul trece in viteza linia de start si pana la linia de sosire. (sil. -tru) [Scris si: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilometre.

DISPARITIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (disparitia cuiva fara urma.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (disparitia vegetatiei in timpul iernii.) 4. cadere, suprimare, (inv.) supresiune. (disparitia vocalelor finale.) 5. v. incetare. 6. incetare, trecere. (disparitia durerii.)

TRANZITORIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranzitie; intermediar. ♦ (Despre finctionarea unui sistem) Caracterizat prin variatia in timp a cel putin unei marimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.

CURAND adv. 1. (Temporal) Peste putin timp; indata, imediat, numaidecat. ◊ In curand = in scurt timp, nu peste mult timp. Pe curand = in scurta vreme, la scurt interval de timp (in raport cu prezentul). De curand = cu putin timp inainte, nu demult. ◊ (Adjectival; inv.) In curanda vreme. 2. (Modal) Degraba, repede. Zilele treceau curand. ◊ Mai curand = a) mai repede, mai degraba; b) mai usor, mai bucuros. – Lat. currendo.

VECHIME f. 1) Stare a ceea ce este vechi, ce exista de demult. 2) pop. Durata de timp in care se desfasoara activitatea unei persoane intr-un anumit domeniu. ~ in munca. 3) Trecut indepartat. ◊ Din ~ de demult; de pe vremuri. In ~ pe vremuri; in antichitate. [G.-D. vechimii] /vechi + suf. ~ime

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)

A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece in randul „fericitilor” bisericii catolice (pentru ca a respectat cu sfintenie canoanele bisericii in timpul vietii). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare

A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni

CAUDIUM, oras antic si trecatoare (Furcile Caudinae) in S Italiei, in M-tii Apenini unde in 321 i. Hr., in timpul celui de-al doilea razboi cu samnatii, armata romana, infrinta, a fost silita sa treaca, dezarmata, pe sub „furcile caudine” ( o poarta joasa facuta din trei sulite). Azi Montesarchio.

Hesione (sau Hesiona) 1. Fiica lui Laomedon, regele Troiei. Fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. Fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. El a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.

POROZITATE (‹ fr.) s. f. 1. Proprietate a unui corp de a avea pori in masa sa. ♦ Defect al pieselor turnate, cauzat de conditiile de turnare necorespunzatoare, care consta in prezenta golurilor in corpul pieselor. 2. Marime caracteristica a materialelor poroase utilizate in acustica, definita de raportul dintre volumul de aer din pori si volumul total al materialului. 3. Caracteristica a hartiei, data de volumul de aer care trece printr-o arie determinata a unei probe de hartie, intr-un anumit interval de timp, la o presiune si temperatura data.

PRIORITATE s. f. Insusirea de a fi primul in timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanta, ca valoare, ca demnitate; precadere, primordialitate, intaietate. ◊ Prioritate de trecere = intaietate si ordine de trecere printr-o intersectie nedirijata a unui vehicul in raport cu celelalte care sosesc in acelasi timp din directii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorite.

DISCONTINUITATE, discontinuitati, s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatiu; intermitenta. ♦ (Mat., Fiz.) Variatie brusca si in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta, indepartata de ea, a unei marimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuite.

DEMULT adv. 1) Cu mult timp in urma. 2) De multa vreme. ◊ Mai ~ mai de multa vreme. In vremuri de ~ intr-un trecut indepartat. /de + mult

TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

RESTANTA, restante, s. f. 1. Lucrare neefectuata la timp, aflata in intarziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva il are de trecut dupa termenul stabilit. 2. Plata neachitata la termen. – Din it. restanza.

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgenta la unitati (in vederea razboiului); a trece de la starea de pace la cea de razboi. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a pastra in timp de razboi (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupa, supunandu-l disciplinei militare impuse de starea de razboi. ♦ (Fam.) A chema intr-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a intruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o actiune sau la o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general. – Din fr. mobiliser.

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

MAXIMUM s. n. 1. Limita superioara peste care nu se poate trece; maxim¹. ◊ Loc. adv. La maximum = in cel mai inalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim¹. ♦ (Adverbial) In cantitatea, timpul, spatiul maxim² posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. Piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) Piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) Curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

TRAVERSA vb. I. tr. A trece de pe o parte pe cealalta a unei strazi, a unui drum, a unui fluviu; a trece dincolo. ♦ A strabate, a taia de-a curmezisul (munti, tari etc.). ♦ (Fig.) A trai, a simti, a suporta (un anumit timp). [< fr. traverser].

CONTINUITATE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei functii care poate trece de la o stare la alta, luand toate valorile intermediare. 3. categorie filozofica, desemnand distributia si succesiunea neintrerupta in spatiu si timp a structurii si dinamismului materiei. (< fr. continuite, lat. continuitas)

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

MODERN, -A, moderni, -e, adj. Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este in pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare antichitatii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarsitul evului mediu, cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) si Revolutia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutia Franceza din 1789 si Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie, vorbita efectiv de o populatie actuala. ♦ (Despre invatamant) Care acorda importanta, preferinta disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.

CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) Numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.

DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in

STATUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre apa, aer etc.) Care sta neimprospatat de mult timp, capatand aspect sau miros greu; neschimbat demult; inchis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspat; vechi. 3) fig. (despre persoane necasatorite) Care este trecut de varsta casatoriei; care este inaintat in varsta, dar necasatorit inca. /v. a sta

ler³ sn [ At: PAMFILE, DUSM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plina vigoare din viata unui om. 3 (Prc) Varsta a casatoriei. 4 (Ie) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de varsta tineretii. 5 (Spc) Perioada de rut la animale. 6 Calitate de a placea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

A INREGISTRA ~ez tranz. 1) (nume, informatii) A fixa in scris (sau in memorie); a inscrie; a nota; a consemna. 2) (scrisori, acte) A trece intr-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondenta primita. 3) (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4) A face sa ramana pentru un timp indelungat (in memorie); a retine (in minte). 5) (bagaje) A preda pentru cantarire si etichetare inaintea plecarii (unui tren, avion), primind in loc o recipisa. 6) fig. A indica in mod obiectiv. Termometrul ~eaza zero grade. 7) fig. (succese, rezultate) A capata printr-un efort; a dobandi; a obtine; a repurta. ~ o victorie. /<fr. enregistrer

A TRAVERSA ~ez tranz. 1) (obiecte situate transversal fata de linia miscarii) A strabate deplasandu-se de-a curmezisul in cealalta parte; a trece. 2) (suprafete intinse, spatii) A parcurge de la un capat la altul sau dintr-o parte in alta; a strabate. fig. (stari, perioade de timp) A depasi, suportand. ~ o criza sufleteasca. /<fr. traverser

COMPANIE¹ s.f. Insotire, tovarasie. ◊ (In trecut) Dama de companie = Persoana angajata (intr-o familie burgheza) pentru a ingriji o persoana batrana sau bolnava. 2. Grup de persoane care-si petrec timpul impreuna, care se distreaza impreuna. 3. Societate pentru exploatarea tinuturilor coloniale. ♦ Intreprindere comerciala (de tip capitalist) recunoscuta de legi ca persoana juridica; societate comerciala. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

A PASA ~ez tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucator din echipa (in timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face sa ajunga (direct sau indirect) la altcineva; a pune in posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecand printr-o sita. /<fr. passer

auxiliar, -a adj. (lat. auxiliaris, d. auxilium, ajutor). Care ajuta: armata auxiliara. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robusti p. serviciu militar, dar care-s luati in timp de razboi p. lucrari mai usoare. Gram. Verbe auxiliare sau ajutatoare), acelea care le ajuta pe altele in compozitiune: am fost, a fi mers, voi trece, urmeaza sa vina.

AZI adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) Zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.

treceRE s. 1. v. deplasare. 2. v. treacat. 3. v. traversare. 4. (TEHN.) pasaj. (~ intr-un proces tehnologic.) 5. v. pasaj. 6. escaladare. 7. v. transmitere. 8. v. bagare. 9. v. patrundere. 10. v. intrare. 11. v. repartizare. 12. v. inregistrare. 13. scurgere. (~ timpului.) 14. v. tranzitie. 15. v. transformare. 16. v. incetare. 17. v. promovare. 18. v. influenta. 19. v. autoritate. 20. v. apreciere.

TRECUT adj., s. 1. adj. v. ofilit. 2. adj. v. fanat. 3. adj. apus, disparut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. v. vechi. 5. adj. v. batran. 6. v. anterior. 7. s., adj. (GRAM.) perfect. (Verb la timpul ~.)

APUS¹, apusuri, s. n. 1. trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

OARA¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

RIONI, fluviu in Georgia; 327 km. Izv. din m-tii Caucaz, curge pe directie SV si V, trece prin Kutaisi si se varsa in Marea Neagra, la N de Poti. Navigabil in cursul mijlociu si inferior. Hidrocentrala Kutaisi. Denumirea antica: Phasis. In zona de varsare este plasata legendara Colhida. A fost considerat un timp frontiera intre Europa si Asia.

DINAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; inainte; anterior. ◊ Pe ~ prin fata. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu indrazni sa se arate in fata cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut sa spuna. 2) Dintr-o perioada trecuta; de mai demult; de mai inainte. Hotarat ~. 3) Din timp. A se pregati de ceva ~. /de + inainte

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A strabate un drum sau o distanta (de la un capat la altul); a se deplasa, a merge (pana la capat). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita in treacat la ceva. ♦ Spec. A citi ceva in graba si superficial, a rasfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trai, a petrece un interval de timp intr-un anumit loc sau fel. [Var.: (inv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (dupa curge).

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

BURGUNDIA (BOURGOGNE), [burgon] 1. Prov. istorica in E Frantei. Orase pr.: Dijon, Nevers. Expl. forestiere, de carbuni si min. radioactive. Griu, porumb, sfecla de zahar; cresterea bovinelor si a porcinelor. Viticultura si pomicultura. Dupa destramarea Imp. Carolingian, pe terit. B. s-au constituit mai multe formatii statale, dintre care cea mai importanta a fost Ducatul B. (sec. 9-15), al carui apogeu a fost atins in timpul domniei lui Carol Temerarul; dupa infringerea si moartea acestuia, o parte din B. a fost alipita Frantei. 2. Canalul Burgundiei, canal navigabil in Franta, construit intre 1775 si 1832, care uneste bazinul Senei si cel al Ronului prin riurile Saone si Yonne; 242 km. Traverseaza cimpia omonima si trece prin Dijon. Are 189 ecluze.

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

APUS¹, apusuri, s. n. 1. trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.

ZBOR¹, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con¹ + semna (dupa fr. consigner).

DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de⁴ + inainte.

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

indelete adv. – 1. Alene, cu incetul, fara graba. – 2. La indemina, comod. – 3. (Inv.) timp potrivit, moment oportun. Sl. leto „timp”, cf. leat, cu pref. inde- (Puscariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai putin probabila este der. din alb. lete „usor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil sa aiba in vedere o compunere a lui leto cu de-, si ca adaugarea tirzie a lui in-, caci circula inca der. deletnic, adj. (pregatit; iscusit), cu var. mai rara indeletnic; cf. (in)deletnici, vb. (a se ocupa, a-si trece vremea; a se dedica).

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

trece vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (Il ~ naduselile, fiorii.)

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) Miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ Miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.