SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. a strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

INsurubA, insurubez, vb. I. Tranz. A strange un surub prin invartire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa in locasul ei o piesa cu ghivent. ♦ A asambla doua piese prevazute cu ghivent. – In + surub.

MENGHINA s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. si Transilv.) saitau, (Transilv., Maram. si Mold.) surub, (Transilv.) sut. (strange o piesa la ~.)

REINsurubA, reinsurubez, vb. I. Tranz. A strange la loc un surub, un ghivent slabit, un capac etc. – Re¹- + insuruba.

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

VARTEJ s. 1. v. bulboana. 2. tromba, (rar) sul. (Un ~ de vant.) 3. (FIZ.) turbion. 4. coloana, sul, tramba, (pop.) volbura. (Un ~ de praf.) 5. tromba, (pop.) vantoasa. (S-a ridicat un ~ imens de zapada.) 6. v. ameteala. 7. (TEHN.) val. (~ de care se atarna galeata la fantana.) 8. (TEHN.) capatai, (reg.) felehert. (~ la perinocul carutei.) 9. (TEHN.) (Transilv. si Mold.) surub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) surub, (Ban. si Transilv.) saitau. (~ de strans doagele.) 11. (BOT.) vartejul-pamantului (Pedicularis verticillata) = (reg.) paducher, paduchernita.

SERCLAJ (‹ engl.) s. n. Tehnica de osteosinteza folosita pentru a solidariza printr-un surub un fragment de osos foarte mic sau greu de mentinut. ♦ Metoda chirurgicala de mentinere pe loc a unui organ sau de strangere a unui orificiu prin fixarea cu un fir special. S. colului uterin se practica pentru a impiedica pierderea sarcinii la femeile care prezinta acest risc.

surub ~uri n. l) Tija de metal (mai rar de lemn) filetata si prevazuta cu floare la unul din capete, care serveste la asamblarea unor piese. ~ de strangere. ◊ A strange ~ul a) a deveni mai exigent fata de cineva; b) a aplica mijloace de constrangere. 2) fig. Piesa care se manevreaza prin invartire. 3) fig. Vartej de apa. /<germ. Schrube