CAPAC, capace, s. n. Acoperitoare care se asaza deasupra deschizaturii unui vas, a unei cutii, a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita, intr-un vas acoperit. Oua la capac = ochiuri prajite. Cascaval la capac = cascaval prajit in tigaie. ◊ Expr. a pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Din tc. kapak.

CAPAC, capace, s. n. Acoperitoare care se asaza deasupra deschizaturii unui vas, a unei cutii, a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intr-un vas acoperit. Oua la capac = ochiuri facute in tigaie. Cascaval la capac = cascaval prajit in tigaie. ◊ Expr. a pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. – Tc. kapak.

capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapaki, alb. kapak, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcana, chepeng. 1). Placa, tabla (de metal, lemn, lut, hirtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o lada, un secriu [!], o groapa. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere [!] pintecele si care, in loc de prohab, are doua deschizaturi laterale care se incheie la briu. 3) Vest. Tumba, colac, invirtitura a zmeului pin [!] aer. Iron. A gasi sau a pune capacu, a gasi raspuns ori explicatiune la toate. Si-a gasit tingirea capacu (Iron.), si-a gasit sacu peticu, si-a gasit tovarasu care-i trebuie). – Dim. capacel, pl. e. V. pocris, opercul, obturator, dop.

TRAPA s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acopera o deschizatura in podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizatura pe care o acopera un asemenea capac. 2. acoperamant discret pus la o capcana pentru prinderea in stare vie a animalelor. (< fr. trappe)

fedeu, fedeuri, s.n. (reg.) capac de lut ars (ce se pune pe oale); coperis, pocris.

pocris¹, pocrisuri, s.n. (reg.) 1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins. 2. (inv.) acoperisul casei. 3. (inv.) coviltir. 4. (inv.) invelitoare, cerga. 6. gura varsii; varsog.

cirpator n., pl. oare (lat. coopertorium, invalitoare [!], ild. cooperculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mamaliga [!]. Taler de lemn pe care se maninca friptura la gratar. Lopata de bagat [!] pinea´n [!] cuptor (Meh. Sez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pamintu, 30 de pogoane, strins la un loc: cirpator (jud. Olt). – Si carpa-, curpa- (GrS. 235) si crapator. V. panacot.

fedeles (-se), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Plosca. – 3. Dans popular care se danseaza in ajunul nuntii. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertura” (DAR; Galdi, Dict., 89). Cihac, II, 497, il punea gresit in legatura cu vadra, prin intermediul mag. veder. – Der. fedelesi, vb. (Arg., a lega strins, a lega de miini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac).

RACLA ~e f. pop. 1) Lada speciala in care se pune mortul pentru a fi inmormantat; sicriu; cosciug. 2) Cutie de lemn cu capac in care se pastreaza unele produse alimentare. 3) Lada de lemn ornamentata in care se pastreaza hainele. 4) Despartitura a unui hambar (unde se tin cereale, faina etc.). 5) Portiune dreptunghiulara de teren semanata cu legume sau cu flori; vatra. 6) Panza urzita cu doua feluri de bumbac. /<bulg. rakla

CANOPA s.f. (Ant.) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal si in care se puneau maruntaiele mortilor. [Var. canop s.n. / < fr. canope].

capac ~ce n. Parte care acopera sau inchide un vas, o lada etc. ◊ Friptura la ~ friptura pregatita intr-un vas inchis. A pune cuiva ~ la gura a face pe cineva sa taca. /<turc. kapak

CAPSULA ~e f. 1) Fruct dehiscent cu invelitoarea uscata si dura in care se dezvolta si se pastreaza semintele unor plante; maciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Invelis al unor organisme inferioare. ~ bacteriana. 3) Invelis solubil in care se pun unele medicamente in forma de praf, cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor; bulin; caseta. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor solutii. 5) anat. Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. 6) Cutie metalica plata, cu capac deformabil, care constituie partea sensibila a diferitelor tipuri de manometre. ◊ ~ telefonica cutie de dimensiuni mici care contine microfonul sau receptorul aparatului. 7) capac de metal cu care se astupa sticlele. 8) Cilindru mic de metal care contine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei bauturi gazoase speciale. 9): ~ cosmica sau spatiala aparat cosmic de forma sferica capabil sa se desprinda de restul vehiculului si sa efectueze o coborare pe planeta-tinta. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astazi) talerul cantarului pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas.

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler¹; (astazi) talerul¹ cantarului, pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).